Pe 9 mai, Rusia sărbătorește Ziua Victoriei, când comemorează învingerea Germaniei naziste, în 1945. În plan intern, este o expresie a nostalgiei, după ce în anii 1970, liderul sovietic Leonid Brejnev a inițiat cultul victoriei. Sub Putin, Rusia a continuat această tradiție. Peste hotare însă, semnificația este de intimidare: ceilalți trebuie să înțeleagă că este de neconceput ca Rusia să piardă, scrie istoricul Timothy Snyder, profesor la Universitatea Yale și autorul mai multor cărți, într-un articol de opinie pentru CNN.

De altfel, prea multe țări, pe parcursul războiului de agresiune al Rusiei, au nutrit această convingere. În februarie 2022, când Rusia s-a lansat în invazia vecinei sale, majoritatea au fost de opinie că Ucraina o să cadă în decurs de zile.

Chiar și în prezent, după ce Ucraina a rezistat cu succes mai bine de doi ani, viziunea predominantă printre simpatizanții Rusiei din Congres și Senat este că Rusia nu are cum să nu iasă învingătoare în final. Succesul Moscovei nu se găsește pe câmpul de luptă, ci în mintea noastră.

Or, Rusia poate să piardă. Și ar trebui să piardă, pentru binele întregii lumii – dar și binele propriu.

Ideea unei Armate Roșii invincibile este propagandă. Armata Roșia era redutabilă, dar nu imposibil de învins. Din cele trei războaie cu miză pe care le-a purtat, a pierdut două.

Armata Roșie a fost înfrântă de Polonia în 1920. A învins Germania nazistă în 1945, după ce aproape s-a prăbușit în 1941 (În acest caz însă, făcea parte dintr-o coaliție mai mare și a câștigat cu ajutor economic american). În al treilea război, forțele sovietice au fost în dificultate curând după invazia lor din 1979 și s-au văzut nevoite să se retragă un deceniu mai târziu.

În plus, armata rusă de azi nu este Armata Roșie, iar Rusia nu mai e URSS. Ucraina sovietică a fost un izvor de resurse și soldați pentru Armata Roșie. În victoria obținută în 1945, soldații ucraineni din Armata Roșie au suferit pierderi uriașe - mai mari decât trupele americane, britanice și franceze la un loc. Proporția ucrainenilor care au purtat războiul până la Berlin în uniforma Armatei Roșii a fost exagerat de mare prin comparație.

Or, astăzi, Rusia nu luptă alături de Ucraina, ci împotriva Ucrainei. Duce un război de agresiune pe teritoriul unui alt stat. Și îi lipsește sprijinul economic american care i-a fost necesar Armatei Roșii pentru a învinge Germania nazistă. În această constelație, nu există niciun motiv pentru a ne aștepta ca Rusia să câștige. Ne-am aștepta, în schimb, ca singura șansă a Rusiei să fie aceea de a împiedica Occidentul să ajute Ucraina - convingându-ne că victoria sa este inevitabilă, astfel încât să nu ne mai exercităm puterea economică decisivă.

Ultimele șase luni confirmă acest fapt: Victoriile minore ale Rusiei pe câmpul de luptă s-au produs într-un moment în care Statele Unite întârziau ajutorul pentru Ucraina, în loc să îl furnizeze.

Rusia de astăzi este un alt stat, unul creat în 1991. La fel ca Brejnev înaintea lui, președintele rus Vladimir Putin conduce prin nostalgie. El face referire la trecutul sovietic, precum și la trecutul imperial rusesc. Totuși, chiar și Imperiul rus a pierdut războaie. A pierdut Războiul Crimeii din 1856. A pierdut războiul ruso-japonez din 1905. A pierdut Primul Război Mondial în 1917. În niciunul dintre aceste trei cazuri, Rusia nu a fost capabilă să-și mențină forțele pe câmpul de luptă mai mult de aproximativ trei ani.

În Statele Unite există o stare de mare nervozitate cu privire la o potențială înfrângere rusă. Dacă ceva pare imposibil, pierdem capacitatea de a ne imagina ce s-ar putea întâmpla în continuare. Și astfel, apare o tendință, chiar și în rândul susținătorilor Ucrainei, de a crede că cea mai bună soluție este o remiză.

Un astfel de mod de a gândi este cu totul nerealist. În plus dezvăluie, sub nervozitate, o ciudată îngâmfare americană.

Nimeni nu poate călăuzi un război în acest fel. În plus, nimic din încercările noastre anterioare de a influența Rusia nu sugerează că putem exercita acest tip de influență. Atât Rusia, cât și Ucraina se luptă pentru a câștiga. Întrebările sunt: cine va câștiga și cu ce consecințe?

Dacă Rusia câștigă, consecințele ar fi îngrozitoare: riscul unui război mai mare în Europa; o mai mare probabilitate a unei aventurări chinezești în Pacific; slăbirea ordinii juridice internaționale în general; posibil, răspândirea armelor nucleare; pierderea încrederii în democrație.

Or, e de fapt o normalitate ca Rusia să piardă războaie. Și, în general, a fost ceea ceea ce i-a determinat pe ruși să reflecteze și să se reformeze. Înfrângerea din Crimeea obligat la o autocrație care să pună capăt șerbiei. Înfrângerea Rusiei în fața Japoniei a dus la experimentarea cu alegeri. Eșecul sovietic în Afganistan dus la reformele lui Gorbaciov și, astfel, la sfârșitul războiului rece.

Dincolo de particularitățile rusești, istoria oferă o lecție mai generală și încă și mai liniștitoare despre imperii. Rusia duce astăzi un război imperialist. Ea neagă existența statului și a națiunii ucrainene și comite atrocități care amintesc de cea mai neagră perioadă din trecutul imperial european.

Europa pașnică de astăzi este formată din puteri care au pierdut ultimele războaie imperiale și care au ales apoi democrația. Nu doar că este posibil ca Rusia să piardă ultimul război imperial: este și un lucru bun, nu doar pentru lume, ci și pentru ea însăși.

Rusia poate pierde acest război și ar trebui, pentru binele rușilor înșiși. O Rusie înfrântă nu înseamnă doar oprirea pierderilor fără sens de vieți tinere în Ucraina. Totodată, este și singura șansă a Rusiei de a deveni o țară post-imperială, una în care reforma este posibilă, în care rușii înșiși pot fi protejați de lege și au posibilitatea să voteze într-un mod care să conteze.

Astfel, înfrângerea în Ucraina este șansa istorică a Rusiei la normalitate - așa cum ar spune rușii care doresc democrație și stat de drept.

La fel ca Statele Unite și Europa, Ucraina sărbătorește victoria din 1945 pe 8 mai și nu pe 9 mai. Ucrainenii au tot dreptul să își amintească și să interpreteze acea victorie: au suferit mai mult decât rușii din cauza ocupației germane și au murit masiv pe câmpul de luptă.

Iar ucrainenii sunt îndreptățiți să creadă că Rusia de astăzi, ca și Germania nazistă în 1945, este un regim imperialist fascist pe care e posibil și trebuie să-l învingă. Fascismul a fost înfrânt ultima dată, întrucât o coaliție s-a ținut pe poziție și și-a exercitat puterea economică superioară. Este valabil și acum, conchide istoricul Timothy Snyder, profesor la Universitatea Yale și autorul mai multor cărți, într-un articol de opinie pentru CNN.