Pentru mulți observatori, o fisură majoră părea să apară între compania militară privată Wagner și Kremlin, după ce tensiunile dintre Ministerul rus al Apărării au explodat în spațiul public. Alții au speculat că zilele șefului mercenarilor, Evgheni Prigojin, ar putea fi numărate după ce aparent și-a făcut dușmană întreaga conducere militară rusă.

După amenințări, insulte și plângeri, Prigojin a publicat un nou clip, în care a certat un „bunic fericit” pe care nu l-a numit și despre care spune că „se crede bun”, ridicând multe sprâncene întrebătoare la Moscova.

Dar tot acest tablou are o piesă lipsă: de ce tolerează Putin aceste accese ale lui Prigojin și ce loc ocupă el, de fapt, în birocrația militară și de securitate a Kremlinului? întreabă jurnaliștii Andrei Soldatov și Irina Borogan într-un articol publicat în Foreign Affairs.

Contrar asumpțiilor occidentale, rolul de rang înalt al grupării paramilitare Wagner în război are la fel de mult de-a face cu dinamica puterii de la Moscova ca și cu ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă din Ucraina.

Puterea de care dispune Prigojin și compania sa la Moscova poate fi înțeleasă doar în raport cu ierarhia puterii din Rusia: agenția de informații militare (GRU); armata în ansamblu; agenția de securitate (FSB); și Putin însuși.

GRU

Gruparea Wagner datorează mult reformării GRU la sfârșitul anilor 2000 și începutul anilor 2010 după ce Serghei Șoigu a preluat Ministerul rus al Apărării.

El a sporit rolul GRU în cadrul strucurilor armate aducând personal din cadrul forțelor cu destinație specială (Spețnaz). În acea perioadă, armata rusă era implicată în conflictul din Siria, precum și în Crimeea și în estul Ucrainei, iar GRU se orienta tot mai mult spre ceea ce numea „informații active”, adică efectuarea de operațiuni armate, mai degrabă decât simpla cultivare a surselor precum în spionajul tradițional.

Este perioada în care media rusă a dezvăluit pentru prima dată existența grupării Wagner și faptul că activează în Ucraina. Site-ul independent Fontanka.ru, cu sediul la Sankt Petersburg, a dezvăluit în premieră numele sponsorului, Evgheni Progojin, și al comandantului operațiunilor militare, Dmitri Utkin, fost comandant în cadrul Spețnaz.

Câteva luni mai târziu, o sursă oficială din cadrul GRU a confirmat pentru jurnaliștii Andrei Soldatov și Irina Borogan faptul că agenția înființase un departament însărcinat cu supravegherea companiilor militare private și ai cărei angajați erau veterani din Spețnaz.

La prima vedere, compania militară Wagner funcționează în mod similar cu contractorul Blackwater, folosit de SUA în Irak, dar de fapt se înscrie într-o veche tradiție sovietică.

„Este la fel ca atunci când aveam militari deghizați în Spania în timpul Războiului Civil Spaniol", a explicat un oficial GRU în 2017.

În percepția oficialilor militari sovietici și ruși, Războiul Civil Spaniol este un „război bun”: soldații luptau de partea unor forțe incontestabil antifasciste, deoarece republicanii luptau împotriva forțelor naționaliste ale generalului Francisco Franco, care era aliat atât cu Mussolini, cât și cu Hitler. În istoriografia oficială rusă, intervenția sovietică în Spania este văzută ca fiind precursorul direct al Marelui Război Patriotic - lupta monumentală a Rusiei împotriva Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial.

În viziunea GRU, experiența rusă în Războiul Civil Spaniol a devenit o justificare convenabilă pentru îmbrățișarea forțelor wagneriste din Ucraina, unde Kremlinul a insistat că luptă din nou împotriva fasciștilor.

Armata rusă

Raportul grupării Wagner cu FSB și armată este o problemă mai complicată. Operațiunile Wagner au evoluat considerabil din 2015 încoace și mai ales după declanșarea războiului în Ucraina: de la o forță mercenară clandestină la o unitate militară considerabilă cu operațiuni în mai multe țări, propria artilerie și forță aeriană, și ulterior panouri uriașe de recrutare în orașele din Rusia și un sediu impozant în Sankt Petersburg.

Pe măsură ce Prigojin devine din ce în ce mai îndrăzneț în criticile sale la adresa conducerii militare, mulți observatori au început să se întrebe cât de multe i se vor mai tolera până va fi oprit. Pentru moment, GRU își menține sprijinul pentru Wagner, potrivit oficialilor din cadrul forțelor Spețnaz intervievați de jurnaliști.

Totuși sprijinul GRU nu este o garanție și nu are prea multă valoare, așa cum s-a dovedit de multe ori în mandantul lui Putin. Un exemplu grăitor este soarta batalionului cecen Vostok, condus de Raslan Iamadaiev, o figură influentă și loială GRU. El a fost asasinat în 2008 după ce intrase în conflict deschis cu președintele cecen Ramzan Kadîrov.

Deocamdată, Prigojin își păstrează un anumit sprijin și în cadrul armatei, în ciuda criticilor sale caustice la adresa ministerului apărării. Din septembrie 2022, când Rusia a pierdut o mare parte din teritoriu în urma contraofensivei ucrainene din nord-est, Prigojin a atacat deschis lanțul de comandă militar al Rusiei. Totuși, mass-media rusă controlată strict, inclusiv așa-numiții „voenkori” - reporteri de război ruși care sunt încorporați în armată - au primit ordin să contribuie la promovarea Wagner și a activităților sale în Ucraina. Ca urmare, ziarele pro-Kremlin au continuat să publice interviuri cu ofițerii Wagner în care se glorifică spiritul de luptă al grupului.

Chiar și în prezent, acoperirea mediatică pro-Wagner a rămas la același nivel.

Mai mult, armata însăși pare să susțină în continuare grupul Wagner. Potrivit lui Prigojin, după ce s-a plâns că luptătorii săi mor pentru că nu au muniție, conducerea militară l-a desemnat pe generalul Serghei Surovikin, fostul șef al forțelor rusești din Ucraina și unul dintre cei mai respectați generali ruși, să supravegheze furnizarea de muniție și resurse pentru Wagner.

FSB

Pentru Prigojin, un avantaj este că, cu excepția lui, Wagner a rămas fără chip, iar conducerea militară a Rusiei nu îl vede ca pe un competitor. Deși Prigojin și-a promovat neîncetat luptătorii ca fiind cea mai capabilă forță de luptă din partea Rusiei, el a făcut în același timp eforturi deosebite să păstreze anonimatul ofițerilor și comandanților. Când soldații și ofițerii din Wagner sunt intervievați de voenkori, aceștia rămân anonimi. Toleranța conducerii militare față de Wagner este importantă, dar ar putea fi retrasă în clipa în care armata sau Kremlinul consideră că este cazul să facă acest lucru. Generalii ruși nu sunt cunoscuți pentru marea lor loialitate față de camarazii lor.

La fel de importantă pentru Wagner este poziția FSB, principala agenție de informații a Rusiei. După pașii greșiți ai FSB la începutul războiului, agenția și-a recăpătat recent poziția și influența în cadrul instituțiilor rusești. În Rusia, FSB a devenit din ce în ce mai agresiv în suprimarea oricăror semne de disidență. Dar este în același timp foarte activ în Ucraina, în special departamentul său de contrainformații militare, care supraveghează armata și care a primit sarcina să suprime orice formă de rezistență în teritoriile ocupate de Rusia. Wagner, ca unitate militară, se află sub responsabilitatea acestei ramuri a FSB, iar acest lucru nu îi oferă prea multă liniște lui Prigojin.

Cât de util îi este Prigojin lui Putin

Cel mai important factor în faptul că Prigojin continuă să aibă un rol important în războiul din Ucraina este Putin însuși - de altfel și singurul care poate explica de ce atacurile ce par să fi depășit măsura nu a afectat până acum poziția sa.

Dar de ce este Prigojin atît de valoros pentru Putin?

Răspunsul se găsește în relația complicată pe care o are Putin cu armata rusă.

În primii săi ani la putere, una dintre cele mai mari provocări ale lui Putin a fost ținerea în frâu a armatei.

În primul deceniu de mandat, Putin a încercat să își întărească controlul asupra armatei, numindu-l pe fostul general KGB și prietenul său de încredere Serghei Ivanov în funcția de ministru al apărării. Putin s-a simțit însă obligat să îl înlocuiască în 2007, când a devenit clar că eforturile lui Ivanov de a introduce o reformă militară amplă au eșuat. Ulterior, când l-a numit Șoigu , un alt ousider fără experiență militară, Putin a încercat din nou să obțină mai multă influență.

În prezent, însă, după mai bine de un an de război, există puține dovezi că Putin a reușit. În plus, Putin înțelege că, în vreme de război, armata tinde să obțină mai multă putere în stat. Este conștient că, cu cât războiul se prelungește, cu atât mai mult va crește această putere și cu atât mai greu îi va fi mai greu să exercite controlul. Cum tinde să privească lumea în termeni de amenințări, puterea relativă a armatei este un lucru care îl preocupă - în unele privințe, chiar mai mult decât performanța armatei pe câmpul de luptă.

O metodă pentru a-i ține în frâu pe generali

Drept urmare, Putin a recurs la metode din ce în ce mai puțin ortodoxe pentru a-i ține în frâu pe generali. Începând din toamna anului 2022, de exemplu, el i-a încurajat pe voenkori să facă publice problemele din armată. Dar și mai important a fost rolul lui Wagner ca forță de contrabalansare a armatei. Pentru Prigojin, în ciuda pierderilor extraordinare suferite de soldații săi, este o situație în care toată lumea are de câștigat. El recunoaște că nu va reprezenta niciodată o amenințare politică la adresa lui Putin, deoarece nu are niciun alt sprijin în cadrul elitei conducătoare rusești în afară de patronajul lui Putin. Iar Putin a avut grijă să rămână așa.

Cu statutul său special - gestionat lax de GRU, tolerat de armată și protejat de Putin -, Prigozjin speră să își păstreze poziția unică în curtea tot mai medievală a Kremlinului. În această situație, chiar și atacurile scandaloase ale lui Prigojin pot face parte din joc: cu cât se comportă mai mult ca un bufon de curte rău, cu atât mai bine. Este de altfel un personaj familiar în istoria Rusiei. În secolul al XVIII-lea, țarul Petru cel Mare l-a făcut pe Alexandru Menșikov cel mai puternic prinț din țară, cam din același motiv: Menshikov, cu trecutul său modest, nu avea nicio poziție în aristocrația rusă și era brutal, nemilos și complet loial țarului, care avea obiceiul de a-l altoi.

Ceea ce însă îi scapă lui Prigojin este că Rusia lui Putin nu este cea a lui Petru cel Mare , oricât de mult ar fi încercat el și Putin să o facă să fie. Multe sectoare ale societății rusești, în special cele birocratice privesc cu groază și dezgust escapadele șefului Wagner. În momentul de față, Wagner consumă mai multă muniție decât orice altă unitate rusă, ceea ce poate fi justificat doar atâta timp cât Wagner face ceea ce a promis Prigojin - face progrese în Bahmut.

Dacă însă lucrurile se înrăutățesc pe câmpul de luptă, această enormă campanie de câteva luni - în care Wagner a sacrificat mii de vieți omenești și a distrus cantități uriașe de material de război - ar putea începe să pară o risipă colosală de resurse limitate. Dar dacă Putin ar considera un eșec catastrofal al lui Wagner ca fiind o infracțiune capitală este o altă chestiune. Președintele rus are un lung istoric de folosire eficientă a birocraților, politicienilor și a altor slugi eșuate - de pildă, fostul președinte și premier Dmitri Medvedev, scriu jurnaliștii Andrei Soldatov și Irina Borogan într-un articol publicat în Foreign Affairs .