De ce a fugit Dragnea? Condiția infractorului și a șosetei flaușate
Toata floarea UE este la Bucuresti pentru un motiv foarte important, de autentic interes national: preluarea oficiala a presedintiei UE. Toti inaltii oficiali romani au fost prezenti la ceremonie alaturi de Jean Claude-Juncker, Antonio Tajani, Donald Tusk si majoritatea comisarilor europeni.
Cu o singura si notabila exceptie, Liviu Dragnea, chiar seful de facto al Romaniei, care pierde in mod voluntar, nu dintr-o teribila nesansa implacabila, ocazia de a "make a photo", de a musca din piscot si a tine discursuri alaturi de crema UE intr-un moment cu asemenea incarcatura simbolica.
Liviu Dragnea si-a delegat atributiile lui Florin Iordache devenit, interimar, al treilea om in stat si s-a strecurat efectiv din Romania cu un avion privat pe un traseu intortocheat, care pare sa includa Sofia si, posibil, Moscova, dupa cum relateaza G4Media.
Ma intreb de unde are un bugetar de cand se stie bani pentru un avion privat, de unde are bani sa plateasca o casa de avocatura straina care-l reprezinta in procesul intentat CE la Tribunalul UE, la care sigur ca se adauga banii pentru avocatii din tara, pentru conacele din Romania si cine stie unde, pentru Irina si Maldive etc.
Este cu adevarat demna de un social-democrat nationalist bugetar o asemenea opulenta, care nu poate fi sub nicio forma justificata din veniturile sale legale?
Dar intrebarea momentului mi se pare de ce a ratat Liviu Dragnea sansa unei afirmari externe, de ce sa fi ratat sa ranjeasca de sub mustata contestatarilor sai externi afisandu-le chiar ostentativ pozitia sa centrala in politica romaneasca, obligandu-i cinic sa imparta poza cu infractorul care a oripilat toata presa internationala si care numai ce a dat in judecata Comisia Europeana tocmai pe tema unor rapoarte OLAF care constata furtul din banii publici pentru care el este anchetat in Romania?
Nu cred in teza ca ar fi vrut sa-i sfideze. Nu ar fi fost modalitate mai crunta de sfidare decat sa intre in poza cu ei spre oroarea intregii Europe civilizate, care sa realizeze ca e condusa si de infractori cu acte in regula.
Sunt doua variante posibile. Una a fost avansata de fostul ministru de Externe si fost sef al cancelariei prezidentiale, Cristian Diaconescu:
"Eu cred ca europenii veniti la Bucuresti au transmis semnalul: nu vrem bilaterala. Si Dragnea a gasit un subterfugiu. Se intampla astfel de lucruri. Nu am vazut romani chiar si cu rang mediu sa nu vrea sa se legitimeze cu astfel de intalniri, sa apara in poza. Se poate ca, de fapt, sa fi fost transmise semnale in aval, in sensul Da, participam la ceremonii la Bucuresti, dar anumite bilaterale nu sunt dezirabile. Si Dragnea s-a gandit, ca sa nu ma pun intr-o situatie ridicola, plec in vacanta".
Nu e uzual sa se intample asa ceva, dar ar fi pe deplin logic. Costul de imagine ar fi urias pentru orice european sa se afiseze cu un infractor notoriu in razboi cu Justitia, cu valorile UE, cu principiile UE si cu Comisia Europeana.
Este, asadar, cat se poate de posibil ca Dragnea sa fi fost dat afara din poza europeana in care infractorii nu au loc.
Dar este posibil si ca Dragnea insusi sa fi fost invins de sindromul impostorului.Dincolo de tot ceea ce-si doreste, de ceea ce viseaza, Dragnea stie, nu are cum sa nu simta ca nu apartine acelei lumi.
Chiar daca ar fi fortat intrarea in poza, chiar daca ar fi sfidat solicitarile externe, s-ar fi vazut de pe Luna ca e din alt film. De sub pantalonii cumparati pe bani multi si din pantofii de firma ar fi iesit mereu, imposibil de ascuns, soseta flausata.
Si, mai rau decat asta, indiferent de vorbele diplomatice rostite, ar fi citit in fiecare privire dispretul profund. Fiecare privire ar fi fost o punere la punct tacuta, dar indubitabila a impostorului care nu are ce cauta in poza europeana. Si ar fi vazut probabil maini care se duc instinctiv spre buzunarul cu portofel.
Da, si Viktor Orban este in polemica cu UE, este detestat, contestat, dar nimeni nu-l dispretuieste, nimeni nu vede in el un impostor, un infractor. Nimeni nu-si pazeste portofelul in preajma lui.
Cum sa-l fi ascultat Dragnea cuminte pe Donald Tusk spunand, in limba romana: "Si as vrea sa fac un apel la toti romanii, sa apere, in Romania si in Europa, fundamentele civilizatiei noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevarului in viata publica, statul de drept si Constitutia. Sa le apere cu aceeasi hotarare cu care Helmuth Duckadam a aparat acele patru penalty-uri la rand. Atunci, si mie mi s-a parut imposibil! Dar el a reusit. Si voi veti reusi. Pe aceasta cale, va asigur de tot sprijinul meu."
Asadar, este posibil ca instinctul de supravietuire sa-l fi determinat pe Dragnea sa se retraga strategic din fata unui umilinte inevitabile.
In paranteza fie zis, si cei prezenti au dat mostre de tulburatoare inadecvare, generand o umilinata nationala. In loc sa vorbeasca despre proiecte UE, Calin Popescu Tariceanu s-a apucat sa se planga, in engleza (bine ca nu i-a fost lui Donald Tusk rusine sa vorbeasca in romana!), de anchetele penale din Romania, adica de propriile obsesii si spaime anti-justitie.
Florin Iordache a inceput sa cerseasca respect pentru Romania si sa anunte ce scandaluri interne nemaipomenite vom avea in perspectiva celor patru randuri de alegeri interne. Nimic despre proiectele si ambitiile europene.
Iar Viorica Dancila, dupa ce si-a afisat din plin complexele cu vreo trei referiri la respect si doua la demnitate, s-a grabit sa revendice scaunul din capul mesei ca sa nu i-l smulga presedintele Iohannis cumva. Pentru ce il revendica nu e clar, pentru ca nu a anuntat nicio idee, nicio viziune, nimic european, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
