Profesor de studii diplomatice la Oxford, Corneliu Bjola explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, motivele reale pentru care există încă anumite piedici în calea intrării României în Schengen, unde s-a greșit și la ce am putea să ne așteptăm în această privință.

Corneliu Bjola este profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford și director al Oxford Digital Diplomacy Research Group și analizează pentru „Adevărul”, din punctul de vedere al diplomatului, șansele ca România să fie primită în spațiul Schengen.

Oficial, Țările de Jos s-ar opune, iar motivele expuse de batavi ar fi problemele din justiție, dar și faptul că granițele României nu ar fi sigure. În realitate, România îndeplinește criteriile tehnice de aderare, iar opoziția neerlandezilor ar fi, de fapt, cauzată de calcule politice. Pe de altă parte, spune Corneliu Bjola, există alte probleme care fac să existe o opoziție față de dosarul României.

Vinovații „fără vină”

O bună parte din vină aparține diplomației române, care nu și-a mai făcut treaba din 2007, când România a fost admisă în Uniunea Europeană. În toți acești 15 ani, autoritățile române nu au reușit să puncteze pe plan diplomatic, deși de multe ori astfel de decizii se iau în spatele ușilor închise, iar diplomația și relațiile sunt esențiale. În schimb, în România nimeni nu recunoaște că avem o diplomație inconsistentă.

„Reprezentarea României la Bruxelles se face în Parlamentul European, dar și în delegații. Delegația cât de cât își face treaba. Dar în Parlamentul European, mulți se duc acolo pentru avantaje materiale. Sunt mulți europarlamentari români care nici măcar nu vorbesc în Parlamentul European. Și chestia asta de networking este esențială! Sigfried Mureșan este poate una dintre excepții, e printre puținii conectați bine cu cei din jurul lui. Din 2009, de când România a ajuns prima oară în Parlamentul European, deci au fost 3-4 legislaturi, relația asta trebuia și putea fi clădită, dar nu s-a făcut asta”, subliniază profesorul.

O vină pentru aceste eșecuri repetate o poartă, spune el, Ministerul de Externe.

„Acest lucru se face la Ministerul de Externe. Ești postat undeva ca ambasador, într-o anumită poziție. Misiunea ta este să dezvolți această relație. Cu jurnaliști, cu alți parlamentari, cu forme de decizie, dacă vrei să ții un ambdasador sau un diplomat de calitate. Cam aceeași idee ar trebui să se aplice și la Parlamentarul European. Ești trimis acolo - și asta era ideea și cu Parlamentul - să fie mai multă transparență, să participi la decizii, să te integrezi, să socializezi și să crești aceste relații. Și asta se traduce pe de altă parte, care sunt prietenii sau în sfârșit colaboratorii, partenerii României în zona europeană. Nu știu dacă găsim foarte mulți în momentul de față”, e mesajul lui Bjola.

Mai mult, politicienii români nu au reușit să treacă peste interesele înguste de partid și să își dea mâna pentru a servi interesele țării pe plan extern. De altfel, ultimul succes al României, aderarea la UE, nu ar fi fost posibil dacă toate forțele politice din România au ar fi ajuns la un consens.

„Dacă ne uităm în istoria României, a fost un efort comun când s-a format România, în 1918, și apoi la intrarea în NATO, când toate partidele au făcut un pact, o alianță, pe care au și acceptat-o. Acum vedem că politicienii români sunt conduși de interesele lor pe planul politicii interne. Și asta e regretabil. România a înghețat la nivelul politicii europene la 2007, după ce s-a intrat în Uniunea Europeană”, mai spune Bjola.

România, o țară fără inițiativă

Există însă și o problemă despre care în România nu se vorbește deloc. Profesorul spune că imaginea României, fără să fie neapărat negativă, este cea a unui stat pasiv, care se implică puțin în problemele Uniunii Europene, un stat care se limitează să încerce, de multe ori fără succes, să atragă fonduri europene.

„Care este politica europeană a României? Politica europeană se traduce în câteva cuvinte: accesarea de fonduri europene. Însă nici asta nu se face cum trebuie. Foarte bine, vorbind de accesare, ar fi nevoie de acest lucru, și alte țări o fac, mă refer la Spania, la Grecia, la Italia. Dar în același timp tu trebuie să și contribui cu ceva. Și aici mă refer la inițiative, nu la bani. Să iei, de exemplu, un dosar pe domeniul energetic și să îl dezvolți, să arăți că ești un contributor la proiectul european. Și asta e o acțiune pe termen lung. Sunt convins că dacă era o politică inteligentă care să arate că România poate să contribuie pe anumite proiecte la politicile europene, atunci imaginea sa cred că ar fi fost mult mai pozitivă și ministrul Rutte nu s-ar fi temut atât de mult de reacția din Parlamentul Olandei”, mai spune profesorul.

Pe lângă politica energetică, România ar fi putut să-și asume un rol important la capitole total diferite, așa cum sunt agricultura sau tehnologia. România nici măcar nu a inclus agricultura în propriul PNRR, iar până acum nu a reușit să profite nici la celălalt capitol.

„Polonia a venit la un moment dat cu o idee: domne, trebuie să avem o politică europeană energetică. Și și-a luat în stăpânire acel dosar și a încercat să îl dezvolte. Asta era chiar înainte de războiul din Ucraina. Deci trebuie să arăți că lucrezi împreună cu ceilalți pentru binele comun, și nu doar pentru tine”, e comparația făcută de Bjola.

Continuând ideea, profesorul spune că o mare greșeală a României e că acceptă să stea la periferie, așteptând doar să fie invitată „la masa bogaților”. Și aici totul ține de inițiative și de diplomație. E o politică falimentară, atenționează profesorul.

„Trebuie să te duci singur mai spre centrul mesei, nu să aștepți mereu să fii poftit. Ce vreau să spun, ne trebuie cu adevărat inițiativă! Intrarea în Schengen ar permite acest lucru, că ai începe să ai mai multă influență în UE. Apoi ar trebui urmată o politică fermă vizavi de euro, care a fost tot amânată. Doar când ești la masă cu cei care s-au implicat în construcția europeană în diferite moduri, atunci ești luat în serios”, mai spune el.

Războiul din Ucraina poate fi acum șansa României. România s-a descurcat admirabil cu refugiații și a sprijinit Ucraina, dar mai are lucruri de făcut.

„România ar trebui să vină cu inițiative mult mai clare. Până acum au fost inițiative bune. Hub-ul pentru refugiați a fost o inițiativă românească, fără îndoială, și s-a făcut foarte bine. A doua contribuție a fost legată de acordul de grâne, dar aici România a fost mai mult un facilitator decât un inițiator, pentru că cei care au fost implicați foarte clar au fost turcii. Și al treilea element care a fost făcut în comisiile de drept internațional, un fel de sprijinire a Ucrainei la Curtea de Justiție de la Haga și, de asemenea, în Consiliul de Securitate. Ăștia sunt pași foarte buni, dar nu suficienți”, mai spune el.

Când intrăm în Schengen

Însă cu toate problemele sale, România va fi admisă cât de curând în Schengen, spune Corneliu Bjola.

„Eu mă aștept ca România să fie admisă. Pentru că nici Olanda nu o să mai poată mult să apară ca bad guy, să joace acest rol ingrat, mai ales că nu are susținerea Franței și a Germaniei. Mă aștept undeva spre 85% șanse să fim admiși din 2023 în Schengen. Declarația din Parlamentul Olandei nu era absolut negativă, ci doar cu titlu de recomandare. Singura problemă pentru Rutte este dacă e lider sau e momâie. Dacă o să fie o întârziere, rămâne de văzut, dar ar fi cauzată de alegerile din Olanda. De fapt, Rutte cam asta sugera, că nu o să dureze foarte mult, probabil că încearcă să împingă această decizie după alegeri. Deci dacă România nu intră în Schengen de la 1 ianuarie, o face foarte probabil de la 1 iulie”, a conchis profesorul.