Mai mulți actori din domeniul sanitar caută soluții pentru atragerea medicilor în zonele slab deservite. În acest sens, Asociația Medici pentru România, împreună cu OMS și Ministerul Sănătății, a vizitat în luna iulie șapte spitale din țară. Ei au descoperit că nu salariile reprezintă motivul pentru care tinerii nu vor să lucreze în spitalele mai mici din țară.

În cadrul proiectului „Inițiative de sprijin pentru personalul medical”, parte a Programului Național de Redresare și Reziliență, au fost vizitate șapte spitale din țară. În aceste vizite, s-au purtat discuții cu medici, manageri și reprezentanți ai autorităților publice locale.

„Discuţiile s-au concentrat pe modele de bună practică de recrutare şi retenţie a personalului medical în zonele slab deservite. Vizitele au fost desfăşurate în unităţi sanitare din judeţele Braşov, Timiş, Argeş, Iaşi şi Călăraşi. În cadrul acestor întâlniri a fost iniţiat dialogul cu manageri de spital, profesori, medici din diferite specialităţi, cât şi rezidenţi, asistenţi medicali şi reprezentanţi ai primăriei. Interviurile au vut ca scop identificarea unor soluţii de succes în atragerea şi retenţia cadrelor medicale, oportunitatea de extrapolare la nivel naţional, fezabilitatea adaptării şu adoptării unor modele de bune practici de la nivel international, precum şi motive pentru care medicii rezidenţi ar considera sau respinge oferte de muncă în zone subdeservite, rurale sau fără afiliere academică”, se arată în comunicatul de presă al Aociației Medici pentru România.

Vizitele din cadrul proiectului au relevat dorința medicilor de a profesa în comunități mici și subdeservite, în special în zonele lor natale. Suportul personal și profesional este esențial în decizia medicilor de a lucra în spitale din afara centrelor universitare, arată comunicatul.

Asociația Medici pentru România va distribui un chestionar prin Ministerul Sănătății pentru a colecta opiniile medicilor rezidenți, iar un workshop va fi organizat în septembrie pentru a discuta recomandările. Până la sfârșitul anului 2024 vor fi propuse modificări legislative pentru a sprijini medicii să profeseze în comunități mici și slab deservite.

„Este un proiect cu potențial, dar el în sine are nevoie de ajutor și din partea altor entități din sistem, din societatea civilă și din alte structuri din administrație, ca să poată privi problema complet în ansamblu ei. Dar e un pas înainte și este încă o entitate care lucrează spre rezolvarea problemei. Mai departe, rămâne de văzut cum se va concretiza această inițiativă.”, a transmis dr. Vrîncianu Rareș, președintele Societății Multidisciplinare a Medicilor Rezidenți, pentru „Adevărul”.

De ce nu vor medicii să lucreze în provincie

Momentan nu au fost găsite soluții concrete care să-i atragă pe medici să lucreze în orașele mai mici din țară. Potrivit Asociației Medici pentru România, contactată de „Adevărul”, în acest moment lucrurile se concentrează pe identificarea neajunsurilor personalului medical din aceste spitale.

„Noi în momentul de față suntem în proces de colectare a informațiilor. Am făcut șapte vizite, mai avem câteva de făcut până data de 10 august. Iar după ce vom serializa informațiile vom lucra la o serie de propuneri. În primă fază vom prezenta situația, care sunt problemele și ce am identificat și abia ulterior vom veni cu o serie de propuneri.”, a precizat Alexandru Costache, preşedintele asociaţiei „Medici pentru România“

Printre problemele pe care medicii care lucrează în zone slab deservite le-au comunicat se numără infrastructura slabă a sistemului sanitar, problemele din sistemul educațional, dar și dificultatea ca ceilalți membri ai familiilor să-și găsească un loc de muncă.

„Medicul care merge într-o zona slab deservită, trebuie să aibă o școală, trebuie să aibă soțul, soția sau cu cine merge acolo un loc de muncă, de asemenea. Sunt foarte multe elemente de luat, e o problemă complexă, cei drept, cu care nu doar România se confruntă. Perspectiva de dezvoltare profesională e un aspect extrem de important. Pentru că dacă mergi într-o zonă slab deservită, automat și cazuistica e mai simplă, iar perspectiva de dezvoltare nu este la fel de mare ca într-un centru universitar.”, a detaliat Alexandru Costache.

În timp ce banii nu mai sunt motivul pentru care astfel de posturi sunt refuzate, polițele de malpraxis, dar și lipsurile din spiale, îi îndepărtează pe medici de zonele de provincie din țară.

„Partea financiară nu mai reprezintă o problemă. Medicii în momentul de față au ajuns la un confort financiar. Poate nu ca în țările din vest, dar nici trăiul și costrurile din țările din vest nu sunt aceleși. Alte probleme țin de infrastructură în spitale, adică partea de dotare. Asta e o problemă care este în curs de rezolvare, pentru că avem acest PNRR, prin care sperăm că în următorii 4-5 ani spitalele vor arăta cu totul diferit. Polița de malpraxis este un alt subiect pe care l-am observat, este una care nu îi acoperă prea mult de malpraxis și drept urmare se practică medicină defensivă, fiindu-le foarte teamă să pună un diagnostic sau să ia anumite decizii medicale, tocmai în ideea de a nu fi trași ulterior la răspundere.”, accentuează reprezentantul organizației.

O problemă de familie

Și Cezar Irimia, Preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer avertizează că foarte mulți medicii sunt concentrați în centrele universitare mari, iar distribuția acestora nu este unitară.

„Ne pleacă din țară familii tinere, nu numai de medici, cu copii, nu pentru satisfacție financiară, ci pentru a le asigura copiilor acces la un sistem de sănătate corect și la un sistem de educație corect pentru viitorul lor. Problemele sunt mult mai profunde. Nu faptul că unui medic nu-i convine salariul dintr-un orășel mai mic, că s-ar putea să-l aibă mai mare decât într-un oraș universitar. Nu asta este problema. Problema este a familiei. Cum își asigură medicul tânăr, cum asigură familiei o dezvoltare armonioasă cu acces la educație și sănătate pentru familia lui.”, a transmis Cezar Irimia pentru „Adevărul”.

Un studiu realizat de Colegiul Medicilor din România relevă că 57% dintre medicii tineri, sub 35 de ani, intenționează să emigreze. Motivul principal nu este salariul, ci condițiile de practicare a meseriei. Rezidenții se plâng de lipsa echipamentelor și tratamentelor necesare pentru îngrijirea pacienților din spitale. Lucrurile sunt confirmate și de reprezentantul pacienților.

„În România nu pot fi urmărite aceste dezvoltări profesionale. Orice medic care a învățat șase ani facultate, cinci ani de rezidențiat, dorește să progreseze, dorește să aibă satisfacție profesională. Cu ce? Acces la investigație zero. Acces la medicație zero . Deci problemele sunt complexe și multiple, nu doar că nu au bani, sunt bani, sunt salarii bune pentru România zilelor noastre. Ceea ce nu funcționează e țara asta, nu funcționează sistemul de sănătate,sistemul educativ și nu știu dacă funcționează ceva în țara asta, perspectiva tinerilor e aproape de zero în România.”, punctează Cezar Irimia.

Consecințe pentru pacienți

Atât pacienții, cât și medicii care lucrează în spitalele din marile orașe suportă consecințele. Camerele de Gardă ale unităților medicale din centrele urbane sunt aglomerate la orice oră din zi și din noapte.

Atunci când nu ai medic pentru o anumită specialitate, „mergi automat într-un oraș mare și aglomerezi spitalul respectiv”.

„Personalul, nici în spitalele mari, nu este suficient. Capacitatea este subdimensionată. Ne afectează în primul rând prin calitatea serviciilor, automat, atunci când un medic este suprasolicitat e firesc ca nivelul de calitate al actului medical să scadă.”, spune Alexandru Costache.

Mai mult, Cezar Irimia aduce în discuție lipsa a peste 1.500 de medici de familie din sistem , atât din mediul rural, cât și din mediul urban.

„Pacienții din aceste zonele nu fac decât să sune 112 și aglomerează primirile de urgență din spitalul cel mai apropiat, personalul medical nu mai poate salva o viață acel centru UPU, pentru că este foarte aglomerat cu diferite probleme minore pe care ar fi putut să le rezolvă medicul de familie. Pe nimeni nu interesează să asigure asistența medicală corectă. Decidenții noștri nu au pus bază pe medicina de familie care este temelia oricărui sistem de sănătate responsabil. În România medicul de familie este persiflat, este marginalizat, este Acarul Păun din actualul sistem. De aici trebuie să începem, de aici derivă toate necazurile, un bulgăraș mic de neajunsuri va deveni o avalanșă majoră care ne va acoperi pe toți.”, atrage atenția Cezar Irimia.

Această problemă ar trebui rezolvată, mai ales că mulți medici de familie urmează să iasă la pensie.

„Un medic de familie ar trebui să fie poarta de intrare în sistemul de sănătate, și nu cum au fost numiți peirotaiv în cadrul unei discuții «trimitologi » . Responsabilitățile medicilor de familie, într-adevăr, ar trebui să fie unele mai mari, nu doar de a trimite mai departe. Ar trebui rezolvată cumva în sensul în care medicina de familie să devină mai atractivă pentru noii medici.”, a declarat președintele asociației Medici pentru România.

Ce e de făcut

Între timp, președintele CNAS, dr. Valeria Herdea a criticat recent slaba implicare a autorităților locale în susținerea sistemului medical, subliniind că această lipsă de implicare contribuie la depopularea sistemului. Valeria Herdea a menționat că administrațiile locale trebuie să ofere condiții decente, inclusiv dotări și aparatură, pentru a atrage și menține medicii.

Ea a exemplificat situația din județul Suceava, unde patru localități de la granița cu Ucraina se confruntă cu lipsa specialiștilor. În județul Tulcea, totuși, s-a reușit acoperirea aproape completă cu medici de familie. Pentru a atrage personal medical în zonele rurale, se acordă sporuri de până la 200%, a menționat președintele CNAS.

„Avem 52,5% din populaţie în oraş şi restul este în zona rurală. Mi-aş dori să vorbesc despre locuri unde există şi apă, unde există şi electricitate, unde există şi drum care nu se surpă sau case care nu alunecă. Şi îmi doresc personal mediu, alături de medic, pe care acesta să poată să-l plătească, pentru că altfel nu stă nimeni. (...) Facem toate eforturile să aducem tineri, să-i motivăm, am luat legătura şi avem în derulare proiecte de parteneriat cu universităţile de farmacie şi medicină din ţară, în aşa fel încât să se includă în pregătirea curriculară, în specializarea acestor tineri medici, inclusiv un stagiu scurt la ţară, în aşa fel încât să vadă ce înseamnă zona rurală. În această perioadă, încercăm să suplinim în zonele unde nu există acces facil accesul persoanelor la servicii medicale.”, a transmis preşedintele CNAS.

Dr. Vrîncianu Rareș spune că e nevoie de soluții complexe, dar și de cooperare între autoritățile statului pentru ca problema să fie rezolvată, deși salută inițiativa lansată de organizația Medici pentru România.

„Problemele sunt arhicunoscute, să zic că nu sunt neapărat foarte cuantificate. Dorim să facem și un studiu mai amplu, dar nu ca să identificăm probleme, ci să vedem magnitudinea lor. În opinia mea, deficitul de medici este încadrat într-un fenomen mai amplu al depopulării acelor zone. Pe termen scurt, sunt moduri de a corecta acest deficit prin dotarea spitalelor, ca să fie oferit un mediu de lucru cât mai bun, sau oferirea de stimulente de financiare sau de sprijin. O altă soluție ar fi și creșterea numărului de posturi la rezidențiat. Dar pe termeni mediu și lung, trebuie soluții ce vizează timp, din nefericirea mai multe arii, ă se implice mai multe ministere și administrația locală, pentru că orașul și regiunea în sine trebuie să devină mai ofertante, printr-o dezvoltare economică și socială uniformă. Medicul își termină activitatea la spital, dar ulterior tot iese în societate, tot iese în acel oraș, în acea zonă care nu este foarte dezvoltată și nu are foarte multe posibilități.”, spune reprezentantul medicilor rezidenți.

Cezar Irimia consideră că ar trebui să dezvoltăm „sisteme care să funcționeze”. Altfel, „ne vor pleca tinerii pe capete și nu numai medici. Vor pleca pentru că își doresc să se dezvolte profesional, își doresc să asigure familiilor acces la educație și sănătate, își doresc o viață nu îmbelșugată, o viață la limita normalității. România de astăzi nu mai oferă aceste minime garanții firești până la urmă”, concluzionează reprezentantul pacienților.