De ce arabii și beduinii se alătură războiului Israelului împotriva Hamas, cu riscul să fie acuzați de „trădare”
Fadel Faour se numără printre tot mai numeroșii membri ai minorităților arabe și beduine din Israel care se oferă voluntari în cadrul Forțelor de Apărare Israeliene (IDF), înrolarea fiind văzută drept o modalitate de a scăpa de sărăcia și infracționalitatea din orașele și satele în care trăiesc, relatează The Telegraph.
Israelul și-a intensificat operațiunea militară în Gaza FOTO PROFIMEDIA
În calitate de primul musulman arab din satul său care s-a oferit voluntar în armata israeliană, viața nu a fost ușoară pentru Fadel Faour, care acum se află în prima linie a războiului din Gaza.
După ce a luat această decizie, visele sale de a deveni un lider religios, adică „șeic”, au fost spulberate, familia și prietenii săi catalogându-l drept trădător pentru faptul că slujește în ceea ce ei consideră a fi o forță de ocupație.
De la bun început, a fost conștient că ar putea fi oricând trimis la război, dar la 7 octombrie a trebuit să înfrunte realitatea celui mai mare conflict văzut în țară în ultimele decenii la modul cel mai brut: luptând împotriva teroriștilor Hamas.
„În ultimul război din Liban, au fost lansate rachete care i-au lovit și pe arabii din Nazaret și din satele din apropiere. Noi trăim aici împreună. Protejarea țării de teroriștii de la granițele noastre este importantă pentru noi toți, musulmani, evrei, toți cei de aici. Armata are nevoie de noi și noi avem nevoie de armată, așa că simt că este de datoria mea să mă înrolez și să îi protejez pe toți, evrei sau arabi”, a spus el.
Acum, la doi ani de la înrolare, e la fel de hotărât.
Invazia a mii de trupe Hamas la sol, pe mare și în aer a dus la luarea de ostatici în Gaza a cel puțin cinci beduini. Doi sunt dați dispăruți și zeci au fost uciși.
„În calitate de musulman și singurul soldat din sat, toată lumea mă întreabă de ce m-am înrolat. Ei aduceau argumente precum că înainte eram religios, că mi-am dorit să fiu șeic [lider religios] și, iată că, în cele din urmă, mă duc în armată”, a explicat el.
„Dar, atât ca israelieni, cât și ca palestinieni, trebuie să eradicăm teroarea, trebuie să ne protejăm civilii”, subliniază el.
Mândru că poartă uniforma armatei israeliene
Între timp, alți șapte bărbați din satul său i-au urmat exemplul. În timp ce soldații evrei din IDF au obligația să vină la serviciu în uniformă, pentru soldații arabi nu este obligatoriu: totuși Faour admite că este mândru să umble prin satul său natal îmbrăcat în uniformă, ceea ce, spune el, îi conferă un anumit grad de respect în societatea israeliană.
„Nu a fost ușor, dar aveam o idee clară de ce o fac și, în timp, oamenii au ajuns, în mare parte, să o accepte. Am un sentiment de mândrie purtând această uniformă și am avut parte de mult mai multă acceptare în societatea israeliană decât dacă aș fi avut în lipsa ei", se apără el.
Serviciul său în armată i-a permis să se împrietenească pentru prima dată cu oameni din toate colțurile societății israeliene, inclusiv evrei, creștini și druzi (minoritate religioasă din nordul Israelului).
„Ne-a luat ceva timp să ne cunoaștem, dar acum suntem frați de sânge. În final, ajungem să mâncăm din aceleași farfurii și să dormim în aceleași camere", a spus el.
În timp ce evreii, druzii și cerchezii sunt înrolați în IDF, beduinii și arabii israelieni, creștinii și musulmanii nu sunt obligați să slujească în armată. Se estimează că aproximativ 1.500 de beduini servesc în prezent în IDF. Aproximativ 606 arabi musulmani s-au oferit voluntari în 2020, comparativ cu 436 în 2018.
Prin intermediul armatei, soldații pot avea acces la educație, sprijin în carieră și o cale de acces în societatea israeliană. Unora li se oferă chiar posibilitatea de a-și șterge cazierul judiciar.
„A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o pentru viitorul meu", a spus el.
„După ce îmi fac serviciul voi primi mult mai multe oportunități în viață, fie că vreau să merg la universitate, să lucrez în domeniul hi-tech, să fiu medic, complet opus față de cei din satul meu", a adăugat Faour.
Colonelul Shadi Othman, un israelian de origine druză care conduce recrutarea, a declarat că pandemia a schimbat fața IDF pentru multe comunități arabe.
Cursuri universitare gratuite
„Odată ce comandamentul frontului intern a venit în sate pentru a oferi ajutor și asistență medicală, au început să vadă armata ca pe un organism de serviciu și nu doar într-o lumină proastă. Faptul că soldații îi tratau pe bătrâni i-a făcut, de asemenea, să fie mai deschiși la ideea ca copiii lor să se înroleze în armată și a umanizat forța”, a explicat el.
Înainte ca soldații să fie lăsați la vatră, armata oferă sprijin pentru voluntari, inclusiv cursuri de ebraică, sprijin pentru redactarea CV-ului și pregătire pentru obținerea permisului de conducere.
Cei care participă la programul "soldat-student" primesc și cursuri universitare gratuite.
În Israel se observă o tendință tot mai mare ca tinerii arabi israelieni să fie clasificați drept „inactivi” - cei care nu au nici loc de muncă și nici nu urmează studii sau cursuri de formare. Un raport de stat publicat la începutul acestui an a constatat că aproape o treime dintre arabii din Israel cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani sunt inactivi, de două ori mai mulți decât media OCDE.
În cazul beduinilor, până la 25% nu termină liceul și, în general, în rândul comunității arabe, există o presiune socială ca băieții să muncească pentru a susține familia.
Șeful de operațiuni al unității, maiorul Ahmed Khojirat, un beduin din nordul Israelului, este în IDF de nouă ani.
Spre deosebire de mulți din comunitatea sa, el crede că serviciul militar ar trebui să fie obligatoriu pentru toți cetățenii. Pe măsură ce atacurile aeriene devin din ce în ce mai frecvente din partea Hezbollah din Liban, la doar câțiva kilometri de casa sa de lângă graniță, angajamentul său față de armată este mai puternic ca niciodată.
„Suntem cu toții uniți în obiectivul de a ne proteja țara de teroare", a spus el. „Comandantul nostru este evreu, comandantul adjunct este beduin, personalul de birou este evreu, am soldați creștini, sunt musulman și avem câțiva cerchezi și druzi. Mi-aș dori ca și societatea israeliană să arate mai mult așa, cu noi toți lucrând împreună. Cred că mai este un drum lung de parcurs în ceea ce privește integrarea acestor populații minoritare în societatea israeliană, dar în armată facem acest lucru într-un mod mult mai avansat”, a explicat el.
Recruți arabi
Pentru tinerii evrei israelieni care le predau recruților arabi, a fost, de asemenea, o experiență care le-a schimbat viața. Lia Cohen, care îi învață engleză, ebraică și informatică, a declarat: „La început, decalajul cultural a fost cel mai dificil pentru mine. Îmi imaginam ceva anume înainte de a ajunge aici și, dintr-o dată, la fața locului, toate stigmatele s-au spulberat în fața ochilor mei. Am întâlnit oameni extraordinari”.
„Majoritatea oamenilor din Israel nu sunt cu adevărat expuși la această populație și există o diferență foarte mare între ceea ce cred oamenii și ceea ce se întâmplă în realitate. Confruntarea [aici] este între oameni care pur și simplu nu se înțeleg între ei”, a explicat ea.
Inbar Kafka, în vârstă de 20 de ani, care predă aspecte culturale ale vieții israeliene, cum ar fi sărbătorile religioase și istoria, a declarat că această experiență a oferit o modalitate profundă de a crea legături comune. „Învățăm tot timpul lucruri noi unii despre alții. Suntem expuși la cultura lor nu mai puțin decât sunt ei expuși la a noastră, învățând despre ceremoniile lor, dansurile tradiționale.
Este într-adevăr ca și cum am experimenta întregul spectru israelian într-un singur batalion, ca un incubator. Este trist că există sentimentul izolării de țară, dar aici parcă nu ar fi nicio diferență de religie, de unde vii, care este trecutul tău și că toată lumea are parte de un nou început comun aici."
Sursa: adevarul.ro