Contraofensiva armatei ucrainene în regiunea Harkov a dus la prăbușirea rapidă a liniilor rusești. Totuși, un analist militar spune că reușita nu a ținut doar de strategia bună a forțelor ucrainene, ci și de lipsurile armatei ruse.

„Fără a exclude în vreun fel eroismul apărătorilor Ucrainei, este clar că a existat un colaps moral masiv în rândul forțelor ruse din regiunea Harkov. Soldații predat orașe aproape fără luptă și au abandonat cantități semnificative de echipamente”, scrie, pe Twitter, analistul militar și cercetătorul independent Chris Owen.

Acesta își începe analiza cu un citat al lui Napoleon Bonaparte, care scria în 1808 că „trei sferturi din război se bazează pe caracterul personal și relații; echilibrul dintre forțele armate și echipamente reprezintă doar sfertul rămas”.

Pornind de la acest citat, Owen amintește că relatările despre armata rusă în „operațiunea specială” arată că soldații săi au moralul scăzut, sunt slab instruiți, nu au parte de mese corespunzătoare, nu dispun de echipamente adecvate, iar comandanții sunt insensibili, incompetenți și lipsiți de onestitate.

„Acești factori au determinat deja mii de soldați ruși să renunțe la contractele lor și să se întoarcă în Rusia (ceea ce pot face, deoarece au acest drept în ceea ce este încă oficial o instituție pe timp de pace - este o „operațiune militară specială”, nu un război)”, mai scrie analistul.

Rușii nu vor să moară în război

Chris Owen scrie că majoritatea soldaților ruși nu știau pe 24 februarie că vor invada Ucraina, mulți dintre ei dându-și seama de acest lucru abia după începerea războiului.

Propaganda rusească despre „denazificarea” Ucrainei a avut rezultate mixte în rândul soldaților. Unii au crezut-o, iar alții și-au dat seama că reprezintă o minciună și s-au opus.

Obiectivele Rusiei s-au schimbat, au fost confuze și neclare, mai ales după ce a devenit evident că răsturnarea guvernului de la Kiev nu va avea loc.

„A ști de ce lupți este fundamental pentru succesul militar”, subliniază Owen.

De asemenea, analistul precizează că nicun „bărbat nu se lasă ucis pentru o jumătate de pence pe zi sau pentru o distincție măruntă. Trebuie să vorbești sufletului pentru a-l înflăcăra”, citându-l astfel din nou pe Napoleon.

Owen semnalează că numeroase știri despre soldații ruși arată că acestora le lipsește motivația personală. Astfel, armata rusă are în componența sa un număr mare de voluntari din regiuni sărace care consideră că serviciul militar este un mijloc prin care pot avansa economic sau social.

În același timp, oamenii vor să rămână în viață, pentru a se putea bucura de beneficiile de după război, dar lucrurile se schimbă într-un conflict cu o rată ridicată a pierderilor.

Soldații ruși luptă cu foamea. Echipamentele, o altă problemă

Printre plângerile soldaților ruși, majoritatea fac referire la mâncare. Încă de la începutul invaziei, rațiile soldaților din sudul și nordul Ucrainei s-au terminat după trei zile.

Soldații s-au luptat cu foamea, dar au cedat și au ajuns să spargă case și magazine pentru a face rost de mâncare. Problemele de logistică au dus la primirea unei sigure rații o dată la două zile.

În plus, mâncarea făcută de popotele militare ale armatei ruse este adesea atât de îngrozitoare. încât este respinsă inclusiv de soldați flămânzi. Un soldat a relatat că „recruții care livrau mâncare unității noastre din Ucraina au furat-o din trei lăzi cu conserve cu carne și au vândut-o unității noastre pentru 70 de ruble fiecare”.

De asemenea, soldații ruși s-au plâns constant de lipsa sau slaba calitate a echipamentelor pe care le aveau în luptă. Soldații spuneau că muniția era puțină, dar și că tancurile erau scoase adesea din depozite chiar și fără motoare funcționale.

Numeroși soldați ruși au fost nevoiți să își cumpere pe propria cheltuială echipamentele necesare, inclusiv stații de emisie-recepție militare, acestea fiind adesea scoate la vânzare pe Avito, echivalentul rusesc al eBay, după ce au fost furate din depozitele militare de oficiali corupți.

Oameni neinstruiți pe front

Din cazua pierderilor mari de soldați și echipamente, Rusia a apelat la recrutări. De multe ori, soldații nu erau instruiți și nu primeau unelte pentru a săpa tranșee sau adăposturi.

La începutul invaziei unii soldați au primit sisteme de arme pe care nu le-au mai văzut niciodată și pe care nu știau să le folosească. Activitățile de instruire au fost adesea falsificate pentru ca ofițerii să poată raporta îndeplinirea lor și să sustragă proviziile.

Analistul militar spune că soldații au spus că au stat în mizerie, că au fost afectați de degerături și „atacurile” constante ale țânțarilor, pe lângă cele ale ucrainenilor.

Alți militari s-au plâns de cum erau îngrijiți medical pe front, de multe ori medicii neavând nici lucrurile elementare pentru tratarea unei răni. De asemenea, ei au precizat că uneori era inexistentă posibilitatea unei evacuări.

„Este probabil că mulți soldați ruși pur și simplu au pierdut sânge până au murit din cauza unor răni complet vindecabile”, subliniază Owen.