Avioane de război chineze vizează aliaţii americani într-un „joc periculos” cu mize mari pentru zona Asia-Pacific, joc ce riscă să scape de sub control - crescând riscul unui incident care ar putea declanşa război. Aceasta este opinia analiştilor care avertizează că manevrele din ce în ce mai agresive ale avioanelor de luptă chineze - acuzate că pun în pericol atât aeronavele canadiene, cât şi australiene şi echipajul acestora în incidente recente - sunt un semn că Beijingul îşi împinge revendicările teritoriale la un nou nivel periculos.

Şi o astfel de ameninţarea riscă să se transforme într-un conflict - posibil ca urmare a doborârii unui avion de război - care apoi va lua tuturor minţile atunci când cel mai mare summit al apărării din Asia, Dialogul Shangri-La, a început vineri la Singapore.

Toate privirile vor fi îndreptate spre secretarul american al Apărării Lloyd Austin şi spre omologul său chinez, Wei Fenghe. Ambii vor vorbi la conferinţă despre viziunile ţărilor lor despre securitatea în regiune şi sunt aşteptaţi să se întâlnească vineri seară pentru discuţii bilaterale.

Înalţi oficiali americani ai apărării au spus că Washingtonul se va concentra parţial pe „stabilirea unor limite în relaţie”, a spus un oficial, în timp ce au cerut mecanisme de comunicare în criză mai mature pentru a se asigura că, această competiţie în creştere între cele două puteri mondiale preeminente nu escaladează în conflict.

„Una dintre regulile de bază pe care ne propunem să le stabilim împreună cu Republica Populară Chineză (RPC) este că ne vom preciza poziţia şi ei îşi pot, de asemenea, preciza poziţia”, a spus oficialul. „Cred că depunem toate eforturile pentru a ne asigura că aceasta este o întâlnire profesională, de fond”.

Analiştii vor urmări o perspectivă asupra motivului pentru care China şi-a intensificat agresiunea -- şi dacă acesta reprezintă un nou front în ceea ce mulţi se referă deja ca un conflict din „zona gri”.
Peter Layton, membru al Institutului Griffith Asia din Australia, se numără printre cei mulţi care spun că acţiunile recente ale Chinei sunt o escaladare „periculoasă” a unor astfel de tactici.

„Este timpul să fii alarmat, nu doar alert”, menţiona acesta.

Zona Cenuşie

Acţiunile din zona cenuşie sunt, din punct de vedere militar, acţiuni coercitive, care vizează atingerea obiectivelor politice naţionale, dar care nu corespund războiului propriu-zis.

Mulţi analişti folosesc termenul pentru a descrie acţiunile Beijingului în Marea Chinei de Sud. China a petrecut ani de zile transformând insule îndepărtate şi recife obscure din zonele în litigiu ale mării, în baze militare fortificate şi piste de aterizare şi a fost, de asemenea, acuzată că foloseşte nave de pescuit pentru a împânzi teritoriul pe care îl pretinde ca fiind al său. China continuă să revendice marea majoritate a mării de 1,3 milioane de mile pătrate, unde are dispute teritoriale cu diverse alte ţări, în ciuda deciziei unui tribunal internaţional de referinţă care a decis împotriva pretenţiilor sale în 2016.

Layton, scriind pe blogul Institutului Lowy, a spus că China „împinge acum plicul” cu privire la tacticile sale din zona gri cu interceptările sale „din ce în ce mai agresive” ale avioanelor aparţinând aliaţilor SUA.

În mai, se presupune că un avion de luptă chinezesc J-16 ar fi tăiat şi a eliberat „benzi de aluminiu” -- fâşii minuscule de aluminiu folosite pentru a amăgi rachetele ghidate de radar care pot fi dăunătoare unei aeronave ce vine în urmă, dacă sunt ingerate într-un motor -- în calea unui avion de recunoaştere australian P-8 lângă Marea Chinei de Sud. Acest incident, catalogat drept „foarte periculos” de Canberra, care spunea că fâşiile au păstruns în motorul lui P-8, a urmat afirmaţiilor similare ale Canadei conform cărora, de mai multe ori, avioanele chineze au interceptat aeronavele sale de recunoaştere care operau din Japonia, punându-i în pericol pe aviatorii canadieni.

În timp ce aceste incidente au alarmat SUA şi pe aliaţii săi, Beijingul insistă că naţiunile străine sunt de vină şi a reacţionat furios atât faţă de Australia, cât şi faţă de Canada.

Iată ce spunea purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Apărării, Tan Kefei, la Canberra:
„Întrucât aeronava australiană ameninţă serios suveranitatea şi securitatea Chinei, armata chineză a răspuns cu măsuri profesionale, sigure, rezonabile şi legale. De atunci, partea australiană a confundat binele şi răul şi a răspândit în mod repetat dezinformări pentru a susţine şi a crea confruntare”.

Layton şi alţii nu se lasă păcăliţi de astfel de declaraţii -- ei spun că, China urmează un plan de joc deliberat.

Vizează legăturile slabe, dar de ce acum?

Beijingul îşi foloseşte piloţii într-un „joc periculos” cu mize mari, a spus Oriana Skylar Mastro, expert în armata chineză şi membru nerezident la American Enterprise Institute.

Este un joc pe care Beijingul crede că îl va câştiga pentru că nu este îngrijorat de posibilitatea escaladării, dar ştie că ţările occidentale sunt, a spus Mastro, adăugând că „chinezii nu cred în escaladarea accidentală”.
„Dacă se prăbuşeşte, chinezii fie vor să ducă un război şi o vor, fie nu şi nu vor”, a spus ea. „Din punctul lor de vedere, nu are niciun sens să fii împins într-un război pe care nu vrei să-l porţi”.

„Ei se angajează în aceste comportamente riscante şi apoi spun (oponenţilor) că ar fi mai sigur pentru tine dacă nu ai fi aici”.

Dacă este cazul, de ce acum?

Mastro şi alţii au spus că este semnificativ faptul că China i-a ales până acum pe aliaţii americanilor -- mai degrabă decât pe SUA în sine -- pentru acest joc periculos. Acest lucru ar putea fi modalitatea de a încerca să spargă o coaliţie de parteneri din Pacific asamblată de SUA, a declarat Timothy Heath, cercetător internaţional senior în domeniul apărării la think tank-ul RAND Corp. El a remarcat importanţa crescută pe care Washingtonul o acordă Quad -- alianţa sa informală cu Australia, India şi Japonia , care a ţinut două summit-uri în ultimul an -- şi declaraţiile SUA cu privire la construirea de coaliţii care să sprijine Taiwanul, insula auto-condusă democratic. Beijingul consideră că face parte din teritoriul său şi a ameninţat că o va lua cu forţa dacă va fi necesar.

„Ţintirea aliaţilor SUA precum Canada şi Australia ar putea fi o modalitate de a investiga slăbiciunile unor astfel de coaliţii şi de a creşte gradul de conştientizare a publicului naţional al acestor ţări cu privire la pericolele cooperării militare cu SUA împotriva Chinei”, a spus Heath.

Beijingul consideră că jocul periculos cu aceste ţări este mai puţin riscant decât să facă acest lucru cu SUA, deoarece au mijloace mai limitate de răspuns, a spus Mastro.
„[China] nu trebuie să meargă împotriva Statelor Unite pentru a submina poziţia SUA în Asia. Trebuie doar să-şi retragă aliaţii”, a spus ea.
Şi este probabil că China va juca jocul acesta pe termen lung, au spus analiştii, folosind tacticile sale din zona gri pentru „a ciuguli” treptat influenţa SUA .
Layton a spus-o astfel: „China va spera că avioanele militare străine, confruntate cu o ameninţare continuă de coliziune sau avarii, vor fi forţate treptat să iasă din Marea Chinei de Sud. Dacă acest joc are succes, cu o Chină din ce în ce mai puţin provocatoare, alte ţări ar putea treptat să accepte revendicările teritoriale extraordinare ale Chinei”.

Teoria escadrilei neconformiste

Totuşi, nu toţi observatorii sunt convinşi că agresiunea crescută deasupra Pacificului face parte dintr-un plan măreţ.

O teorie este că ar putea fi opera unui pilot sau a unei escadrile de neconformişti care din proprie iniţiativă, mai degrabă decât să urmeze ordinele de la Beijing, recurg la astfel de acţiuni.

Drew Thompson, un fost oficial al Departamentului de Apărare al SUA şi cercetător senior în vizită la Şcoala de Politici Publice Lee Kuan Yew de la Universitatea Naţională din Singapore, a cerut autorităţilor australiene şi canadiene să publice mai multe detalii despre întâlniri.

De exemplu, multe s-ar putea deduce din numărul de pe cozile avioanelor chineze despre care se spune că au interferat în mod repetat pe traiectoria avioanelor canadiene, a spus el. Dacă numerele ar fi aceleaşi sau similare în diferite incidente, acest fapt ar putea susţine teoria pilotului neconformist, a spus el.

Cu toate acestea, dacă numerele de pe cozi indică avioane diferite şi escadroane diferite, atunci „poate că este mai mult decât iniţiativa unui pilot individual care doreşte să facă o declaraţie politică”, a spus Thompson.

Oricare ar fi însă motivaţia din spatele agresiunii, Thompson a mai arătat că posibilele soluţii diplomatice au apărut până acum doar timid.

„Următorul pas este să facem publice şi să punem puţină presiune asupra Chinei”, a spus el.

Dar Mastro a spus că încercarea de a face de ruşine China ar avea un efect redus, deoarece responsabilii din această ţară văd situaţia printr-o prismă diferită faţă de Occident.

„Ştiu că spunem că ar trebui să aibă aceleaşi interese ca şi noi... dar ei nu au”, a spus ea.

Totuşi, Washingtonul şi aliaţii săi ar trebui să informeze Beijingul că vor trage Partidul Comunist Chinez la răspundere în cazul în care stăpânirea lui ar scăpa de sub control, a spus Mastro.

„Ne pierdem timpul încercând să ne dăm seama de intenţiile chineze”, a spus ea despre ţările occidentale. „[Ne întrebăm] dacă a fost intenţionat, dacă nu a fost intenţionat, le dăm atât de multă atenţie.”

Pe măsură ce cele mai mari nume din apărare se adună în Singapore în acest weekend, marea întrebare de pe majoritatea buzelor va fi următoarea: cât timp vor continua Washingtonul şi aliaţii săi să ofere acele „ieşiri” înainte de a decide să-şi întărească poziţia – şi să spună Chinei că ceea ce face este mai degrabă o cacealma.
Oren Liebermann de la CNN a contribuit la acest raport.