Dacă partenerii externi ai României sunt minţiţi în faţă cu atâta obrăznicie, oare cum sunt minţiţi românii de rând?
Când o face de oaie, executivul pesedist intră în panică. Apoi devine cinic şi loveşte în jur orbeşte. Mai nou, a cerut presei să dezmintă opinii privind declaraţiile despre corupţia în România ale premierului Dăncilă.
Ce face un ministru sau premier prins cu ocaua mică? Depinde. Într-o ţară normală şi civilizată e simplu. A minţit? S-a prostit? A fost prins? Demisionează. Într-o dictatură n-are probleme.
Căci şeful suprem e totul, iar drepturile lui nelimitate. Spre a le impune, trebuie reduse la zero ale adversarilor săi. În România, şeful veritabil nu e premierul. Nici preşedintele. Ci Liviu Dragnea. Într-o dictatură, într-un regim autoritar sau totalitar, şeful suprem e ”adevărul, calea, viaţa”, ca să-l parafrazăm pe evanghelist. De când e la putere, regimul dragniot nu şi-a asumat cum trebuie nicio gafă, nicio greşeală, nicio minciună. În schimb a lovit din răsputeri în propriul său popor. Şi nu în ultimul rând în oricine e de altă părere, în ideea că PSD ar fi identic cu patria, iar criticii regimului notoriu pentru distrugerea independenţei justiţiei româneşti ar fi, chipurile, trădători.
Or, ca "trădători" ai regimului, n-au drept la opinie, de vreme ce părerile lor pot contrazice sacrosancta voinţă a muşchilor tiranului, reprezentat de guvern. În cazul României, de guvernul Dăncilă.
Mai nou, premierul României e în război cu presa şi cu europarlamentarul occidental Frank Engel. Deputatul creştin-social luxemburghez s-a văzut larg reluat de presa românească după ce a reprodus declaraţii cu privire la inexistenţa corupţiei în România, unde "atenţia” ar fi, dixit Dăncilă, un soi de formă ”culturală” specifică de ”a mulţumi”. Aceste afirmaţii ar fi fost atribuite premierului României, potrivit lui Frank Engel, de către un membru din Ungaria al partidului socialist european (PSE). Engel a comentat informaţia furnizată într-un interviu acordat site-ului ziare.com reliefând că declaraţia ”foarte isteaţă” a premierului Dăncilă înseamnă că ”a cumpăra decizia favorabilă a unui judecător n-ar fi, practic, corupţie, ci un comportament cultural specific”.
Deşi politic, psihologic şi istoric absolut verosimile, de vreme ce servesc scopurilor cleptocraţiei aflate la putere la Bucureşti şi reproduce opinii similare exprimate de un ideolog pesedist condamnat pentru corupţie, ca Adrian Severin, guvernul României a contestat declaraţiile plauzibil atribuite premierului. Le-a negat în scrisori adresate presei care le-a comentat în editoriale calificate şi ele, culmea, de către executivul condus de Dăncilă, drept "răspândind fake-news”. În acelaşi sens s-a exprimat şi europarlamentarul Dan Nica. PSDistul s-a adresat, supărat rău, preşedintelui Parlamentului European, Antonio Tajani. În mesajul său cerând expresis verbis ”descurajarea de campanii bazate pe fake-news”, Nica susţine că Engel ar fi minţit. În speţă, că afirmaţiile atribuite de eurodeputat Vioricăi Dăncilă cu privire la inexistenţa corupţiei în România şi la forma cultură specifică de a mulţumi ar fi false, că premierul însuşi nu le-ar fi rostit, iar "înregistrarea audio a discursului ei” nu le conţine.
Pseudoargumentarea lui Nica e halucinantă. Nimeni n-a afirmat că ar exista o înregistrare audio dovedind spusele doamnei Dăncilă. Nimeni n-a afirmat că Dăncilă le-a rostit în timpul discursului înregistrat. Dimpotrivă, luxemburghezul a subliniat din capul locului că un socialist maghiar i-a relatat cele afirmate de Dăncilă, afirmații făcute de ea înainte (sublinierea mea) de a se adresa, oficial, în plen, socialiştilor europeni. ”...juste avant sa performance en plénière...", după cum a precizat el în franceză, textual.
Cine minte? Exponenţii unui regim umblând cu fofârlica, precum Nica? Unul cârmuit de un om forte infractor, condamnat definitiv şi populat cu alţi penali şi infractori, provenind din aceeaşi pepinieră de guvernanţi pesedişti, conduşi, nu de mult, de un premier supranumit ”mitoman galactic”?
Sau un eurodeputat luxemburghez edificat cu privire la efectele unei minciuni pentru o carieră politică? Engel ştie bine ce i s-a întâmplat nu de mult ministrului de externe al Olandei. După ce a admis că minţise cu privire la o întâlnire cu Vladimir Putin, în cursul căreia ţarul ar fi definit ”Rusia mare ca alcătuită din Rusia, Belarus, Ucraina şi statele baltice”, şeful diplomaţiei olandeze, Halbe Zijlstra, s-a văzut nevoit să demisioneze. N-a stat decât patru luni în funcţie. Căci Olanda continuă să fie un stat de drept veritabil, în care minciunile politicienilor nu se admit. România, din păcate, e altfel.
Se ştie că regimul dragniot a dezincriminat varii delicte. Se ştie că a inventat o secţie specială pentru investigarea magistraţilor (SS) care, supusă direct ministrului de resort, a politizat justiţia. Se ştie că a schimbat legile justiţiei, codul penal şi codul de procedură penală, reducând la absurd independenţa magistraţilor şi combaterea corupţiei. Crede oare cineva că acest regim, care a omorât bună parte din a treia putere în stat, se dă în lături de la a exercita presiuni asupra celei de-a patra?
De curând, ministerul Justiției le-a retras acreditarea mai multor jurnaliști, pe care s-a supărat atotputernicul tartor al "justiţiei" româneşti. Televiziunile "de ştiri" arondate mint de rup şi tot mai mult. TVR, la fel. Iar potrivit G4Media, Radio România Actualităţi difuzează buletine de ştiri cu opt informaţii legate exclusiv de faptele (de presupusă laudă) ale unor miniştri.
Aşa stând lucrurile, nu e de mirare că, înaintea alegerilor europene, regimul şi oamenii săi de casă plusează. Când o face (vizibil) de oaie, executivul pesedist intră în panică. Apoi devine cinic şi loveşte în jur orbeşte. Când n-are alte idei, pune de-o cacialma politică şi cere "plus potul".
Mai nou, guvernul Dăncilă s-a adresat direct presei, solicitându-i să dezmintă, culmea, opinii privind aberantele declaraţii despre corupţia în România atribuite premierului. E vorba, evident, de o tentativă de intimidare, parte a presiunilor tot mai ample exercitate şi asupra politicienilor şi asupra ziariştilor independenţi de pretutindeni. Lor li se pune în cârcă ultrainfamanta acuză de răspândire de ”fake-news” şi li se cere, cu tupeu maxim, să dezmintă informaţii fiabile şi opinii judicios argumentate.
E cinic, de o insolenţă şi de o necinste monumentale să i se ceară prin fake-news preşedintelui Parlamentului European Tajani să combată un presupus "fake-news". Ori presei, să dezmintă comentarii întemeiate şi informaţii credibile circulând zile în şir neinfirmate de guvern în mass-media.
Or, dacă partenerii externi ai României sunt minţiţi în faţă cu atâta obrăznicie, oare cum sunt minţiţi românii de rând, cărora în ultimii doi ani li s-a răpit posibilitatea de a-şi controla executivul?, scrie Petre M. Iancu pe Deutsche Welle .
