China era considerată până acum motorul creșterii economice globale, însă problemele cu care se confruntă acum ar putea să ducă la o r ăsturnare a acestei dinamici . Revenirea „fabricii lumii” după criza Covid se produce într-un ritm mult prea lent, ceea ce afectează prețurile din toată lumea.

Indicatorii economici recenți au ridicat semne de întrebare în rândul liderilor și investitorilor internaționali. Scăderea indicelui Hang Seng, care reflectă activitatea pe piețele de capital din China și prăbușirea yuanului chinezesc la minimul ultimilor 16 ani sunt doar vârful icebergului.

După o scurtă creștere a activității după blocajele cauzate de criza Covid-19, creșterea Chinei stagnează acum. Repercusiunile sunt evidente - scăderea prețurilor de consum, adâncirea crizei imobiliare și prăbușirea exporturilor. Rata șomajului în rândul tinerilor a crescut vertiginos, în așa măsură încât guvernul a încetat să o mai publice.

Căderea economică a Chinei: cauze și implicații

Recenții pași greșiți financiari ai unui important constructor de locuințe și ai unei renumite firme de investiții au alimentat și mai mult îngrijorările legate de stabilitatea financiară a Chinei. Aceste incidente au reaprins temerile privind un efect în cascadă asupra pieței imobiliare, ceea ce ar putea duce la o instabilitate financiară mai largă.

Mai multe bănci de investiții importante, printre care Nomura, Morgan Stanley și Barclays, și-au revizuit previziunile de creștere economică pentru China, estimând că aceasta va scădea sub 5%. Acest lucru reprezintă o provocare semnificativă pentru conducerea președintelui Xi Jinping, deoarece China ar putea rata obiectivul oficial de creștere de aproximativ 5,5%.

Așadar, care este cauza acestei încetiniri neașteptate ?

Călcâiul lui Ahile

Sectorul imobiliar, cândva un pilon al economiei chineze, este acum călcâiul lui Ahile. Recentele cazuri de intrare în incapacitate de plată ale Country Garden și Zhongrong Trust au provocat o undă de șoc pe piață. Au reapărut amintirile legate de neplata datoriilor Evergrande din 2021, care au marcat începutul crizei imobiliare.

Consensul era că sectorul imobiliar se va stabiliza, susținut de o revenire a consumului și de o îmbunătățire a pieței muncii.

Cu toate acestea, în al doilea trimestru al anului 2023 s-a înregistrat o redresare ezitantă a sectorului imobiliar. Vânzările și demarările de locuințe s-au prăbușit, iar pe măsură ce guvernele locale s-au confruntat cu provocări financiare, cheltuielile fiscale au fost restrânse, limitând și mai mult creșterea. Acest lucru a avut un efect în cascadă, conducând la o încetinire a redresării consumului și la o prăbușire a creșterii economice globale.

Încercările Beijingului de a revitaliza piața imobiliară au avut un succes limitat. Criza s-a revărsat acum asupra industriei de 2,9 trilioane (2.900 de miliarde) de dolari a trusturilor de investiții. Eșecul Zhongrong Trust de a-și rambursa produsele de investiții a dus la proteste publice, subliniind gravitatea situației.

Julian Evans-Pritchard, șeful departamentului de economie chineză de la Capital Economics, avertizează asupra potențialului de instabilitate financiară în creștere. El atrage atenția asupra tendinței tot mai mari a fondurilor interne de a se orienta către obligațiuni guvernamentale și depozite bancare, ceea ce ar putea duce la probleme de lichiditate pentru instituțiile financiare nebancare.

Datoriile autorităților locale, o bombă cu ceas

Datoria autorităților locale este o altă preocupare iminentă. Scăderea veniturilor din vânzarea de terenuri ca urmare a prăbușirii pieței imobiliare, combinată cu costurile închiderilor pentru pandemii, a pus un stres fiscal imens asupra administrațiilor locale. Acest lucru nu numai că prezintă riscuri pentru băncile chineze, dar îngreunează și capacitatea guvernului de a stimula creșterea și de a extinde serviciile publice.

Strategiile anterioare ale Chinei, cum ar fi pachetul fiscal masiv din timpul crizei financiare din 2008, ar putea să nu fie viabile acum din cauza creșterii datoriei țării. Factorii de decizie politică se tem de creșterea în continuare a nivelului de îndatorare, ceea ce ar putea avea repercusiuni pe termen lung.

La provocările Chinei se adaugă problemele sale demografice și relațiile tensionate cu principalii parteneri comerciali. Rata de fertilitate a țării a scăzut la un nivel record, depășind chiar și rata Japoniei. Acest declin demografic, coroborat cu reducerea migrației urbane și cu tensiunile geopolitice, reprezintă o provocare semnificativă pentru potențialul de creștere economică al Chinei.

În timp ce provocările pe termen scurt, cum ar fi criza imobiliară și datoriile autorităților locale, sunt presante, problemele pe termen lung, cum ar fi declinul demografic și tensiunile geopolitice, nu pot fi ignorate. Lumea urmărește cu atenție cum China navighează în aceste ape turbulente, cu speranța că își poate recâștiga poziția de motor al creșterii globale.

Măsurile de reglementare ale guvernului

Măsurile guvernamentale de înăsprire a proprietății din 2020-2021 au jucat un rol esențial în declinul imobiliar în curs.

În timp ce aceste măsuri au fost menite să stabilizeze piața, ele au coincis cu schimbări în cererea și oferta imobiliară pe termen lung, exacerbate de pandemie. Înăsprirea reglementărilor în diverse sectoare, inclusiv în cazul platformelor de internet și al companiilor fintech, a dus la corecții bruște, cu impact asupra încrederii întreprinderilor.

Preocupări legate de datoria publică

Raportul datorie/PIB al Chinei se situează la un nivel impresionant de 300%, ceea ce face ca acesta să fie un subiect de dezbatere pe scară largă. În timp ce datoria guvernului central rămâne relativ scăzută, se estimează că datoria autorităților locale depășește 70% din PIB.

Prăbușirea pieței imobiliare a pus și mai mult la încercare capacitatea unor sectoare, în special a dezvoltatorilor imobiliari, de a-și plăti datoria.

Cu toate acestea, riscul unei crize tipice a datoriilor în China rămâne relativ scăzut, în primul rând datorită activelor substanțiale ale guvernului și a faptului că peste 95% din datoria Chinei este internă, izolată de capriciile investitorilor internaționali.

Lecțiile din trecut

Parcursul economic al Chinei din 1978 încoace oferă lecții neprețuite. În timp ce națiunea se află la o altă răscruce economică, este imperativ ca liderii săi să rămână pragmatici și adaptabili, îmbrățișând schimbările și provocările.

Accesul la comerțul internațional, la investițiile străine și la standardele globale a fost în mod istoric benefic pentru China și rămâne crucial. În plus, continuarea reformelor-cheie, sprijinirea sectorului privat și modernizarea sistemului fiscal sunt pași esențiali pentru stabilitatea și creșterea viitoare.

Deși traiectoria economică a Chinei în 2023 nu a fost deloc ideală, înțelegerea cauzelor care stau la baza acestei situații și tragerea de învățăminte din trecut pot deschide calea pentru un viitor mai stabil și mai prosper.