Dan Tăpălagă, TEORIE ȘOCANTĂ despre „Guvernul din toamnă”
Rezultatele alegerilor locale au pus pe tabla de sah o realitate crunta pentru cele doua mari partide, PSD si PNL. Cu 37, 5% primul si 31, 9% al doilea, perspectivele de a forma singuri un guvern stabil sau chiar intr-o alianta cu un mic partid sunt extrem de mici. Pare ca ne indreptam catre un guvern de mare coalitie, dar puteti sa-l numiti cum dorit, catre un mare blat sau inca o incercare de a mima concordia nationala, scrie Dan Tăpălagă pe HotNews. Mai multe date din plan intern si extern indica faptul ca acest scenariu pare in acest moment cel mai probabil, foarte convenabil pentru presedintele Klaus Iohannis. Si nu doar pentru el.
PSD va putea forma singur guvernul cu conditia sa castige in toamna peste 40% din voturi, adica mult peste ce a luat acum. Greu de crezut, deoarece la locale, talpa partidului se mobilizeaza la maxim din interes personal (primarii, consilierii trag tare pentru ei). Acest interes dispare intr-o oarecare masura la parlamentare. Apoi, la alegerile din toamna va vota si diaspora, traditional anti-PSD. Acest lucru va afecta scorul partidului. In consecinta, sansele ca PSD sa obtina mult peste 40% sunt infime, mai ales ca partidul nu este la guvernare pentru a-si spori sansele prin adoptarea unor masuri populiste.
Dar sa ramem putin in acest scenariu. Cu orice scor castiga, cu cateva procente sub 40 sau cateva procente peste, tot are nevoie de un aliat. Singurul aliat cat de cat sigur in acest moment pare sa fie ALDE, cu un 6, 3% care-i asigura teoretic intrarea in Parlament. Daca PMP ramane la 4,2%, rateaza accesul, iar pe UDMR, cu al sau 5, 3% la limita nu se poate conta. Slaba mobilizare a electoratului maghiar a facut ca anul acesta UDMR sa obtina cu 90.000 de voturi mai putin decat la precedentele alegeri locale. Este un mic dezastru pentru maghiari, deoarece risca in mod real sa ramana pe tusa la toamna.
In ce priveste Uniunea Salvati Bucurestiul, sansele de trimite cativa reprezentanti in Parlament sunt mici. Partidul lui Nicusor Dan nu exista in afara Capitalei. Ar fi cam nerealist sa credem ca-si vor putea construi o infrastructura macar in marile orase in cele cateva luni ramase pana la alegeri, mai ales ca urmeaza o perioada de vacanta. Daca PNL se amageste ca va guverna alaturi de un USB intrat in Parlament cu peste 10% ar fi util sa-si refaca putin socotelile. Nici PNL nu are in acest moment optiuni.
Ei, in acesta conditii, PSD se poate bizui in mod realist doar pe ALDE, dar in aceasta formula tot nu formeaza un guvern stabil. Nici cu un UDMR intrat la limita pragului nu-si rezolva problemele de stabilitate. Orice guvern cu majoritate fragila este slab si vulnerabil, riscand sa pice la prima motiune de cenzura. Nu mai vorbim incapacitatea de a adopta masuri nepopulare daca se impun sau de a promova reforme importante, cum ar fi reorganizarea administrativa sau altele. Asta in plan intern. Dar nici in plan extern, un guvern slab nu va fi vazut cu ochi buni. Ultimul lucru pe care partenerii externi ai Romaniei l-ar dori in aceasta parte a Europei este o tara ravasita de crize politice interne. Atuul Romaniei, tara cheie in regiune, acesta a fost: ca reprezinta o insula de stabilitate intr-o mare de tari in criza. Nu-si prea permite sa-l piarda.
Asadar, cea mai probabila formula de guvernare, convenabila pentru toti, este un guvern de mare coalitiei format din cele doua mari partide, PSD si PNL. Puteti sa-l numiti cum doriti: blat ordinar, USL 2 sau infratirea coruptiei din cele doua partide - chestiune de stilistica. Oricum l-am numi, realitatea ramane. S-ar putea ca si PSD sa fie interesat sa imparta responsabilitatea politica pentru un eventual an greu din punct de vedere economic, fie el 2017 sau, cel mai probabil, 2018 (cand se vor deconta masurile populiste din 2015 si 2016).
Spre aceasta realitate destul de neplacuta cred ca ne indreptam. Neplacuta pentru public, care va fi din nou dezamagit de machiavelismul partidelor si se va simti prizonier intr-un sistem inchis de complicitati. Neplacut si pentru multi politicieni din cele doua partide care azi nu mai sunt la butoane, dar spera cumva sa revina. Ei risca sa ramana afara din joc pentru multa vreme, daca scenariul marii coabitari se va implini.
Nu am nici un dubiu ca si presedintele Iohannis isi doreste un guvern stabil, de mare coalitie. A transmis deja unele semnale. De pilda, consilierul politic de la Cotroceni a evocat recent la o conferinta organizata de Reuters, intr-una din rarele sale iesiri publice, chiar acest scenariu, in care nici unul din cele doua mari partide obtine scoruri atat de mari incat sa le permita sa guverneze singure sau in alianta cu un partid-balama. In aceste conditii, consilierul prezidential nu a exclus numirea unui nou premier tehnocrat, dar evident acesta nu va putea conduce dupa alegeri decat un guvern politic. Foarte greu de crezut ca acest premier va fi tot Dacian Ciolos, dar in guvernul sau mai gasim cel putin cateva nume cu profil de premier si care azi nu sunt foarte vizibile, cum ar fi Costin Borc.
In mod evident, pentru presedintele Klaus Iohannis ar fi cea mai fericita solutie. Nu doar ca-i securizeaza mandatul si scapa de amenintarea suspendarii vanturata de Tariceanu sau sugerata de Dragnea, dar are nesperata ocazie sa-si umple mandatul cu ceva continut. Altfel, nu vom putea trece nimic notabil in contul mandatului sau dupa cinci ani petrecuti la Cotroceni.
O eventuala alianta PSD - PNL i-ar asigura majoritatea de doua treimi necesara modificarii Constitutiei, vitala pentru reorganizarea administrativa care nu mai poate astepta prea mult. Apoi, cred ca presedintele, dar si partidele mari vor dori, la randul lor, sa profite si in plan simbolic. In 2018, adica peste mai putin de doi ani, Romania va marca 100 de ani de la Marea Unire. Klaus Iohannis va cauta sa faca un titlu de glorie din faptul ca reuseste sa unifice energiile politice intr-un moment de mare incarcatura simbolica.
Faptul ca ambele partide s-ar putea sa inteleaga deja ca se indreapta implacabil spre scenariul coabitarii intr-o mare coalitie ar putea explica si de ce PSD a renuntat la motiunea de cenzura, de ce PNL nu-si mai bate capul cu reforma interna, se arata dispus sa bata palma chiar si cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea si de ce intre cele doua partide functioneaza deja intelegeri subterane. Ambele presimt ca se vor intalni din nou la guvernare.
Am mai avut in 2009 un guvern de coalitie format din PSD si PDL, dar n-a functionat decat 9 luni. Apoi, sa nu uitam ca PSD si PNL au trecut impreuna prin experienta USL, in 2012. Prin urmare, diferentele intre marile partide s-au cam estompat pana la disparitie. In 2009 erau alte date politice, guvernarea comuna se suprapunea peste un an electoral, cand PSD si PDL se bateau pentru functia de presedinte. Din acest motiv s-a si destramat coalitia, formata cu scopul traversarii unui moment de mare criza economica. In absenta unei mize electorale, un eventual guvern de coalitie rezultat dupa alegerile din toamna are teoretic sansa sa reziste ceva mai mult.
Desigur, exista mari neajunsuri daca vom ajunge aici. Opozitia dispare cu totul sau se reduce la partide fara relevanta. Creste riscul aparitiei unui partid extremist, deoarece si frustrarile publicului se amplifica atunci cand stanga si dreapta guverneaza impreuna. Apoi, Romania inca n-a dovedit ca se poate guverna ca Germania cu guverne de coalitie, deoarece partidele ajung repede la conflicte ireparabile, cu efecte catastrofale asupra bunei gestionari a treburilor publice.
In tot cazul, la cum arata lucrurile azi si absenta unei eveniment neprevazut gen Lebada Neagra, marile partidele au intrat in linie dreapta catre scenariul coabitarii din toamna incolo.
