De ce Occidentul nu se mai satură de sărăcia românilor
Vest-europenii nu se mai satură de sărăcia românilor. În fotografii. În știri de jurnal. În articole. În emisiuni de televiziune. A devenit cea mai importantă atracție turistică a țării — cupluri din Manchester, Heidelberg sau Rennes își planifică acum minivacanțe aici, sperând să-și ia doza de sărăcie extremă. În curtea unei clădiri dărăpănate de patru niveluri sau în blocurile de la marginea oricărui oraș mare din România, îi lovește în față — uau! — o panoramă a mizeriei: murdărie, câini, copii desculți, căzi de tinichea, totul împodobit de funii cu rufe puse la uscat.
Își scot aparatele foto și telefoanele și caută contrastele și extremele! (Așa cum au învățat în singurul curs de fotografie pe care l-au făcut vreodată!) — Clic! — un copil care rânjește într-o curte murdară — Clic! — un porc într-o cadă — Fantastic! Clic! — bețivul satului care zace lângă un indicator pe care scrie ceva ce ei nu înțeleg — dar probabil ceva amuzant! — Clic!
Dar au nevoie și de anecdote, trebuie să le spună prietenilor de acasă ce li s-a întâmplat alături de acești români săraci și mizeri. Fotografiile nu mai sunt de ajuns. Oamenii au nevoie de povești. Așa că, ajutați de un însoțitor român multilingv, hărțuiesc o femeie de etnie romă îmbrăcată în haine înflorate. Ești vrăjitoare! Blesteamă-mă, țiganco, hai, blesteamă-mă, ia aici o sută de dolari, hai, nu vrei să mă blestemi? Am nevoie să le povestesc tovarășilor mei când mă întorc acasă.
România e o țară săracă. Mai ales la țară, dar și în mari zone din orașe. Sărăcia e prezentă în rândul tuturor etniilor. Este o întreprindere profitabilă pentru jurnaliștii și realizatorii de film străini — și pentru localnicii care le fac toată treaba.
Străinii vin cu o listă de cumpărături. Mai întâi au nevoie de 1. un sat dărăpănat, cu câini și porci și găini în curți, sau 2. un mizer bloc comunist, preferabil cu semnele proaspete ale unui recent incendiu. Poate satul nici nu apare pe hartă! Bestial! Poate e blestemat! Chiar mai bine! Copii bolnavi — să fie primiți! Dependenți de droguri! Excelent! Orfani. Cum, nu sunt orfani? Copii abandonați, atunci, hai să le zicem orfani!
Se spune că la țară, în România, sunt doar trei modalități prin care poți să faci bani — să lucrezi pentru biserică, cu țuică, sau cu echipe de filmare din Germania.
Dar de ce România? Există și alte țări sărace. Anglia e săracă. În Anglia, sărăcia e în creștere. Milioane de oameni au slujbe atât de prost plătite, încât nici măcar nu plătesc impozite. La fel de mulți sunt dependenți de hrana pe care o primesc ca ajutor din partea organizațiilor de caritate — în Marea Britanie e sărăcie, multă sărăcie — mai multă sărăcie decât în Franța și Germania, dar sărăcia României este mai pitorească.
Fețele oamenilor sunt mai murdare, alcoolicii miros mai rău, locurile sunt dramatice, copiii arată de parcă tocmai ar fi ieșit dintr-un lagăr de concentrare — aici totalitarismul se întâlnește cu Evul Mediu. Iar asta stârnește în rândul occidentalilor un amestec de milă și uimire — cu alte cuvinte — ‘Cum puteți trăi așa?’ și ‘Ce cool este că trăiți așa!’
Este acesta un lucru rău? Nu știu. Nimeni nu minte. Nimeni nu construiește sate dărăpănate ca decor pentru echipele de filmare. Rezultă o imagine nedreaptă a României? România e săracă. Iar cei mai săraci suferă mai mult din cauză că nu reușesc să aibă acces la educație, asistență sanitară și o carieră — ceea ce creează un ciclu nesfârșit al sărăciei.
Poate România să facă ceva ca să restabilească echilibrul? Din nefericire pentru București, un documentar despre un român deștept, absolvent de matematică și proaspăt angajat la Microsoft e un subiect pe care niciun jurnalist străin nu-l va face. Nu contează câte premii Nobel câștigă românii — nici câte distincții adună la festivaluri internaționale de film. PR-ul nu funcționează. Știrile pozitive n-or să câștige niciodată în fața celor negative.
Unul dintre cele mai patetice momente din viața politică românească recentă a fost reacția Ministerului Afacerilor Externe și a prim-ministrului Victor Ponta, care s-au plâns la Channel 4 în legătură cu programul de televiziune ‘Vin românii’ pentru că a înfățișat oameni săraci din locuri mizere — ce anume încercau să spună — că sărăcia din România există din vina unei echipe de filmare de la Londra?
Străinii nu vor înceta să filmeze sărăcia din România până când sărăcia din România nu va înceta să existe. Fără măsuri pentru stoparea acesteia, britanicii, francezii și germanii vor continua să vină încoace înarmați cu o serie de prejudecăți pe care vor să și le confirme — și pe care pot să și le confirme. Poate vor încerca să arate lucruri mai bune — poate un film va remarca: Iată cum acel copil sărac a ajuns să studieze la universitate! Dar ochiul privitorului se va îndepărta de la poveste către lipsa de apă curentă, drumurile murdare, măgarii costelivi și căruțele, nenorocitele de căruțe pe care fiecare documentar despre România pare pornit să le includă.
Îi poți vedea vara. Cu camerele de filmat și microfoanele pe drumurile de pământ ale Olteniei. Căruța intră cadru din dreapta, în centru omul din căruță își scoate pălăria și salută, camera urmărește căruța care apoi iese din cadru. Basta! Va fi un hit la Dusseldorf!
