Dacă se poate spune că incursiunea-surpriză în regiunea rusă Kursk a întors situația în favoarea Ucrainei, nu este la fel de cert că a modificat și dinamica propriu-zisă a conflictului. Cu alte cuvinte, ofensiva a schimbat narațiunea tactică, nu însă și situația strategică, se arată într-o analiză Politico .

După ce Vladimir Putin și generalii săi au fost prinși cu garda jos, în anumite cercuri au apărut deja discuții cu privire la faptul că invazia ar fi un punct de cotitură istoric: de pildă, un fost ofițer în armata britanică a remarcat că la Kursk s-a dus și marea bătălie de tancuri între Germania și Rusia în al Doilea Război Mondial (1943)

„Bătălia de la Kursk din 2024 este un avertisment pentru regimul Putin: Tirania ta este fragilă și nu poate continua pe calea actuală”, a apreciat la rândul său analistul și istoricul american Walter Clemens.

În ceea ce are toate caracteristicile unei invazii a Rusiei, armata ucraineană a trimis peste graniță unități de elită din patru brigăzi, cucerind aproape 1.000 de kilometri pătrați de teritoriu după o săptămână.

„Continuăm să desfășurăm o operațiune ofensivă în regiunea Kursk”, a declarat șeful armatei ucrainene Oleksandr Sîrski într-o convorbire postată pe conturile de social media ale președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.

După ce bloggerii militari ruși pro-război au contrazis versiunea inițială a Ministerului rus al Apărării precum că trupele ucrainene sunt respinse, acesta a admis că aceste forțe au înaintat până la 30 km în teritoriul regiunii Kursk. De altfel acești corespondenți de război informali au fost nemiloși în observațiile lor atât în ce privește minimalizarea inițială a amplorii incursiunii, cât și a faptului că ucrainenii au putut trece cu ușurință de fortificațiile apărate de simpli recruți.

Nu doar că în doar câteva zile Ucraina a arătat niște ascuțite capacități ofensive, dar a executat ca la carte un asalt prin tactici de arme combinate – adică acel element al așa-numitului război de a patra generație pentru care comandanții ucrainenii au primit reproșuri din partea oficialilor militari occidentali după contraofensiva dezamăgitoare de vara trecută. În plus, păstrarea secretului operațional a fost pur și simplu un fapt remarcabil, permițând o acțiune fulgerătoare ce amintește de succesul contraofensivei de la Harkov (toamna lui 2022).

Poate incursiunea de la Kursk să ducă la căderea regimului lui Vladimir Putin?

Însă ar fi posibil ca breșa de la Kursk să destabilizeze dramatic regimul lui Putin și chiar să-l înlăture, așa cum a sugerat Zelenski? El a făcut chiar o predicție în acest sens, însă în contextul în care și-a reluat apelul către aliații Ucrainei de a permite lovituri cu rachete cu rază lungă de acțiune asupra unor ținte din adâncimea Rusiei.

Ucraina nu este însă în situația de a dori să cucerească Rusia – în acest sens nu vorbim de o invazie propriu-zisă, cât de o pură apărare împotriva agresiunii ruse, notează Politico. În același timp, nu este o operațiune la scară mare, realitatea fiind că mai degrabă este una cu scopuri limitate, precum silirea Rusiei de a redistribui unele unități din regiunea Donețk, unde Rusia avansează susținut.

Pe de altă parte, incursiunea are loc pe fondul intensificării aluziilor la necesitatea negocierilor de pace – din acest punct de vedere, unul dintre scopurile invaziei este să pună Ucraina într-o poziție mai puternică în potențiale discuții de pace.

„Este nevoie ca Rusia să fie forţată să facă pace, întrucât președintele Vladimir Putin vrea cu înverșunare să lupte”, sublinia Zelenski recent, într-unul din discursurile sale nocturne adresate națiunii.

Mihailo Podoliak, unul dintre consilierii importanți ai lui Zelenski, a fost chiar mai explicit în această privință: „Poți smulge ceva, obține ceva, doar dacă ei pricep că [războiul] nu se desfășoară conform scenariului lor. Orice posibile operațiuni ucrainene în «regiunile de frontieră ruse» vor avea un impact asupra societății ruse și vor îmbunătăți poziția Kievului în viitoarele negocieri de pace cu Moscova.”

În altă ordine de idei, indiferent cât de umilitoare se va dovedi ofensiva ucraineană pentru Kremlin, este improbabil să provoace căderea lui Vladimir Putin. Aici este de amintit că Putin era premier la momentul bombardării unor apartamente în orașe ruse în 1999, în urma cărora au murit peste 300 de oameni și au fost răniți alte sute. Felul în care gestionat acea situație, care a declanșat al Doilea Război Cecen, i-a crescut popularitatea, astfel că președintele de atunci Boris Elțîn l-a ales pe Putin drept succesorul lui.

Actualmente, liderul rus și propagandiștii lui arată deja cu degetul această incursiune ca adeverind argumentul lor precum că Occidentul și NATO sunt agresorii, pe fondul victimizării istorice a Rusiei cum că ar fi înconjurată de inamici.

Tot istoria arată că, în al Doilea Război Mondial, soldații ruși nu au luptat din dragoste pentru Stalin. De fapt, conducerea ineptă, campania incompetentă și pierderile uriașe ar fi trebuit să anunțe un dezastru militar. Dar, după cum a arătat istoricul american Roger Reese în cartea sa „Why Stalin's Soldiers Fought” (De ce au luptat soldații lui Stalin, 2011), URSS a fost capabilă să recruteze datorită unor motivații precum patriotismul, ideologia sovietică și, în cele din urmă, fidelității față de ideea Rusiei istorice.

Ucraina încă nu are soluții la războiul de uzură

Acest fapt ar putea fi socotit un avertisment pentru prezent în sensul în care cel mai probabil Rusia își va putea menține un avantaj numeric asupra Ucrainei care are încă probleme cu mobilizarea și moralul trupelor. În plus, în vreme ce Kievul speră să silească comandanții ruși să transfere unități din Donbas la Kursk, comandanții ucraineni, la rândul lor, au trebuit să redistribuie unități pentru a lansa și susține incursiunea transfrontalieră. Prin urmare, războiul de uzură favorizează în continuare Rusia. În aceste circumstanțe, susținătorii occidentali ai Ucrainei trebuie să evalueze situația cu obiectivitate și să ofere un sprijin mai rapid și proporțional dacă doresc să evite o prelungire a războiului pe termen nedefinit.

Firește că incursiunea de la Kursk a ridicat moralul ucrainean – și se prea poate ca și aliații să fie stimulați în hotărârea lor. Dar fără o aprovizionare mult mai proactivă cu armament avansat și fără ridicarea restricțiilor privind utilizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune furnizate de Occident, este greu să ne imaginăm cum ar putea războiul să fie înclinat în favoarea Ucrainei. Și cum Moscova amenință Occidentul, îngrijorările legate de escaladare vor suscita probabil ezitări cu privire la cât de departe pot fi împinse limitele în raport cu o țară înarmată nuclear care a declanșat un război.

În mare, incursiunea în Kursk a întors situația în defavoarea Rusiei, schimbând narațiunea tactică; însă nu a modificat-o și pe cea strategică, conchide Politico.