O nouă cercetare a constatat că, în cazul persoanelor în vârstă, pierderea rapidă în greutate a fost legată de un risc mai mare de a dezvolta demență mai târziu în viață.

Demența scade apetitul FOTO Shuterstock

Deși studiul a găsit o legătură între cele două, nu este clar dacă pierderea în greutate crește riscul de demență sau dacă dezvoltarea demenței cauzează pierderea în greutate. Cu toate acestea, scăderea în greutate este o parte naturală a îmbătrânirii, iar experții au declarat că aceasta nu înseamnă întotdeauna că cineva va dezvolta probleme cognitive.

Un studiu publicat luna aceasta în JAMA Network Open a evaluat modul în care factorii de risc cardiometabolici, cum ar fi obezitatea, colesterolul ridicat, diabetul și hipertensiunea arterială, ar putea fi markeri timpurii pentru demență în viitor, potrivit Health.

Concluziile studiului

Cercetătorii au urmărit vârstnici sănătoși care au dezvoltat și nu au dezvoltat demență pe parcursul a 11 ani. Interesant, participanții care au fost diagnosticați cu demență au înregistrat o scădere mai rapidă a indicelui de masă corporală (IMC) în anii anteriori diagnosticului, comparativ cu cei care nu au dezvoltat această afecțiune.

De asemenea, persoanele cu demență au avut tendința de a avea niveluri mai ridicate de lipoproteine de densitate înaltă (HDL sau colesterol „bun”) cu aproximativ cinci ani înainte de diagnostic.

„Demența se dezvoltă pe parcursul mai multor ani, înainte ca simptomele să devină vizibile”, a declarat pentru Health coautorul studiului Zimu Wu, PhD, cercetător în domeniul bolilor cronice și îmbătrânirii la Universitatea Monash din Australia.

Studiul a inclus aproape 5.400 de participanți, iar între 2010 și 2022, cercetătorii au urmărit diverse măsuri ale sănătății lor cardiometabolice. Acestea au inclus IMC, circumferința taliei și tensiunea arterială, precum și glucoza, trigliceridele, lipoproteinele cu densitate scăzută (LDL), HDL și colesterolul total.

Toți participanții au avut o scădere constantă a IMC pe măsură ce îmbătrâneau. Cu toate acestea, cei cu demență au avut un IMC inițial mai scăzut și au avut o scădere mai accentuată începând cu cel puțin 11 ani înainte de diagnosticarea demenței.

Cei cu demență au avut, de asemenea, o circumferință a taliei semnificativ mai mică cu 10 ani înainte de diagnostic, comparativ cu persoanele care nu au dezvoltat ulterior această afecțiune.

Modificările în ceea ce privește tensiunea arterială, nivelul trigliceridelor, nivelul glucozei și nivelul colesterolului total și LDL au fost similare, indiferent dacă persoanele au dezvoltat sau nu demență.

Care este legătura dintre pierderea în greutate și demență?

În timp ce rezultatele studiului ar putea face să pară că pierderea în greutate crește riscul de demență, opusul este mai probabil adevărat, a explicat Willa Brenowitz, epidemiolog și cercetător la Centrul Kaiser Permanente pentru Cercetare în Sănătate.

„Pierderea în greutate poate fi un semn timpuriu al schimbărilor cerebrale legate de demență care afectează apetitul, metabolismul și funcția zilnică. Schimbarea stilului de viață asociată cu aceste modificări ale creierului - cum ar fi uitarea de a mânca, dificultatea de a pregăti mâncarea, reducerea activității fizice și a angajamentului social- ar putea contribui, de asemenea”, a mai explicat specialistul.

În ceea ce privește creșterea nivelului de colesterol HDL în rândul persoanelor cu demență, ar putea fi faptul că organismul răspunde schimbărilor foarte timpurii ale funcției creierului.

Cu toate acestea, motivele nu sunt bine înțelese și sunt necesare mai multe cercetări.

În mod important, având în vedere modul în care a fost efectuat acest studiu, nu este clar dacă pierderea în greutate și creșterea nivelului de colesterol HDL sunt de fapt simptome timpurii ale demenței sau dacă sunt factori de risc pentru această afecțiune, a explicat Brenowitz.