Ruxandra Dârmon, profesor la Universitatea Tehnică din Cluj și specialist în ingineria focului, susține că legislația din România privind măsurile de siguranță ale stațiilor de alimentare cu carburant este depășită, dar că va fi dificil de schimbat din cauza intereselor uriașe din domeniu.

Șef lucrări doctor inginer Ruxandra Dârmon, cadru didactic la Facultatea de Construcții a Universității Tehnice din Cluj, care a fost câțiva ani consultant, în Anglia, în privința siguranței la incendii a clădirilor, a explicat pentru „Adevărul” că legislația din România prevede aceeași distanță față de anumite obiective - case, blocuri, școli, conducte de gaze naturale etc - indiferent de mărimea benzinăriei/stației și de specificul acesteia - GPL , benzină, motorină etc. Dârmon are un masterat, în străinătate, în Ingineria sistemelor de securitate la incendiu („Ingineria focului”), iar la doctorat s-a concentrat asupra pericolului la incendiu pe care îl are izolația cu polistiren, respectiv cu vată minerală.

„Din punctul de vedere al proiectantului este destul de simplu, pentru că toate stațiile de alimentare cu combustibil se proiectează la fel. Practic, sunt aceleași norme și dacă proiectezi o stație de benzină cu două pompe sau una foarte mare sau dacă este GPL sau benzină, motorină sau dacă rezervoarele sunt îngropate sau nu. Toate se proiectează la fel, deși pericolul potențial este diferit”, spune specialista.

„Nu s-a făcut un calcul de pericol potențial”

Astfel, există un tabel în normativ care specifică distanțele stațiilor de alimentare până la diferite tipuri de clădiri. Dârmon a trecut în revistă câteva date din normativul românesc: în cazul în care vorbim despre case unifamiliale, distanța față de stația de alimentare este de 20 de metri; dacă sunt blocuri cu apartamente în cartiere de locuințe - distanța este de 40 de metri. Apoi, față de școli, grădinițe, biblioteci, muzee – distanța trebuie să fie de 40 de metri; în cazul hotelurilor, motelurilor sau restaurantelor vorbim despre 30 de metri.

„Deci cam pe acolo se învârte distanța de siguranță, 40-50 de metri, doar în cazul caselor este mai puțin - 20 de metri. Nu știu după ce reguli s-au stabilit aceste distanțe, pentru că nu s-a făcut un calcul de pericol potențial. Sunt date pur și simplu niște cifre din practică, din experiența celor care au lucrat la normativ. Există același tabel cu distanțe pentru orice fel de stație”, spune Dârmon.

Legislație depășită

Specialista susține că deși se poate calcula relativ ușor riscul în cazul exploziei sau incendiului la o stație de alimentare cu combustibil – normativul nu ține cont de astfel de calcule. „Multe dintre regulile astea nu au o bază științifică. Este un normativ mai vechi, de prin 1999, care nu mai corespunde realităților”, spune specialista.

Legea nr. 10 privind calitatea în construcţii face trimitere la „Normativul de proiectare, execuție și exploatare a sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate pentru autovehicule”, din 1999.

„Atunci, în ‘99, foarte multe dintre STAS-urile vechi de proiectare, de pe vremea comunismului, au fost revizuite, dar, de cele mai multe ori, în mod nesemnificativ. De exemplu, la normativul de proiectare a clădirilor la incendiu, marea schimbare a fost că nu s-a mai zis „siguranța la foc, ci securitatea la incendiu. Asta a fost modificarea și revizia majoră”, explică inginerul.

Recomandări

Întrebată care ar fi o distanță de siguranță acceptabilă a unei stații de alimentare cu carburanți față de diferite clădiri, Dârmon a răspuns: „Eu le-aș amplasa în afara localității sau în zone fără clădiri sau cel puțin la o distanță de 100 de metri în jur să nu fie clădiri. Bineînțeles, depinde de capacitatea rezervorului”.

O altă problemă, spune, cadrul didactic, este faptul că verificările le fac pompierii, care nu au competență să verifice un calcul cu privire la pericolul potențial. „Pompierul ia rigla și măsoară dacă sunt respectate distanțele. În străinătate, de exemplu în Anglia, unde am lucrat, la o firmă de proiectare, pompierii au un specialist angajat ca și consultant, care analizează de la caz la caz fiecare obiectiv. Mai mult, dacă ai un stadion sau un mall sau ceva mai complex, atunci se adresează unei firme de specialitate, care să avizeze. La noi, nu există angajați de specialitate”, explică inginera.

„Adevărul” a întrebat-o pe Ruxandra Dârmon dacă, pe normativul românesc, o explozie la o stație de alimentare cu combustibili dintr-o zonă locuită reprezintă un pericol pentru locuitorii din zonă. „Eu așa aș zice, că nu e în regulă, dar sunt și alte interese în joc”.

Inginera crede că, în momentul de față, legislația românească avantajează patronii de benzinării, care au de respectat niște distanțe mai mici decât cele date de pericolul potențial. Ea crede că trebuie făcut un studiu privind potențialul pericol în cazul fiecărei stații de alimentare cu combustibil.

„Și dacă se schimbă legea, vă spun din experiență, pentru că sunt membră în toate comitetele tehnice, se schimbă nesemnificativ. S-ar păstra forma actuală și pe ici, pe colo câte o mică modificare. Sunt interese mari în joc”, a explicat ea.

Inginera a mai spus că în România nici nu sunt formați specialiști în domeniu. „Eu predau un curs general la anul II. E mai mult o introducere. Practic, studenții nu au de ce să învețe cum se calculează pericolul potențial, deoarece nu există posibilitatea să folosească aceste informații. Nu cere nimeni aceste calcule”, a conchis experta.