În ultimele 12 luni, SUA, Europa și alte mari democrații au înregistrat o serie de eșecuri pe scena politică internațională. Niciunul nu a fost dezastruos, deocamdată. Dar ele indică o schimbare a raportului de forțe care se îndepărtează de valorile occidentale, dominate de SUA.

Pe multe fronturi, vântul bate în direcția greșită pentru interesele occidentale. Iată de ce și care sunt motivele și ce beneficii ar mai putea apărea din schimbările în curs, potrivit bbc.com.

Ucraina

În ciuda unor succese recente în Marea Neagră, războiul nu merge bine pentru Ucraina. Aceasta înseamnă, prin extensie, că merge prost pentru NATO și UE, care au finanțat efortul de război al Ucrainei și economia acesteia cu zeci de miliarde de dolari.

Anul trecut, pe vremea aceasta, în cadrul NATO existau mari speranțe că armata ucraineană, dotată cu echipament militar modern și cu pregătire intensivă în țările occidentale, ar putea să își fructifice avantajul obținut în toamnă și să îi scoată pe ruși de pe o mare parte din teritoriul pe care l-au ocupat. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Problema a fost una de sincronizare. Țările NATO au avut nevoie de mult timp pentru a se decide dacă îndrăznesc să trimită în Ucraina tancuri de luptă principale moderne, precum Challenger 2 al Marii Britanii și Leopard 2 al Germaniei, în cazul în care acest lucru l-ar fi provocat pe președintele Vladimir Putin la un fel de represalii pripite.

În cele din urmă, Occidentul a livrat tancurile, iar președintele Putin nu a făcut nimic. Dar până când acestea au fost gata să fie desfășurate pe câmpul de luptă în iunie, comandanții ruși s-au uitat pe hartă și au ghicit pe bună dreptate unde va fi principalul efort al Ucrainei.

Ucraina, au crezut ei, va dori să avanseze spre sud prin regiunea Zaporojie, spre Marea Azov, creând o crăpătură în liniile rusești, împărțindu-le în două și tăind Crimeea.

Poate că armata rusă a avut performanțe abisale în încercările sale de a cuceri Kievul în 2022, dar unde excelează este în apărare. În tot acest timp în care brigăzile ucrainene au fost antrenate în Marea Britanie și în alte părți în prima jumătate a anului 2023 și în timp ce tancurile erau trimise spre est, spre front, Rusia construia cele mai mari și mai extinse linii de fortificații defensive din istoria modernă.

Minele antitanc, minele antipersonal, buncărele, tranșeele, capcanele pentru tancuri, dronele și artileria s-au combinat pentru a zădărnici planurile Ucrainei. Contraofensiva sa mult lăudată a eșuat.

Pentru Ucraina și pentru Occident, măsurătorile merg aproape toate în direcția greșită. Ucraina duce o lipsă critică de muniție și de soldați. Congresul blochează încercările Casei Albe de a promova un pachet de sprijin militar de 60 de miliarde de dolari. Ungaria blochează pachetul de ajutor de 50 de miliarde de euro al UE

Unul sau amândoi ar putea trece în cele din urmă, dar s-ar putea să fie prea târziu. Forțele ucrainene sunt deja nevoite să treacă în defensivă. Între timp, Moscova și-a pus economia pe picior de război, dedicând o treime din bugetul național apărării, în timp ce aruncă mii de oameni și mii de obuze de artilerie pe liniile de front ale Ucrainei.

Evident, această situație este profund dezamăgitoare pentru Ucraina, care spera ca până acum să fi întors valul războiului în favoarea sa. Dar de ce contează aceasta pentru Occident?

Contează pentru că președintele Putin, care a ordonat personal această invazie acum aproape doi ani, trebuie doar să se mențină pe teritoriul pe care l-a cucerit (aproximativ 18% din Ucraina) pentru a proclama o victorie.

NATO și-a golit depozitele de armament și a făcut tot ce i-a stat în putință, mai puțin să intre în război, pentru a-și susține aliatul, Ucraina. Toate acestea ar putea sfârși într-un eșec jenant de a inversa invazia rusă. Între timp, statele baltice - Estonia, Letonia și Lituania, toate membre NATO - sunt convinse că, dacă dl Putin poate reuși în Ucraina, va veni după ele în cinci ani.

Putin, un președinte căutat

În martie 2023, el a fost pus sub acuzare de Curtea Penală Internațională de la Haga, împreună cu comisarul său pentru drepturile copilului, pentru crime de război comise împotriva copiilor ucraineni.

Occidentul a sperat că acest lucru va face din el un paria internațional și îl va îmbutelia în propria țară, neputând călători de teama arestării și a deportării la Haga. Acest lucru nu s-a întâmplat.

De la această punere sub acuzare, președintele Putin a fost în Kârgâzstan, China, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, primind de fiecare dată o primire cu covorul roșu. De asemenea, a participat virtual la summitul Brics din Africa de Sud.

Runda după rundă de sancțiuni ale UE ar fi trebuit să îngenuncheze economia rusă, obligându-l pe Putin să revină asupra invaziei sale. Cu toate acestea, Rusia s-a dovedit a fi remarcabil de rezistentă la aceste sancțiuni, aprovizionându-se cu multe produse prin intermediul altor țări, precum China și Kazahstan. Este adevărat că Occidentul s-a dezintoxicat în mare parte de petrolul și gazele rusești, dar Moscova a găsit alți clienți dispuși, chiar dacă la un preț redus.

Adevărul este că, deși invazia și ocuparea brutală a Ucrainei de către Putin este detestabilă pentru națiunile occidentale, în mare parte nu este pentru restul lumii. Multe națiuni consideră că aceasta este problema Europei, iar unii dau vina pe NATO, spunând că aceasta a provocat Rusia prin extinderea prea departe spre est. Spre consternarea ucrainenilor, aceste națiuni par să nu țină cont de torturile și abuzurile pe scară largă comise de trupele invadatoare ale Rusiei.

Fâșia Gaza

Războiul dintre Israel și Hamas a fost în mod clar catastrofal pentru toți locuitorii din Gaza și pentru israelienii afectați de raidul criminal al Hamas în sudul Israelului din 7 octombrie. A fost, de asemenea, negativ pentru Occident.

A deturnat atenția globală de la aliatul NATO, Ucraina, care se luptă să țină piept avansurilor rusești în această iarnă. A deturnat munițiile americane de la Kiev în favoarea Israelului.

Dar, mai presus de toate, în ochii multor musulmani și a altora din întreaga lume, a făcut ca SUA și Marea Britanie să pară complice la distrugerea Gaza prin protejarea Israelului la ONU. Rusia, a cărei forță aeriană a bombardat în covor orașul Alep din Siria, și-a văzut acțiunile crescând în Orientul Mijlociu începând cu 7 octombrie.

Războiul s-a extins deja în sudul Mării Roșii, unde Houthis, susținuți de Iran, lansează drone și rachete explozive asupra navelor, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la mărfuri, deoarece marile companii de transport maritim din lume sunt obligate să devieze tot drumul în jurul vârfului sudic al Africii.

Iran

Iranul este suspectat că ar dezvolta în secret o armă nucleară, lucru pe care îl neagă. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor occidentale, este departe de a fi izolat, extinzându-și tentaculele militare în Irak, Siria, Liban, Yemen și Gaza prin intermediul milițiilor proxy pe care le finanțează, le antrenează și le înarmează.

În acest an, a fost martoră la o alianță tot mai strânsă cu Moscova, căreia îi furnizează o cantitate aparent inepuizabilă de drone Shahed pe care le lansează asupra orașelor și localităților din Ucraina.

Desemnat drept o amenințare ostilă de mai multe națiuni occidentale, Iranul a beneficiat de războiul din Gaza, poziționându-se în Orientul Mijlociu ca un campion al cauzei palestiniene.

Sahelul african

Una câte una, țările din regiunea Sahel din Africa de Vest au cedat în fața unor lovituri de stat militare care au dus la expulzarea forțelor europene care ajutau la combaterea insurgenței jihadiste din regiune.

Fostele colonii franceze Mali, Burkina Faso și Republica Centrafricană se întorseseră deja împotriva europenilor când, în iulie, o nouă lovitură de stat a dus la înlăturarea unui președinte pro-occidental în Niger. Ultimele trupe franceze au părăsit acum țara, deși 600 de soldați americani au rămas acolo în două baze.

În locul forțelor franceze și internaționale se află mercenarii ruși ai grupului Wagner, care a reușit să se agațe de afacerile sale profitabile în ciuda morții misterioase a liderului său, Evgheni Prigojin, într-un accident de avion în luna august.

Între timp, Africa de Sud, văzută cândva ca un aliat occidental, a organizat exerciții navale comune cu nave de război rusești și chinezești.

Coreea de Nord

Republica Populară Democrată Coreeană ar trebui să fie supusă unor sancțiuni internaționale stricte din cauza programului său de arme nucleare și de rachete balistice interzis.

Cu toate acestea, în acest an, a creat legături strânse cu Rusia, liderul Kim Jong Un vizitând o stație spațială rusă, iar Coreea de Nord a trimis un milion de proiectile de artilerie forțelor rusești care luptă în Ucraina.

Coreea de Nord a testat mai multe rachete balistice intercontinentale, despre care se crede acum că sunt capabile să atingă cea mai mare parte a părții continentale a SUA.

China

Într-o oarecare măsură, în 2023 s-a înregistrat o atenuare a tensiunilor dintre Beijing și Washington, cu un summit în mare parte reușit între președinții Biden și Xi la San Francisco.

Dar China nu a dat niciun semn de renunțare la pretențiile sale asupra celei mai mari părți din Marea Chinei de Sud, publicând o nouă hartă "standard" care își extinde pretențiile aproape până la coastele mai multor națiuni din Asia-Pacific.

China nu a renunțat nici la pretențiile sale asupra Taiwanului, pe care a promis că îl va "recupera", cu forța dacă este necesar.

Motive de optimism?

În acest context sumbru pentru Occident, este poate greu de văzut licăriri de speranță. Dar, în ceea ce privește partea pozitivă pentru Occident, alianța NATO și-a redescoperit în mod clar scopul defensiv, galvanizată de invazia Rusiei în Ucraina. Unanimitatea occidentală arătată până acum i-a surprins pe mulți, deși acum încep să apară unele fisuri.

Dar în Orientul Mijlociu este cel mai mare potențial de îmbunătățire. Acest lucru se datorează în parte dimensiunii îngrozitoare a evenimentelor care s-au desfășurat de ambele părți ale frontierei dintre Gaza și Israel.

Înainte de 7 octombrie, căutarea unei soluții la problema unui viitor stat palestinian fusese în mare parte abandonată. În relațiile Israelului cu palestinienii s-a strecurat o anumită mulțumire, conform căreia aceasta era o problemă care putea fi cumva gestionată prin măsuri de securitate, fără a fi nevoie să se facă vreun pas serios pentru a le oferi un stat propriu.

Această formulă s-a dovedit acum a fi fatalmente greșită. Liderul mondial a proclamat rând pe rând că israelienii nu vor putea trăi în pacea și securitatea pe care le merită decât dacă palestinienii vor putea face același lucru.

Găsirea unei soluții juste și durabile la o problemă care se întinde în istorie va fi incredibil de dificilă și va implica, în cele din urmă, compromisuri și sacrificii dureroase de ambele părți pentru a reuși. Dar acum, în sfârșit, aceasta are atenția lumii.