Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a anunțat pe 22 ianuarie devansarea datei alegerilor prezidențiale cu o lună, adică pe 14 mai. În spatele acestei decizii stau mai multe manevre, susțin analiștii.

În primul rând este vorba despre o manevră pentru a evita o eventuală bătălie juridică în jurul realegerii sale, transmite France24, citată de Rador și g4media.ro.

Se pare că dată aleasă nu este deloc întâmplătoare. Ea are legătură cu victoria lui Adnan Menderes, icoana dreptei conservatoare, în 1950, în primele alegeri libere din Turcia după trei decenii de partid unic.

„Adnan Menderes a fost primul care a reuşit să câştige contra kemaliştilor şi să pună capăt acestei lungi perioade de guvernare a ‘laiciştilor’, cum se spune în Turcia”, detaliază Adel Bakawan, cercetător asociat la programul Turcia şi Orientul Mijlociu al Institutului francez de relaţii internaţionale (IFRI).

Pentru a justifica această schimbare de calendar , preşedintele turc explică faptul că a vrut să evite ca data iniţială a scrutinului să se suprapună cu organizarea examenelor universitare. În realitate, această manevră i-ar permite lui Erdogan să se scutească de o eventuală bătălie juridică în jurul realegerii sale.

Teoretic, constituţia ţării nu permite decât două mandate prezidenţiale consecutive. Totuşi, ea prevede o derogare „dacă Parlamentul decide să repete alegerile în al doilea mandat prezidenţial”. Pentru a cere un scrutin anticipat, „este necesară o majoritate de trei cincimi din Parlament, adică 360 de voturi din 600”, aminteşte ziarul „Le Monde”.

În aceste condiții, pentru a valida schimbarea, Erdogan va trebui să aibă sprijinul a cel puţin 25 de aleşi ai opoziţiei, AKP şi Partidului acţiunii naţionale, coaliţia de la putere, nedispunând decât de 355 de mandate.

Sondajele nu sunt favorabile

Deși, în prezent, cota de popularitate a lui Erdogan se află la cel mai scăzut nivel, în sondaje există o mică îmbunătățire.

„Sondajele nu sunt favorabile, dar există o mică îmbunătăţire în ultimele săptămâni având legătură cu politica internaţională”, asigură Elise Massicard, care se referă la rolul Turciei în dosarul exportului de cereale ucrainene sau la opoziţia la intrarea Suediei în NATO. „Acest lucru a fost mult prezentat în media turcă pentru a lăuda puterea lui Erdogan”, adaugă cercetătoarea.

Dacă lucrurile stau bine în plan extern, în țara sa președintele se află în mare dificultate: economia merge cu încetinitorul, lira a mai pierdut aproape 30% din valoare anul trecut faţă de dolar şi o inflaţie galopantă face imposibilă viaţa a milioane de turci. La toate acestea se adaugă prezenţa a 3,6 milioane de sirieni pe teritoriul turc. O politică de primire generoasă dorită de Erdogan în numele „fraternităţii islamice”, aminteşte Adel Bakawan.

„Or, aceşti refugiaţi sunt de acum percepuţi ca o povară, chiar un duşman, de o parte a opiniei publice turce”, în contextul crizei economice.

„Masa celor șase”, o piatră de încercare

În drumul său spre cel de-al treilea mandat, Erdogan trebuie să treacă de o opoziție serioasă. Este vorba despre o platformă botezată „masa celor Şase”, care grupează şase formaţiuni politice conduse de CHP (Partidul republican al poporului) și care încearcă să desemneze un candidat unic.

Se urmărește astfel încheierea regimului ultraprezidenţial instituit de Erdogan prin referendumul constituţional din 2017, care îi permite să legifereze prin decret şi să ţină în mână numirea înalţilor magistraţi.

„Dar pentru moment, tabăra opoziţiei nu reuşeşte să obţină un acord. Devansarea datei scrutinului este deci un mod de a-i lua din scurt şi a le limita marja de manevră în aceste negocieri”, analizează Adel Bakawan.

Cu atât mai mult cu cât candidatul cel mai bine plasat, Ekrem İmamoglu, primarul Istanbulului, nu mai este o opţiune, de la condamnarea sa, în decembrie, la doi ani şi jumătate de închisoare pentru că „a insultat” oficiali politici. Acesta, care a făcut apel la condamnare, a denunţat o „afacere politică”.

Puterea a slăbit

Această schimbare de calendar electoral arată o formă de febrilitate a omului celui mai puternic al ţării care, pentru prima dată de 20 de ani, nu mai este stăpân total al destinului său.

„Această alegere este departe de a fi jucată dinainte”, confirmă Elise Massicard. Puterea turcă, care dispune de acces larg la resursele publice ca şi la media naţionale pentru a face campanie „pare deci gata sa recurgă la tot felul de stratageme şi să joace toate cărţile de care dispun ei pentru a câştiga”, estimează cercetătoarea.

„În ciuda a tot ce se spune şi a tuturor dificultăţilor sale, Erdogan rămâne favoritul, apreciază Adel Bakawan. „Totuşi, el este slăbit şi de acum există o îndoială” privind rezultatul acestor alegeri prezidenţiale.