Atacurile rechinilor sunt încă relativ rare, chiar dacă oamenii ar trebui să fie o pradă ușoară în comparație cu peștii și focile care se mișcă rapid. Totuși, atunci când se întâmplă, acestea pot fi devastatoare. Însă multă lume se întreabă, de ce rechinii atacă oamenii.

Au fost smenalate câteva cazuri de atac al rechinilor în apele puțin adânci ale mării. Un caz a fost anul acesta, în Egipt, iar anul trecut a fost un alt atac, tot în Egipt, una dinte vicime fiind o româncă. Aceste atacuri ale rechinilor sunt șocante și au trezit interesul specialiștilor.

Statisticile aproximativ 83 de persoane din întreaga lume care au fost atacate neprovocate de rechini în 2009. Este o cifră care a rămas aproximativ la același nivel în ultimul deceniu. Numărul mediu de atacuri neprovocate între 2013-2017, de exemplu, a fost de 84. În 2022 au existat 57 de mușcături neprovocate de rechin asupra oamenilor și 32 de mușcături provocate, potrivit fișierului internațional privind atacurile de rechin al Muzeului de Istorie Naturală din Florida. Nouă dintre aceste atacuri au fost fatale, iar cinci dintre ele au fost considerate neprovocate.

În unele zone atacurile sunt în creștre

Dar cercetări recente indică faptul că atacurile rechinilor în unele părți ale lumii par să fie în creștere. În estul SUA și în sudul Australiei, rata atacurilor de rechini aproape s-a dublat în ultimii 20 de ani, în timp ce în Hawaii s-a înregistrat, de asemenea, o creștere bruscă. Oamenii de știință au îceput să se întrebe de ce.

„Mușcăturile de rechin sunt puternic corelate cu numărul de persoane și numărul de rechini aflați în apă în același timp”, spune Gavin Naylor, directorul Florida Program for Shark Research, care gestionează International Shark Attack File. „Cu cât sunt mai mulți rechini și oameni într-un singur loc, cu atât mai mare este șansa ca aceștia să se ciocnească unul de altul.”

Populațiile umane mari de-a lungul coastei sudice a Australiei și a coastei estice a SUA înseamnă un număr mare de oameni care se bucură de apă. Dar în sudul Australiei s-a înregistrat, de asemenea, o creștere a numărului de foci cu blană de-a lungul coastei sale, prada preferată a marilor rechini albi din regiune.

Focile, hrana rechinilor care îi aduce în unele zone

În mod similar, populațiile de foci din largul Cape Cod de pe coasta statului Massachusetts din SUA și-au revenit în ultimii ani, în mare parte datorită protecției oferite de legea americană privind mamiferele marine, introdusă în 1972. Acest lucru a dus la creșterea numărului de exemplare de rechin din specia marele alb în zonă și în timpul lunilor calde de vară, deoarece acestea caută să se înfrupte din focile care apar la plajă pentru a se scălda.

Din păcate, toamna trecută, Massachusetts a suferit primul atac mortal de rechin din ultimii 82 de ani, iar numărul tot mai mare de apariții de rechini a dus la o serie de închideri de plaje.

Dar nu există dovezi reale că rechinii vânează în mod activ oamenii, potrivit oamenilor de știință care îi studiază. Marii albi din Atlanticul de Nord, de exemplu, prezintă tipare de mișcare sezonieră, migrând mii de kilometri spre apele mai calde din sud în timpul lunilor de iarnă. Unii adulți maturi se aventurează în largul oceanului timp de luni întregi, parcurgând zeci de mii de mile și scufundându-se la adâncimi de 1.000 de metri în căutarea prăzii, scrie BBC .

La locul nepotrivit, în momentul nepotrivit

„Suntem ca niște mici cârnați neajutorați care plutesc în apă”, spune Naylor. Dar, în ciuda faptului că ar putea fi o masă atât de ușoară, rechinii nu sunt chiar atât de interesați să vâneze oameni. „În general, ei pur și simplu ignoră oamenii. Cred că dacă oamenii ar ști cât de des se află în apă cu rechinii, probabil că ar fi surprinși”, mai spune el.

Cu toate acestea, Naylor crede că statisticile oficiale privind atacurile rechinilor sunt probabil subestimate. Cele mai multe rapoarte provin din țări foarte dezvoltate, cu populații mari și cu o presă foarte activă. Atacurile de pe insule îndepărtate sau din comunități mai puțin dezvoltate probabil că nu sunt raportate.

O privire mai atentă la statisticile privind numărul de atacuri de rechini poate dezvălui câteva tendințe fascinante. În 2018, s-au înregistrat doar 66 de atacuri confirmate, neprovocate, ceea ce reprezintă o scădere de aproximativ 20% în comparație cu anii precedenți. Doar patru dintre acestea au fost fatale, potrivit International Shark Attack File, deși o altă bază de date privind atacurile de rechini înregistrează șapte decese.

Motivul scăderii numărului de atacuri - care contrazice tendința generală de creștere a numărului de atacuri - a fost atribuit unei scăderi puternice a numărului de rechini de recif negri. Numele lor vine de la vârful negru al dorsalei și sunt responsabili pentru multe dintre atacurile din jurul sud-estului SUA, migrând în josul coastei Floridei din cauza creșterii temperaturii mării, care a dus la o mai mare dispersie a prăzii lor.

Specii diferite, atacuri diferite

Timp de decenii, Florida a înregistrat cel mai mare număr de atacuri ale rechinilor la nivel global. Cele 16 cazuri pe care le-a înregistrat în 2022 au reprezentat 39% din totalul SUA și 28% din toate mușcăturile neprovocate din întreaga lume.

Constatările evidențiază una dintre provocările cheie în înțelegerea motivelor pentru care rechinii mușcă oamenii. Există zeci de specii diferite responsabile de mușcături, fiecare cu propriul comportament unic, strategii de vânătoare, pradă și habitat preferat - deși, în multe cazuri, speciile pot fi identificate greșit sau nu pot fi identificate deloc.

Majoritatea atacurilor neprovocate asupra oamenilor în care este identificată o specie implică trei mari vinovați: rechinul alb, rechinul tigru și rechinul taur. Cu toate acestea, marele alb - specia descrisă în filmul „Fălci” și demonizată de Hollywood încă de atunci - nu este doar o specie separată. „Există 530 de specii diferite de rechini și există atât de multă diversitate între ele. Nu poți să le grupezi pur și simplu”, spune Blake Chapman, un biolog marin care a studiat sistemele senzoriale ale rechinilor și care a scris recent o carte despre atacurile rechinilor asupra oamenilor. „Diferitele specii au o asemenea gamă în ceea ce privește biologia lor senzorială, modul în care se comportă, motivațiile lor și habitatele în care trăiesc.”

Creșterea poplației și distrugerea habitatului lor, printre cauze

Rechinii taur, de exemplu, tind să vâneze în ape puțin adânci și tulburi, ceea ce îi va obliga să se bazeze mai puțin pe vedere și mai mult pe simțul mirosului și pe electrorecepție, care le permite să detecteze câmpurile electrice minuscule produse de prada lor.

„(Marii) rechini albi, care vânează adesea în ape foarte limpezi, își folosesc mult mai mult vederea, iar vederea lor este mult mai bună”, spune Chapman. Există, de asemenea, unele dovezi că dinții de rechin ar putea funcționa și ca structuri mecanosenzoriale - asemănătoare atingerii - pentru a ajuta animalele să învețe mai multe despre ceea ce mușcă.

Chapman crede că există un set complex de motive pentru care atacurile neprovocate asupra oamenilor par să fi crescut în ultimele decenii.

În afară de creșterea populației umane de-a lungul coastelor, distrugerea habitatului, schimbarea calității apei, schimbările climatice și modificările în distribuția prăzii determină rechinii să se adune în număr mai mare în anumite puncte fierbinți din întreaga lume.

În 1992, de exemplu, s-a înregistrat un val brusc de mușcături de rechin în largul coastei Recife, Brazilia - o zonă în care nu se înregistraseră atacuri neprovocate în tot deceniul anterior. Chapman crede că lucrările de construcție a porturilor comerciale grele din zonă au deteriorat suprafețe mari de recif și mangrove, ceea ce ar fi putut determina strămutarea unor specii precum rechinii taur, care s-au mutat în zone noi, precum Recife, în căutare de pradă.

Păcăliți de strălucirea tălpilor umane

Insula Réunion din Oceanul Indian - renumită pentru habitatele sale marine frumoase și neatinse - a cunoscut o creștere spectaculoasă a turismului, dar în ultimii ani a suferit și un număr tot mai mare de atacuri de rechin din partea rechinilor taur și tigru care trăiesc în apele din jur. Din 2011, au avut loc 11 atacuri fatale în Reunion, în principal asupra surferilor. Cei care supraviețuiesc își pierd adesea membrele. Cercetătorii au descoperit că aproximativ două treimi dintre atacurile din Reunion au avut loc în ape tulburi și valuri de peste doi metri - mediul favorit pentru rechinii taur, despre care se crede că sunt responsabili de majoritatea atacurilor.

Naylor crede că, în cele mai multe cazuri, mușcăturile de rechin sunt un caz de confuzie. „Dacă aceste animale urmăresc peștii momeală, strălucirea tălpii albe a unui picior de la cineva care lovește cu piciorul pe o placă ar putea să îi facă să se arunce spre el”, spune el. „Atunci când aveți un animal mare, cum ar fi un tigru sau un rechin alb, care se mișcă rapid, o mușcătură este mult mai probabil să fie fatală”.Marii albi atacă de obicei de jos, cauzând o mușcătură catastrofală masivă. În unele cazuri, se retrag în timp ce prada lor sângerează până la moarte, înainte de a se întoarce să mănânce.