Pe 6 august 1945, bombardierul B-29 Superfortress Enola Gay a aruncat o bombă atomică asupra orașului Hiroshima. A fost primul atac cu bombă atomică din istorie, în urma căruia 80.000 de oameni au murit instantaneu.

În dimineața zilei de 6 august 1945, un B-29 Superfortress al Forțelor Aeriene ale SUA, Enola Gay, a decolat de la baza sa din Tinian, lângă Guam, și s-a îndreptat către orașul Hiroshima din sudul Japoniei.

Purta o bombă secretă numită Little Boy. Pilotul său a fost Paul W. Tibbets Jr., care a condus un echipaj de 12 oameni într-o misiune care avea să schimbe istoria lumii. Tibbets pusese avionul numele mamei lui. Hiroshima fusese deja trezită de mai multe sirene de raid aerian în acea dimineață, care se dovediseră a fi alarme false.

Așa că, atunci când Enola Gay s-a apropiat la 8,15 a.m., mulți au crezut că este un avion de recunoaștere. Dar până când a sunat sirena, prima bombă atomică fusese deja aruncată. La detonarea bombei a fost vizibil un fulger orbitor, iar temperatura a atins nivelul celei de la nivelul soareului. Bomba a distrus o rază de 5 mile, ucigând aproximativ 80.000 de oameni .

Alte zeci de mii au murit mai târziu din cauza radiațiilor și a rănilor. Enola Gay se afla la 10 mile depărtare când a avut loc explozia, dar tot a simțit undele de șoc. Echipajul și-a amintit șocul provocat de forța exploziei și a relatat că a fost ca și cum ar fi fost sub focul inamicului, potrivit Insider.

Trei zile mai târziu, o a doua bombă atomică, mai puternică, a fost aruncată asupra orașului Nagasaki, iar Japonia s-a predat, punând capăt celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci a avut loc o dezbatere legată de legitimitatea lansării atacurilor.

Unii au susținut că bombardamentele au fost o ucidere inumană a civililor și că existau alte opțiuni disponibile. Alții au argumentat că o astfel de devastare a fost necesară pentru a forța capitularea Japoniei și pentru a evita o campanie militară pe continentul japonez, ce s-ar fi soldat cu numeroase victime.

„Vom omorî mulți oameni, dar, Dumnezeule, vom salva o mulțime de vieți”

Tibbets și alți membri ai echipajului au susținut până la sfârșitul vieții că bombardamentul a fost necesar, spunând că în cele din urmă a salvat vieți.

„Știam că am făcut ceea ce trebuie, pentru că atunci când am aflat că vom face asta, m-am gândit că da, vom omorî mulți oameni, dar, Dumnezeule, vom salva o mulțime de vieți”, i-a spus Tibbets scriitorului Studs Terkel într-un interviu din 2002. „Nu va trebui să invadăm [Japonia]”.

Armata americană a calculat că o invazie a Japoniei ar fi putut costa milioane de vieți americane și japoneze. Prin urmare, argumentează că atacurile au fost necesare ca o demonstrație copleșitoare de forță pentru a pune capăt războiului.

În ceea ce privește pierderea de vieți civili, Tibbets, care a murit în 2007, nu a avut regrete.

„Veți ucide oameni nevinovați în același timp, dar nu am purtat niciodată un război în lume în care să nu fi ucis oameni nevinovați”, i-a spus el lui Terkel.

„Știam că lumea nu va mai fi la fel”

Unii dintre membrii echipajului și-au exprimat ulterior regretul și au mărturisit că sunt bântuiți de distrugerea pe care au provocat-o.

„Mă rog ca niciun om să nu mai fie martor la acea priveliște. O risipă atât de îngrozitoare, o astfel de pierdere de vieți", a declarat căpitanul Theodore van Kirk, navigatorul avionului în acea zi, unui intervievator în 2005. "Am dezlănțuit prima bombă atomică și sper că nu va mai exista niciodată o alta".

El a adăugat: „Mă rog să ne fi învățat lecția pentru totdeauna. Dar nu sunt sigur că am învățat-o”.

Până în prezent, Hiroshima și Nagasaki sunt singurele locuri care au fost lovite de o bombă nucleară în timpul unui război.

Tratatele semnate în timpul Războiului Rece care stopau proliferarea armelor nucleare nu mai au acum o prea mare valoare, ridicând din nou întrebarea legată de moralitatea conflictului nuclear.

Creatorul bombei atomice, J. Robert Oppenheimer, a fost, de asemenea, afectat de moralitatea creării unei astfel de arme mortale, aspect surprins în lungmetrajul „Oppenheimer” al lui Christopher Nolan.

După ce a testat cu succes bomba în deșertul Los Alamos, New Mexico, celebrul Oppenheimer a spus: „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor” – un vers din scriptura hindusă de 700 de versuri a lui Bhagavad Gita.

„Știam că lumea nu va mai fi la fel. Câțiva oameni au râs, câțiva au plâns, majoritatea au tăcut", a spus el mai târziu.