Cel mai mare handicap al Kievului în contraofensiva sa este reprezentat de bombele lansate de avioanele rusești de pe teritoriul Rusiei, unde apărarea antiaeriană ucraineană nu poate ajunge, scrie într-o analiză pentru CNN jurnalistul britanic Nick Paton Walsh.

În condițiile în care nicio armată a unei țări NATO nu s-ar încumeta să încerce măcar să treacă prin câmpuri minate fără superioritate aeriană și o forță bine pregătită și echipată, dezbaterile privind nevoia Kievului de a-și întări apărarea aeriană, prin care eventual să fie interceptate rachetele mult mai devreme, par de-a dreptul ridicole dacă nu pur și simplu insensibile.

Armata ucraineană are nevoie urgentă de avioane F-16 – craterele adânci făcute de bombele ce cad nestăvilit asupra orașului din prima linie Orihiv (într-unul din cele mai active sectoare ale contraofensivei - n.red.) sunt o dovadă necosmetizată în acest sens.

Iar asta pentru că trupele adunate în vecinătatea acestui oraș nu au doar sarcina de neinvidiat de a înainta prin câmpuri minate, ci au și un mare handicap – abilitatea scăzută de a anticipa din timp și a se feri de o amenințare ce adesea se ivește pe neașteptate, lovind devastator: rachetele de jumătate de tonă lansate aerian de la mare distanță, mult în afara razei de acțiune a apărării aeriene ale Ucrainei.

Sistemele radar ucrainene au o oarecare capacitate de avertizare, cuplată cu șuieratul rapid și amenințător al unei rachete care se apropie. Totuși, adesea acestea aterizează pe nesimțite asupra țintei, spulberând-o.

Insistența cu care Ucraina a solicitat să primească avioane F-16 își are sursa într-o urgență reală: soldații ucrainenii mor zilnic pe câmpul de luptă.

Kievul a salutat vineri unda verde dată de SUA în privința transferului de F-16 (și între timp Danemarca și Olanda s-au angajat să furnizeze până la 61 astfel de avioane Ucrainei – n.red.).

Totuși, în pofida promisiunilor occidentale, antrenamentele pe aceste aparate nici nu au început și realitatea este că este puțin probabil ca Ucraina să le primească mai devreme de anul viitor.

Pe de altă parte, aceia care se mulțumesc să judece de pe margine ritmul lent al contraofensivei ucrainene par să evoce o armată ucraineană capabilă de isprăvi militare supraomenești – pe modelul contraofensivei fulgerătoare asupra Harkovului și Hersonului ocupat, anul trecut. Mai mult, așteptările lor sunt ca aceleași forțe armate care în urmă cu 18 luni erau considerate fără speranță să fie capabile acum de o performanță aproape de neimaginat pentru vreuna din armatele NATO în condițiile actuale.

Fără blindate de ultimă generație, echipamente pentru deminare, superioritate aeriană și o forță bine antrenată, nicio armată a NATO nu s-ar încumeta să abordeze câmpurile minate și apărările stratificate de-a lungul frontului sudic din regiunea Zaporojie.

Chiar și așa, Occidentul și-a permis luxul de a fi nerăbdător față de faptul că Kievul, bazându-se pe recruții ei proaspăt mobilizați și antrenați pe repede înainte pe echipamente noi- nu se dovedește totuși capabil să câștige teritoriul ocupat până în toamnă.

„Este extrem de înfricoșător”

„Înțeleg perfect ce înseamnă aviația cu echipamentele și puterea ei de foc. Este extrem de înfricoșător”, a comentat pentru CNN un infanterist marin care luptă pe frontul de sud, subliniind că avioanele F-16 i-ar bulversa pe ruși în același fel cum o fac în prezent bombardamentele lor asupra ucrainenilor.

„Ar face lucrurile mult mai ușoare, deoarece nu se vor mai simți în siguranță în pozițiile din spate. Nu toată lumea va fi pregătită din punct de vedere psihologic să se întoarcă în tranșee după o lovitură aeriană”, a explicat el.

În orașele hărțuite ale Ucrainei, unde localnicii s-au obișnuit atât de mult cu alarmele aeriene încât aproape că nu le mai iau în seamă, avioanele F-16 ar permite ca unele rachete să fie interceptate sau chiar contracarate. Aceasta ar avea potențialul de a perturba teroarea pe care Moscova o provoacă în fiecare noapte asupra zonelor civile.

Misiunea de a obține avioane de înaltă performanță pentru Ucraina a fost întotdeauna una ambițioasă.

Ritmul în ceea ce privește furnizarea de avioane F-16 a fost încetinit din mai multe motive, între care perioada lungă de pregătire și nevoile mari de întreținere, dar în special pentru că punea NATO în postura riscantă de a deveni parte combatantă.

Fie că nu ar exista suficienți ucraineni potriviți pentru a fi instruiți, fie că există alte obstacole birocratice, este limpede faptul că statele NATO nu au voința necesară de a face acest lucru să se întâmple.

Este posibil să se fi făcut calculul că riscul ca NATO să fie antrenată în război este prea mare pentru a justifica o mișcare mai rapidă în privința F-16, hotărând să parieze în schimb pe faptul că Ucraina poate avea succes în contraofensiva sa chiar și în lipsa lor.