Vitamina D este foarte importantă pentru organism, în special pentru reglarea stării emoționale, dar nu numai. Este, de asemenea, importantă în fixarea calciului. Pe de altă parte, deficitul acestei vitamine este considerat cel mai slab diagnosticat.

Studiile arată că deficitul de vitamina D este foarte frecvent întâlnit la persoanele cu tulburări psihice precum depresia. Aparent, aceasta are un rol asupra dezvoltării creierului, plasticității sinaptice, dezvoltării neuronale și a factorilor de protecție împotriva stresului oxidativ, scrie Antena 3 .

„Nivelurile serice de vitamina D se corelează invers cu depresia clinică, dar dovezile nu sunt suficient de puternice pentru a recomanda suplimentarea universală în depresie. Îmbogățirea studiilor de tratament al depresiei cu subiecți cu deficiență concomitentă de vitamina D pare a fi un potențial pas înainte în identificarea subgrupurilor care ar putea beneficia maxim de pe urma acestei abordări”, arată concluziile Institutului Național de Sănătate al SUA, care a studiat peste 60 de articole medicale despre legătura dintre deficitul de Vitamina D și depresie.

„Rolul vitaminei D în depresie a primi o atenție sporită în cercetare. În prezent, există cel puțin trei direcții de dovezi care susțin această asociere: în primul rând, o expresie crescută specifică regiunii a receptorilor de vitamina D (VDR) în zone ale creierului (cum ar fi cortexele prefrontale și cingulare), despre care se știe că joacă un rol cheie în reglarea dispoziției. În al doilea rând, rolul modulator al vitaminei D în asocierea dintre depresie și inflamație (printr-un posibil mecanism imunitar-modulator). În sfârșit, cunoștințele emergente despre proprietățile neuroprotectoare ale vitaminei D (în virtutea efectelor sale antiinflamatorii)”, mai arată instituția americană de sănătate.

Legătura vitaminei D cu starea mentală

O sinteză de studii publicată online în 2019 a arătat legătura dintre deficitul de vitamina D și fluctuațiile de dispoziție. Concluziile au fost că receptorii de vitamina D sunt prezenți în țesuturile și celulele ce intră în structura sistemului nervos, vitamina jucând rolul unui hormon neurosteroid în zonele ce țin de neurotransmisie şi neuroprotecție. Acțiunea sa de hormon neurosteroid este fundamentală în activarea hormonilor și enzimelor implicate în metabolismul neurotransmițătorilor.

De asemenea, s-a mai constatat că în producerea formei active a vitaminei D sunt esențiale 1,25(OH)2 vitamina D3 - un receptor al vitaminei D - și 1 α-hydroxylase, ce se regăsesc în creierul unui adult. Ele au fost identificate în celulele gliale și neuronale, în anumite straturi și subregiuni ale creierului, cum ar fi în cerebel și în cortex.

În aceleași concluzii se arată că deficitul de vitamina D ca urmare a expunerii insuficiente la lumina soarelui sau din cauza unei diete dezechilibrate conduce la anumite mutații la nivelul receptorilor ei, determinând și fluctuații ale dispoziției majore sau minore.

Un receptor normal de vitamina D este responsabil pentru reglarea semnalului glucocorticoid (glucocorticoizii sunt hormoni secretați de glandele suprarenale), ce devine însă disfuncțional în cazul unui deficit al vitaminei.

Un semnal glucocorticoid disfuncțional determină apariția de tulburări precum: depresie, oboseală, pierdere de energie, incapacitate de concentrare, până la depresii majore însoțite de gânduri de suicid.

Simptomele deficitului de vitamina D

Dincolo de stări depresive sau irascibilitate, deficitul de vitamina D se manifestp prin:

Contactezi mai ușor infecții (deficitul vitaminei D are un impact negativ asupra sistemului imunitar)

Ai des dureri de spate, de oase sau dureri musculare

Resimți slăbiciune musculară

Te simți tot timpul obosit

În cazul unui deficit sever al vitaminei D survine pierderea densității osoase și se poate instala osteoporoza