Țara cu cea mai puternică armată din flancul estic NATO, Turcia, se pregătește de alegeri. Miza este mai mare decât s-ar putea crede și interesează mult și în România. Dragoș C. Mateescu, cercetător la Institutul Diplomatic Român, explică, într-un interviu pentru „Adevărul” în ce măsură depinde de rezultatul alegerilor viitoarea politică a Ankarei față de Moscova, de care e tot mai apropiată, și de NATO, implicit și de România

Turcia va avea alegeri pe 14 mai, iar bătălia se anunță mai strânsă decât niciodată. Sondajele arată că actualul președinte, Recep Tayyip Erdoğan, va avea un adversar redutabil în privința lui Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului.

Care e adevărată miză explică, pentru „Adevărul”, Dragoș C. Mateescu, director al departamentului de analiză din cadrul Institutului Diplomatic Român și cercetător la Universitatea din București, actualmente considerat cel mai bun expert român în politica și geostrategia turcă. Mateescu este doctor în relații internaționale la Nottingham Trent University, în Marea Britanie, și a predat timp de aproape 20 de ani în Turcia, la İzmir Ekonomi Üniversitesi, așa că e un fin cunoscător al realităților din această țară.

„Aș spune că sondajele în Turcia nu sunt foarte de încredere, pentru că rar de tot s-a întâmplat că sondajele să fie confirmate de rezultate. Există două surse pe care eu le tot recomand în ce scriu în articolele mele de presă sau la interviuri, sunt Metropol și Konda, dar și ele au făcut greșeli uneori. La ora actuală, cred că situația este undeva de 50-50%. Acum sunt clare alianțele, sunt clari candidații. De partea puterii avem pe domnul Erdogan, de partea cealaltă îl avem pe domnul Kilicdaroglu”, spune Mateescu.

El explică și de ce în Turcia alegerile parlamentare sunt în umbra celor prezidențiale, iar miza cea mare e postul de președinte. „Alegerile prezidențiale sunt decisive, pentru că sistemul prezidențial de guvernământ dă puteri practic nelimitate președintelui și parlamentul este doar un asistent legislativ, nimic altceva”, afirmă expertul.

Turcia, mai divizată ca oricând

Faptul că sondajele arată o competiție atât de strânsă ar putea fi surprinzătoare, mai spune cercetătorul român. Asta cu atât mai mult cu cât există teme arzătoare și unele nemulțumiri în societatea turcă, una foarte împărțită.

„Deci sondajele sunt undeva de la 50-50%, surprinzând pe foarte mulți analiști care se așteptau că, eu știu, cutremurul, cutremurele din 6 februarie 2023, apoi situația economică, apoi situația femeilor, violența împotriva femeilor este un fenomen de masă și retragerea din Convenția de la Istanbul în 1 iulie 2021 care a fost exact pentru acest subiect, prevenirea violenței împotriva femeilor, se așteptau analișții să cântărească foarte mult. Ei uite că nu”, adaugă profesorul.

În opinia sa, faliile din societatea turcă sunt cultural-ideologice. „Toate acestea nu cântăresc foarte mult, pentru că, de fapt, faliile sunt cultural-ideologice, să spunem, este vorba despre o luptă veche în societatea turcă între seculariști și conservatori, ambele fiind naționaliste sau ultranaționaliste în felul lor, dar adevărata falie este asta între seculariști keemaliști și conservatori, religioși, suniți, care luptă de foarte mult timp chiar înainte de instituirea Republicii acum aproape 100 de ani”, adaugă el.

Mai bine pentru NATO cu Kilicdaroglu

Cei mai mulți experți occidentali spun că ideal ar fi ca actualul președinte să piardă puterea. Rivalul său este văzut în acest moment ca o soluție mai bună și se speră că ar putea contribui la îmbunătățirea relațiilor cu SUA și Occidentul, destul de tensionate în ultimii ani. Asta în timp ce Erdogan a apropiat tot mai mult Turcia de Rusia.

„Ar fi bine să câștige Kilicdaroglu. Ideal e un cuvânt mare pentru că Turcia nu a fost niciodată, de fapt, un aliat cu adevărat... La nivel formal, da, a fost. Dar la nivel informal, întotdeauna a existat acest curent anti-occidental care acum este lăsat să respire, să se manifeste. Și de asta revenim la alegeri. Oamenii aceștia nu vor renunța ușor, chiar și dacă câștigă opoziția alegerile, îmi este foarte teamă că vor fi tulburări, pentru că așa este perceput în societatea astea scrutin. Dar ambele părți se bazează și pe acest naționalism. Un naționalism care de ambele părți, repet, are o esență culturală anti-occidentală”, consideră el.

Există totuși o nuanță și în aceste afirmații. Opoziția are în rândul ei și oameni care au înțeles bine că Turcia are mai multe interese comune cu Occidentul decât divergențe.

„Va fi bine la nivel formal dacă va câștiga opoziția, pentru că mai ales în partea opoziției există oameni care sperăm să devină factori de decizie, care înțeleg faptul că Turcia, prin așezarea geografică este foarte importantă, dar presupune și o dependență benignă, să-i spun, de relația cu Occidentul, cu Europa în mod particular, care a fost benignă, a fost benefică pentru Turcia. În ce privește securitatea, apartenența la NATO rămâne singura alternativă pentru Turcia, deși regimul actual propune o alternativă estică. Dacă opoziția va câștiga alegerile, sunt convins că relațiile cu NATO (Bruxelles) și cu actorul său principal, SUA, vor fi normalizate. La fel va fi cazul și în relația cu UE și puterile europene. Vor rămâne probleme de rezolvat, mai ales în nordul Siriei și în problema Ciprului, dar se vor putea discuta”, arată Mateescu.

În clipa de față, Turcia, deși este stat NATO și bate la porțile Uniunii Europene de aproape 20 de ani, este mai degrabă o țară apropiată de Rusia. Asta deși Turcia și Rusia au multe divergențe și își dispută anumite sfere de influență, mai cu seamă în Asia Mică. Pe de altă parte, relațiile lui Erdogan cu SUA au fost în ultimii ani extrem de tensionate, ceea ce a facilitat apropierea dintre Ankara și Moscova. De altfel, deși Turcia este o țară în care Occidentul nu este prea bine văzut, Rusia beneficiază inclusiv la nivelul populației de un capital de simpatie, chiar dacă nu unul mare.

Turcii, mai prietenoși cu Rusia decât cu alianța din care fac parte

„În sondaje, Rusia crește, descrește, dar întotdeauna are un capital acolo, nu de încredere, ci mai degrabă de simpatie. Noi nu avem cum să avem o astfel de simpatie în România, pentru că noi nu am fost un imperiu. Turcul are acest sentiment al grandorii pierdute. Și dacă inflamezi acest sentiment al grandorii, obții un naționalism turc expansiv, de tip colonial să-i spunem, și alianța sau apropierea de țări precum Rusia, nu doar, dar precum Rusia, dă această satisfacție a apartenenței sau senzație a apartenenței la clubul celor mari”, e vestea proastă pentru Occident.

Dar apropierea lui Erdogan de Rusia nu înseamnă că automat cele două țări au doar interese comune. De fapt, e vorba de o situație mult mai complexă, iar între Turcia și Rusia există încă și acum unele conflicte mocnite.

„Și acum sunt în stare, de fapt, conflictuală. Dar cititorii dumneavoastră trebuie să înțeleagă faptul că un regim politic nu este o țară, că o țară nu înseamnă doar un regim politic. Un regim politic se poate schimba, pe când țara rămâne. Agendele celor două pot fi divergente. Și Rusia, la ora actuală, este favorită, ca opțiune politică pragmatică pentru regimul Erdogan. Pentru Turcia nu a fost niciodată, pentru că întotdeauna, de exemplu la Marea Neagră, a fost în competiție Nordul cu Sudul. Uniunea Sovietică sau Imperiul Țarist cu Sudul otoman și apoi turcesc, acum Rusia cu Turcia”, completează Mateescu.

În opinia sa, Rusia este marea câștigătoare pentru că a știut să profite în timpul regimului Erdogan. Astfel, Turcia a făcut în ultima perioadă concesii inimaginabile Rusiei, lucru pe care puțini analiști l-au remarcat.

„Rusia reușește o performanță istorică pe fondul acesta al intereselor pragmatice care unesc acum cele două regimuri. Prin acest acord pentru transferul grânelor ucrainene către lume, de fapt, rușii au acolo, pe Bosfor, reprezentanți în comisiile respective, care verifică aceste transporturi, care verifică vasele respective. Pentru prima dată, Rusia este reprezentată pe Bosfor. Și efectele sunt vizibile. Nu sunt foarte bine reflectate în presă, dar ele sunt vizibile, pentru că transferul de grâne mai mult lăudat, de fapt, este o îngrădire. Nu este un comerț liber, este o îngrădire pentru că sunt măsuri restrictive privind cantitățile tranzitate, iar reprezentanții Rusiei pe Bosfor participă în implementarea acestor resticții”, adaugă el.

Asta nu înseamnă că Turcia nu stă la aceeași masă și cu NATO, inclusiv cu România. De altfel, relațiile dintre Turcia și România sunt dintre cele mai bune, în special cele comerciale. Și chiar dacă a bătut în trecut la porțile Bruxellesului și a dorit să se integreze în Uniunea Europeană, azi Turcia nu mai pare la fel de interesată de un astfel de demers. Asta și pentru că turcii nu văd cu ochi buni faptul că în cadrul unor alianțe sau a unei uniuni trebuie să se supună uneori unor decizii care nu sunt pe placul lor.

„Rusia e poate mai ușor acceptată, pe când, în partea asta, în Occident, discutăm despre alianțe ale unor țări democratice, mai mult sau mai puțin influente, dar unde, în configurația UE, de exemplu, Turcia este la masă cu Luxemburg sau cu România. Și trebuie să țină cont de ceilalți participanți la procesele decizionale. La NATO, Turcia este la masă cu Finlanda, acum, cu Spania, cu România, cu Satele Unite, și trebuie să se supună majorității într-un fel sau altul. Pentru oamenii care au sentimentul grandorii imperiale e greu să accepte lucrul acesta și este unul din impedimentele pe care îl menționez mereu atunci când mă întreabă lumea dacă Turcia va intra vreodată în Uniunea Europeană. Da, poate să intre, însă nu se va simți bine”, încheie profesorul.