În cazul în care SUA ar invada Groenlanda, „ar fi cel mai scurt război din lume, pentru că nu există apărare în Groenlanda. SUA se ocupă cu apărarea”, declară Ulrik Pram Gad, cercetător la Institutul de Studii Internaționale din Danemarca, potrivit Politico.

În 1951, Statele Unite au semnat un acord cu Danemarca în care s-au angajat să protejeze Groenlanda de orice atac. Înțelegerea a venit din cauză că țara a conștientizat că nu poate apăra de una singură țara insulară.

Donald Trump afirmase luna trecută că este în interesul SUA să dețină controlul asupra Groenlandei. El a mai declarat că ar fi o idee bună și să anexeze Canada și Canalul Panama.

„În scopul securității naționale și al libertății în întreaga lume, Statele Unite ale Americii consideră că deținerea și controlul asupra Groenlandei reprezintă o necesitate absolută”, a scris Donald Trump pe rețeaua sa Truth Social.

Revoltat de afirmație, premierul țării insulare, Mute Egede, a declarat că țara nu este de vânzare.

„Groenlanda este a noastră. Nu suntem de vânzare și nu vom fi niciodată. Nu trebuie să înstrăinam lunga noastră luptă pentru libertate”, a declarat prim-ministrul Egede, într-un comentariu scris.

Posibilitatea unui conflict

SUA investește cel mai mult în apărare la nivel global, anul trecut cheltuind 948 de miliarde de dolari. De asemenea, numărul de angajați al forțelor armate americane se ridică la 1,3 milioane.

De partea cealaltă, Danemarca a alocat doar 9.9 miliarde de dolari în apărare, iar numărul de angajați se ridică la doar 17.000 de soldați.

Există câteva nave daneze care frecventează coasta sud-estică a Groenlandei , dar presa țării a precizat că nu sunt capabile să lovească ținte.

„Dacă Trump ar încerca să anexeze teritoriul prin forță, întrebarea este: Cu cine s-ar lupta [americanii]? Cu propria armată? Sunt deja acolo”, afirmă Kristian Søby Kristensen, cercetător la Centrul de Studii Militare al Universității din Copenhaga.

Kristensen adaugă că prezența militară a americanilor s-a redus după Războiul Rece, însă a rămas totuși o stație radar situat în baza spațială Pituffik, capabilă să detecteze rachete balistice, chiar și armele nucleare lansate de Moscova.

De cealaltă parte, armata Danemarcei nu poate face față unei invazii din partea SUA. Anul trecut, în decembrie, ministrul danez al Apărării, Troels Lund Poulsen anunțase că vor fi alocate noi investiții în armată, pentru a cumpăra două drone cu rază lungă de acțiune, două patrule de sanie cu câini și două nave de inspectare.

De asemenea, banii au fost folosiți și pentru a angaja mai mult personal la Comandamentul Arctic al Danemarcei din Nuuk, capitala Groenlandei, dar și o modernizare a aeroportului Kangerlussuaq pentru a-l face potrivit pentru avioanele de luptă F-35.

Aceste investiții s-au făcut la presiunea SUA, când Trump se afla la șefia țării, potrivit lui Marc Jacobsen, profesor asociat la Colegiul de Apărare al Regatului Danemarcei.

Dacă Danemarca ar încerca să-i facă față SUA, ar avea nevoie de ajutorul Uniunii Europene. Miercuri, 8 ianuarie, șeful diplomației franceze, Jean-Noël Barrot a declarat că UE nu va permite anexarea Groenlandei, însă este incert dacă Danemarca va primi sprijin din partea Uniunii.

Totuși, dacă UE ar fi să ajute Danemarca, se va aplica clauza de ajutor reciproc a UE din articolul 42 alineatul (7) din Tratat, a explicat purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene. Totuși, clauza este inutilă, în contextul în care nu există o forță militară în adevăratul sens al cuvântului în spatele invaziei.

De asemenea, este incert dacă Danemarca, membru fondator al NATO, ar invoca articolul 5 de ajutor reciproc, împotriva altui aliat.