David Popovici e pe val la Mondialele de la Fukuoka. Sportivul de la CS Dinamo a ajuns în finala probei de 200 de metri liber, iar mâine, de la ora 14.02, va ataca podiumul, având cursa decisivă la finalul căreia sperăm să cucerească medalia de aur.

David Popovici, de neoprit în Japonia. FOTO: Arhiva Adevărul

Până să vedem cum se va descurca David în această probă – va concura și la 100 de metri liber în această săptămână – el a acordat un interviu pentru Gazeta Sporturilor, publicație care acoperă Mondialele de la Fukuoka de la fața locului.

Ce a spus David Popovici?

*Singurele mele dorințe erau să-mi iasă bazinele, proba așa cum am calculat-o. Îmi doream să mă calific primul. Uite că de data asta aveam și un obiectiv pentru a-mi asigura cumva calificare. Am vrut să termin primul seria pentru a știi că voi intra oricum.

*M-am simțit bine, n-a fost ușor niciodată, nu-i ușor. De dimineață, când terminasem proba, era un bazin de relaxare unde o să mă duc și acum curând. Și m-am întâlnit câțiva competitori și ziceau e ușor, ușor, nu, nu, chiar nu e ușor.

*De dimineața am înotat mai încet a 2-a jumătate a cursei. Spre final am sprintat un pic ca să nu cumva să fiu atât tâmpit încât să nu mă calific.

*Apa e bună, dar e foarte rece, nu știu ce au japonezii de o fac așa, dar ajută. Publicul japonez e foarte diferit de publicul european. Parcă europenii noștri sunt mai fanatici, țipă, se mișcă mai tare, se agită. Dar e clar că japonezilor le place foarte mult înotul și și sportul se vede.

*Cred că nimeni nu are dreptul să-și dorească mai mult decât tine, nici măcar antrenorii, nici măcar părinții. Și presiune, presiune, presiune. Întotdeauna există, n-am ce să-i fac. Există, în schimb pot să controlez ce presiune ajunge la mine și cu fiecare cursă și cu fiecare concurs, învăț să gestionez din ce în ce mai bine.

*Cum spunea și Michael Phelps, el nu iubea să câștige, ci ura să piardă. Nici mie nu-mi place să pierd, însă știu că dacă se va întâmpla vreodată, pentru că se poate întâmpla ori e o victorie, ori am învățat ceva. Așa că cu a cu mentalitatea asta nu prea are ce să deranjeze.