De ce este Cioloș un bun om de stat
Premierul Dacian Ciolos le-a dat peste cap planurile tuturor. Cine spera ca va lasa figurile si ca se va inscrie in aceasta toamna intr-un partid, PNL sau USR s-a inselat. Premierul si-a reafirmat de curand intentia de a-si respecta pana la capat promisiunea facuta la inceputul mandatului de a nu juca politic din pozitia de premier. Este, sa admitem, un gest rar intr-o tara cu alegatori obisnuiti ca politicienii sa le insele asteptarile si sa actioneaze altfel decat spun, scrie Dan Tăpălagă într-un material publicat pe HotNews. Ciolos se tine departe de partide, dar actioneaza ca un om de stat coerent si atent totusi cu gesturile sale. Asta explica in buna masura simpatia de care se bucura in public.
Nu este prima data cand Dacian Ciolos se tine de promisiunea de a nu intra in politica. A mai facut-o prin 2008, dupa ce a fost numit ministru la agricultura in cabinetul Tariceanu. Si atunci liberalii trageau de el sa-l urce in vitrina. N-am fost convins la vremea respectiva ca va rezista pana la capat, dar momentul desemnarii lui Ciolos in functia de comisar european, in noiembrie 2009, l-a prins tot tehnocrat neinregimentat politic.
Exista oameni pentru care respectarea cuvantului dat si loialitatea inseamna mult, desi acest tip de inflexibilitate contravine de cele mai multe ori intereselor de grup. Cu acest tip de oameni se poate construi pe termen lung dar nu poti conta pe ei in jocuri politice marunte. Nu sunt adeptii reevaluarilor si compromisului ca modalitate de a supravietui la putere cu orice pret.
N-am nici o indoiala azi ca premierul Ciolos pune interesul general deasupra intereselor particulare, ca actioneaza onest, pentru realizarea binelui comun. Nu ma feresc de cuvinte, ce spun azi despre Ciolos scriu din 2008 iar premierul a ramas coerent cu sine insusi.
Prin urmare, ar fi a doua oara cand Dacian Ciolos ignora cantecele de sirena ale partidelor. De aceasta data, o face convins probabil ca PNL e prea stricat sa se mai poata repara iar USR intr-o faza mult prea incipienta pentru a-l putea evalua corect ca partid. Cu PSD s-a convins, cred, ca pur si simplu nu se poate lucra. Asta nu inseamna ca Dacian Ciolos a renuntat la orice planuri interne si ca nu-l mai intereseaza puterea. Dimpotriva, sunt convins ca gandeste pe termen lung.
Premierul Ciolos are un fel de a se purta natural chiar si atunci cand participa la actiuni menite sa-i sporeasca popularitatea. Nu atat faptul ca a plecat duminica seara in Germania cu un avion de linie la clasa economic m-a impresionat, cat reactia de autoculpabilizare in fata excesului de zel facut de o stewardesa care le-a cerut pasagerilor sa astepte iesirea delegatiei oficiale. Cand premierul a spus "asta din cauza noastra", a vorbit bunul simt din el. Orice om cu morala sanatoasa ar fi gandit la fel. Chiar cred ca Ciolos s-a simtit profund jenat de situatie, atitudine in total raspar cu ciocoismul clasic al politicianului roman ahtiat dupa privilegii, girofare si covor rosu.
Observam cu totii un premier angajat in tot mai dese actiuni care pot fi privite ca exercitii de imagine, cum a fost si deplasarea in Italia in semn de solidaritate cu victimele cutremului. Desi, in acest caz inclin sa cred mai degraba in compasiunea sincera a premierului Ciolos manifestata in fata unor drame teribile. Sa zicem ca a existat la mijloc si un calcul politic, dar parca reuseste sa se comporte autentic si credibil in astfel de momente, fara excesele tipice politicienilor romani. Or, asta face diferenta intre un politruc detestabil si un om de stat respectabil.
Notati va rog pozitionarea corecta in cazurile majore: demisia ceruta ministrului de interne Petre Toba fara ezitare, desi putea invoca, asa cum procedeaza majoritatea politicienilor aflat in situatii simliare, faptul ca avem de-a face cu o simpla solicitare de urmarire penala. Premierul a adoptat pozitia corecta, fireasca atunci cand o autoritate a statului e pusa sub semnul intrebarii.
A rezistat apoi presiunii infernale exercitate de magistrati de le majora salariile cu vreo 18%. O atitudine justa, desi a fost nevoie sa-si corecteze propriile ordonante pentru a nu mai lasa loc la speculatii. Cati dintre politicienii marilor partide au dovedit prin fapte, nu prin vorbe, ca au curaj sa refuze cresteri de leafa cu cateva luni inainte de alegeri? In oglinda, liberalii "au rezistat tentatiei populismului" promitand majorari salariale de 22% pentru functionari.
In fine, premierului Ciolos nu-i pot fi reprosate prea multe in afara lipsei de curaj de la inceputul mandatului, cand a pariat in mod gresit pe cooperarea partidelor. Asta a insemnat timp pierdut si amanarea reformelor cu cateva luni. Am pus insa ezitarile initiale pe seama tehnocratului obisnuit cu dependenta de oamenii politici.
Ciolos s-a comportat ca un functionar de cariera constient ca viitorul sau sta in mainile politicienilor. Intre timp, ceva s-a schimbat. Premierul a dovedit multa abilitate in gestionarea imaginii personale, instincte politice sanatoase si mult tact in manevrarea puterii. Aflate intr-o profunda criza de lideri, de credibilitate si de oameni de stat veritabili, partidele au, la randul lor, nevoie de oameni ca Ciolos.
Neutralitatea politica ii ofera avantajul de a ramane eligibil pentru o eventuala pozitie de premier intr-un mare guvern de coalitie, in caz ca se va face. Daca nu va mai fi premier din toamna, Ciolos va fi dezlegat de promisiunea facuta la inceput de mandat. In fine, jocul de glezne executat deocamdata pe tusa politicii il scuteste de neplaceri in relatia cu presedintele Iohannis. Daca face pasul in politica, Ciolos se anunta un posibil candidat la Cotroceni in 2019. Oricine isi doreste al doilea mandat de presedinte nu prea are nevoie de rivali puternici, ci de contracandidati vulnerabili.
Exista, desigur, si varianta ca Dacian Ciolos sa intre totusi in politica inainte de alegeri, in ciuda promisiunilor reafirmate. In acel moment ar deveni insa un politician la fel ca toti ceilalti.
