"Nu o numiți contraofensivă", spun ucrainenii. "Aceasta este ofensiva noastră, este șansa noastră de a alunga în sfârșit armata rusă de pe teritoriul nostru".

După luni de impas, imaginile cu soldați ucraineni victorioși, care țin sus steagul albastru și galben al țării lor în fața unei clădiri pline de gloanțe, reprezintă un impuls binevenit pentru moralul ucrainenilor.

Dar, în imaginea strategică de ansamblu, acesta este un spectacol secundar, scrie bbc.com.

Zona de teritoriu deținut de Rusia care contează cel mai mult în această campanie este sudul: zona dintre orașul Zaporojie și Marea Azov.

Acesta este așa-numitul "coridor terestru" care leagă Rusia de Crimeea anexată ilegal, partea centrală a acelei fâșii umbrite de mov de pe harta de mai jos, care abia s-a schimbat de la primele săptămâni ale invaziei de anul trecut.

Dacă Ucraina poate să o împartă în două și să mențină terenul pe care l-a recucerit, atunci ofensiva sa va fi fost în mare parte un succes.

Aceasta ar tăia calea trupelor rusești din vest și ar îngreuna aprovizionarea garnizoanei lor din Crimeea.

Aceasta nu ar însemna neapărat sfârșitul războiului - despre care unii prezic acum că ar putea dura ani de zile - dar ar plasa Ucraina într-o poziție de negociere puternică atunci când inevitabilele negocieri de pace vor avea loc în cele din urmă.

Dar rușii s-au uitat pe hartă, cu ceva timp în urmă, și au ajuns la aceeași concluzie.

Astfel, în timp ce Ucraina și-a trimis soldații în țările NATO pentru instruire și și-a pregătit cele 12 brigăzi blindate pentru această campanie de vară, Moscova și-a petrecut acest timp construind ceea ce acum sunt numite "cele mai formidabile fortificații defensive din lume".

Blocând calea Ucrainei spre coastă - propria coastă, să nu uităm - se află straturi peste straturi de câmpuri minate rusești, buncăre de beton pentru blocarea tancurilor (cunoscute sub numele de "dinții dragonului"), poziții de tragere și tranșee suficient de largi și de adânci pentru a opri literalmente în calea sa un tanc Leopard 2 sau M1 Abrams.

Toate acestea sunt acoperite de zone de impact de artilerie predeterminate, calibrate pentru a face să plouă cu explozibil puternic asupra vehiculelor blindate ucrainene, în timp ce acestea și echipajele lor așteaptă ca inginerii să găsească o cale de trecere.

Rușii rezistă

Primele semne sunt - și este încă foarte devreme în această campanie - că aceste apărări rusești rezistă până acum.

Ucraina nu și-a angajat încă cea mai mare parte a forțelor - astfel că acestea sunt atacuri de sondare și recunoaștere menite să dezvăluie unde se află artileria rusă și să caute zonele vulnerabile din liniile lor.

În favoarea Ucrainei este moralul. Soldații săi sunt foarte motivați și luptă pentru a-și elibera propria țară de un invadator.

Majoritatea trupelor rusești nu împărtășesc această motivație și, în multe cazuri, pregătirea, echipamentul și conducerea lor sunt inferioare celor ucrainene.

Statul Major General de la Kiev va spera că, dacă va reuși să facă o descoperire suficientă, atunci o prăbușire a moralului rusesc va fi contagioasă, răspândindu-se pe tot frontul de luptă, pe măsură ce trupele rusești demoralizate își vor pierde dorința de a lupta.

De asemenea, în favoarea Ucrainei se află și calitatea echipamentelor pe care țările NATO le-au furnizat. Spre deosebire de vehiculele blindate de concepție sovietică, tancurile și vehiculele de luptă ale NATO pot rezista adesea la o lovitură directă, sau cel puțin suficient pentru a proteja echipajul din interior, care trăiește apoi pentru a lupta mai departe.

Dar va fi acest lucru suficient pentru a contracara forța artileriei și a atacurilor cu drone ale Rusiei?

Fiind o țară mult mai mare, Rusia poate dispune de mai multe resurse decât Ucraina. Președintele Vladimir Putin, cel care a început acest război, știe că, dacă poate doar să-i obosească pe ucraineni într-un impas care se prelungește până anul viitor, atunci există o șansă ca SUA și alți aliați să obosească să mai susțină acest efort de război costisitor și să înceapă să facă presiuni asupra Kievului pentru a ajunge la un compromis de încetare a focului.

În cele din urmă, există problema acoperirii aeriene, sau a lipsei acesteia. Atacarea unui inamic bine îngropat fără suficient sprijin aerian apropiat este foarte riscantă.

Ucraina insistă pentru avioanele F-16

Ucraina știe acest lucru, motiv pentru care imploră de mult timp Occidentul să îi furnizeze avioane de luptă F16.

Statele Unite, care le fabrică, nu au dat undă verde pentru acest lucru până la sfârșitul lunii mai, moment în care prima fază, pregătitoare, a ofensivei ucrainene era deja în desfășurare.

În mod critic pentru Ucraina, este posibil ca F16, care schimbă jocul, să ajungă prea târziu pe câmpul de luptă pentru a juca un rol cheie în primele faze ale acestei contraofensive.

Acest lucru nu înseamnă că ucrainenii vor pierde.

În repetate rânduri, ei s-au dovedit agili, ingenioși și inventivi. Ei au reușit să alunge armata rusă din Herson prin lovirea centrelor logistice din zona din spate, până în punctul în care rușii nu au mai putut să-și realimenteze trupele din acest oraș din sud.

Echipată cu arme cu rază lungă de acțiune, cum ar fi racheta de croazieră Storm Shadow a Marii Britanii, Ucraina va încerca să facă același lucru acum.

Dar, în mijlocul tuturor afirmațiilor și contra-afirmațiilor unui război de propagandă, s-ar putea să mai treacă săptămâni sau chiar luni până când vom avea o imagine mai clară a celui care este posibil să învingă în cele din urmă în acest război.