O societate fără prințipuri va să zică că nu le are! Domnul Adrian Severin, condamnat în primă instanță pentru corupție, a ajuns la concluzia că dacă prea mulți oameni încalcă legea înseamnă că legea trebuie schimbată doar n-o să schimbăm poporul. Eram cu echipa Europa FM la Iași, mâncam o ciorbă, când ne-a citit Petreanu știrea asta de pe telefon. Băi ce interlopi! a exclamat Vlad, scrie  Moise Guran pe Blogul său, Biziday.ro . 

În esență și ceea ce spunea Caragiale burlesc (prin gura lui Trahanache) dar și ceea ce spune Adrian Severin foarte serios este corect. Răsturnarea unor obiceiuri din societate duce în final la reglementarea acestora, cu condiția să fie receptate ca reguli și acceptate ca atare de o largă majoritate socială.

Dacă de mâine majoritatea oamenilor ar fi cu fundul în sus și cu capul în jos, s-ar crea, firesc o presiune de schimbare a unei legi… probabil cea a gravitației.

Adrian Severin nu șușotea cu cercetatul (pentru sperjur deocamdată) Călin Popescu Tăriceanu despre cum să reglementeze hoția ci a făcut declarația la o întrunire dominată se pare de șeful Senatului, dar organizată de… de, Atenție! de Asociația Magistraților din România!

Și, deși ceea ce spune Adrian Severin este, chiar dacă imoral, corect și dovedit din punct de vedere istoric, anume că atunci când o societate, în majoritatea sa, intră în conflict cu o lege, în final legea respectivă este schimbată, ceea ce mă îngrijorează cu adevărat este că niciunul dintre membrii Asociației magistraților prezenți la dezbatere nu s-a ridicat în picioare, niciunul nu a protestat, nimeni nu a părăsit sala apăsat de rușinea de a împărtăși același acoperiș cu niște interlopi, cum zice Petreanu. (Cei doi nu sunt încă niște infractori condamnați definitiv, dar definiția DEX pentru interlop îi descrie perfect.)

Totuși, nici măcar atitudinea duplicitară a Asociației Magistraților nu legitimează o nouă paradigmă socială, chiar dacă și asociația asta și Uniunea Judecătorilor sunt vedete pe la posturile tv deținute de condamnați definitiv și cerecetați penal.

Incorect în alegația lui Adrian Severin este că majoritatea cetățenilor țării noastre ar fi hoți, corupți ca dânsul, prezumtivi mincinoși ca domnul Tăriceanu sau ca alții ce încearcă să schimbe legea invocînd o majoritate care o vrea schimbată, când e vorba de fapt de câteva sute de politicieni prinși de DNA. Cine stabilește în numele poporului român că acesta este un popor de infractori și că, deci, noțiunea de infractor sau de corupt trebuie schimbată, pentru că ea nu mai este antisociala, s-a răsturnat, hoții fiind majoritari?

Să vă spun eu cine stabilește… Televizorul!

Indiferent ce crezi tu, când stai și te uiți la televizor poți rămâne cu impresia că ești ultimul nebun din țara asta. Că lumea s-a schimbat, că, uite!, oamenii nu mai vor lupta DNA-ului cu corupția, ba din contră! DNA-ul a devenit un rău, o chestie anti-socială, că societatea fură, asta e regula și deci… mă ’nțelegi, coane Fănică?

Bombardamentul tv de acest fel e ca un foc de baraj între DNA și societate. În fața televizorului ești singur, tu, cetățeanule, ei îți spun că lumea s-a schimbat, că nu corupția ci anticorupția ucide și că, deci legile trebuie schimbate, hoția și corupția trebuie legiferate. Așa ajungi în primă fază să înjuri frustrat și imprecis, apoi să devii anxios, apoi începe să-ți fie teamă să-ți mai spui opiniile despre cinste și hoție, taci mai mult când alții vorbesc, ascunzând un secret – acela că tu ești nebun, iar Severin exprimă la televior normalitatea, în care tu nu crezi dar va trebui să o accepți, ca să nu te faci de râs.

Ei bine, nu! Nu ești ultimul nebun! Suntem cel puțin doi, poate mai mulți, nu știu exact, dar foarte curând ne vom număra. La urne.

Din patru în patru ani, la fel și azi și pe vremea lui Caragiale, societatea noastră își testează momentele de paroxism ale propriei nebunii, rostogolindu-se suicidar până pe marginea prăpastiei, pentru a se salva uneori în ultima clipă. Și totuși, soțietatea fără prințip a lui Caragiale, încă n-a legalizat hoția. Ticăloșii care ți-au întors televizorul cu susul în jos au rostul lor. Ei sunt abia testul fără de care oamenii decenți n-ar mai putea face diferența dintre bine și rău.

Distribuie Distribuie Comentarii