În UE se vorbește despre trimiterea de trupe în Ucraina, deși nu s-a reușit furnizarea muniției promise anul trecut. Experta în securitate Iulia Joja explică de ce industria de război a uneia dintre cele puternice zone economice din lume nu reușește să se ridice la nivelul așteptărilor.

Iulia Joja, care predă Securitate europeană la două universităţi din Washington şi la Institutul Diplomatic al SUA, susține că suntem într-o situație paradoxală , în care se discută despre trimiterea de trupe în Ucraina, dar UE nu a reușit să livreze ceea ce a promis în martie 2023: un milion de obuze de artilerie.

La un an de la demararea planului, a fost trimisă un pic peste jumătatea cantității de muniție stabilită. Ucraina are, acum, mari probleme cu muniția, în condițiile în care militarii ucraineni sunt în pericol să nu mai aibă cu ce lupta.

La doi ani de la începutul războiului, industria de apărare a Europei nu reușește să producă suficientă muniție pentru a ajuta Ucraina să facă față în raport cu producția din Rusia și cu ajutorul pe care îl obține Putin din Iran, din Coreea de Nord și din alte țări.

„Adevărul” a întrebat-o pe Iulia Joja despre acest eșec: este industria de armament din Europa, care are una dintre cele mai puternice și avansate economii din lume, depășită de necesarul de muniție promis sau vorbim despre alți factori?

„Problema în ceea ce privește industria de apărare este că adaptarea producției, respectiv creșterea acesteia, este o decizie strict națională, deci depinde de fiecare stat în sine să producă mai mult. Dar companiile, fie că sunt din Germania, fie că sunt în Statele Unite, fie că sunt în România, spun: „Noi n-avem nicio problemă să creștem producția, dar ne trebuie contracte din partea guvernelor proprii sau ale altor entități”, a precizat experta.

„Nu avem o industrie unică a apărării în Europa”

Aceste contracte se pare că nu au apărut. „Și deci problema revine la nivel național și ne învârtim în acest cerc vicios în care Germania eșuează și apoi eșuăm cu toții, în ordine, după Germania, pentru că nu avem, spre deosebire de Statele Unite, o industrie unică a Uniunii Europene”.

De ce Germania? Joja susține că Germania este statul cu economia și cu industria suficient de dezvoltate pentru a putea crește producția de armament astfel încât să ajute substanțial Ucraina.

„Și totuși nu vedem niciun fel de mișcări în acest sens, și nici măcar intenția de a le face. Nu am văzut niciodată nici pe cancelar, și nici pe alții să spună că vor să crească producția de muniție, de proiectile pentru Ucraina, în condițiile în care Rusia a trecut la economia de război”, explică Joja.

Ea crede că Germania ar putea, cu o creștere a producției de muniție, să ajute substanțial Ucraina.

„Nu văd să se miște lucrurile în această direcție. Se pare că viziunea strategică a Germaniei se oprește undeva la granițele proprii”, concluzionează ea.

Experții germani și decidenții cu care Iulia Joja a vorbit i-au spus că, din perspectiva lor, războiul este undeva în estul Ucrainei, la mii de kilometri de ei.

Pentru a depăși această situație, în care nu există o coordonare între țările UE cu privire la industria de apărare, Comisia Europeană a propus alocarea din bugetul comunitar în curs (2020-2027) a sumei de 1,5 miliarde de euro pentru finanțarea unor companii care produc arme și muniții.

Mai mult, proiectul prevede stimularea producției de armament europene, prin stabilirea unei ținte de 40% din achizițiile de armament să fie făcute, până în 2030, din țări ale UE, în condițiile în care acum 78% din achiziții se fac din afara UE, în special din SUA.

Opoziție germană și olandeză

Principalele țări care au criticat această propunere au fost Germania și Olanda. Imediat ce a ieșit Comisia Europeană cu această propunere, reprezentanții celor două țări au ridicat obiecții, conform expertei: „Cum să ne împrumutăm pentru apărare și cum să dăm Comisiei Europene putere, chiar și putere limitată, ca să ne controleze industria de război?”.

Joja spune că nu e vorba despre control, ci despre o coordonare pentru asigurarea creșterii producției, astfel încât Europa să aibă o industrie care să-i asigure măcar o parte din armamentul necesar.

„Este un lucru absolut firesc și, dacă nu vine Comisia europeană care să coordoneze această producție, atunci nu o va face nimeni altcineva”, a conchis experta.

Un alt motiv invocat de cele două țări este refuzul de a contracta un eventual credit la nivel european pentru dezvoltarea industriei de război.

„Trebuie să investim în propria securitate, în condițiile în care, din nou, ne lipsește viziunea strategică în ceea ce privește Ucraina, care este una urgentă, dar și pe termen mediu trebuie să avem în vedere retragerea poate treptată, poate radicală, a SUA din arhitectura de securitate europeană”, spune experta.

„Trebuie să ne trezim la realitate”

Americanii spun încă de pe vremea lui Barack Obama că se vor concentra pe Asia și se vor retrage din Europa.

„Nu s-a întâmplat acest lucru, dar știm că este destul de inevitabil până în 2030 să se întâmple”, spune Joja. În aceste condiții, avem două variante. „Fie câștigă Biden, care spune că vrea să ajute Ucraina, dar arată că nu este în stare să ajute Ucraina. De câteva luni nu este în stare să convingă propriul Congres să continue ajutorul militar pentru Ucraina, care nu este un ajutor substanțial în raport cu bugetul de 860 de miliarde de dolari al Statelor Unite. Cele 60 de miliarde pentru Ucraina nu reprezintă un efort extraordinar”, spune Joja.

Apoi este varianta Donald Trump.

„Știm că este varianta mai rea, nu știm cât de radicale vor fi măsurile luate, dar nu sunt convinsă că, dacă Rusia atacă o țară baltică, Trump va sări în ajutor. El nu iubește ucrainenii, știm asta foarte bine, și nu iubește europenii. Știm asta foarte bine din primul mandat”, a detaliat experta.

Joja crede că varianta Biden ar fi cea mai bună pentru Europa, însă cu toate acestea „pentru prima dată cu adevărat trebuie să ne trezim la realitatea că nu ne putem baza 100% pe Statele Unite ale Americii și că trebuie să ne construim apărarea. Ar fi ideal să fie coordonată de Comisia Europeană, în lipsa altcuiva și în varianta cea mai proastă, fiecare pe cont propriu”.