De ce nu a mers, chiar atunci, comunitatea internațională mai departe cu dreptatea, făcându-l pe Saddam Hussein să plătească pentru ceea ce a făcut și dând totodată un exemplu puternic că granițele nu pot fi schimbate prin forță? Este o întrebare pentru istorici și pentru cei care cercetează arhivele. Însă, 12 ani mai târziu după acel an 1991, președintele de la acea vreme al SUA, George W. Bush, a făcut ceea ce era drept. I-a luat puterea lui Saddam Hussein, în 2003, iar acest lucru a permis ca dictatorul irakian să fie judecat pentru faptele sale.
Astăzi, 34 de ani mai târziu, administrația americană constată, indirect, că eliberarea Kuweitului a fost o eroare și, de asemenea, tot o eroare a fost și faptul că Saddam Hussein a putut fi tras la răspundere pentru faptele sale în urma unei operații curajoase a Forțelor Armate ale SUA.
După toate normele de drept internațional, operația de invazie la scară largă a Ucrainei de către Rusia, începută pe 24 februarie 2022, este ilegală. De asemenea, lumea liberă a considerat ilegale, în 2014, anexarea Crimeii și secesiunea din Donbass.
Tot ce a făcut Rusia în Ucraina, începând cu anul 2014, are aceeași semnificație cu ceea ce a făcut Irakul în 1990 când a invadat Kuwaitul. În prezent, administrația SUA spune că Rusia este printre cei buni. Acest lucru înseamnă că SUA au făcut o eroare în 1991 când au eliberat Kuweitul?
Este posibil să mai fi făcut SUA și alte erori istorice? Dacă ar fi să fie judecat după viziunea actualei administrații americane, Hitler ar putea fi și el un băiat bun. Poate chiar îi aparțineau teritoriile din Cehoslovacia și din Polonia pe care le-a primit, respectiv le-a luat cu forța, deși normele internaționale de atunci spuneau altceva. De fapt, Hitler a fost văzut, inițial, ca un băiat bun și de URSS, chiar dacă a ocupat Polonia. Atunci, URSS-ul n-a zis nimic, ba din contră a ocupat și ea o parte din Polonia. Avea și ea dreptul la jumătate din Polonia. În fond ce au făcut rău cei doi dictatori? Doar au luat ceva legat de spațiul lor vital. De fapt, a fost de vină Polonia pentru că a luptat pentru independența ei. Dacă Polonia nu lupta, nu mureau atâția oameni. Și Franța a greșit că a luptat pentru că a pierdut mulți oameni. La fel, și Churchill a greșit când a luat acea nefericită decizie de a nu încheia pacea cu Germania pentru că nu ar mai fi fost atâtea tragedii în al Doilea Război Mondial. S-ar fi încheiat rapid luptele pentru că toți s-ar fi predat și lumea ar fi avut cei 1000 de ani de pace promiși de al Treilea Reich. Ce ar fi contat dacă era dictatură. Era pace.
Oare actuala administrație americană va spune că administrațiile de la Casa Albă care erau în 1941 și 1991 au greșit când au decis să lupte împotriva dictatorilor? Dacă acele administrații au luat decizii bune atunci cum se împacă actuala administrație cu ceea ce a făcut Rusia acum în Ucraina?
Cum poate fi sigură administrația americană că Statele Unite nu pot fi atacate de Rusia că sunt suficiente cele două oceane mari și frumoase care ar descuraja o eventuală agresiune? Înseamnă, că toate administrațiile americane de după al Doilea Război Mondial, care nu s-au bazat pe cele două oceane deși aveau la dispoziție capabilități militare impresionante și la mare distanță tehnologică față de URSS, au făcut o eroare?
Sau actuala administrație americană știe sigur că Rusia nu va ataca SUA, și din această cauză arată această autosuficiență? Acea autosuficiență a avut-o URSS după ce a încheiat cu Germania, în 1939, Tratatul Ribbentrop-Molotov. Nu l-a ajutat deloc pe Stalin siguranța oferită de acel tratat. Mai degrabă, l-a ajutat Marea Britanie care nu a cedat, pe baza rezistenței ei ieșite din comun putându-se construi un răspuns adecvat lui Hitler. Fără hotărârea lui Churchill, care a dus la distrugerea multor avioane germane și la blocarea de importante forțe germane în vestul Europei și nordul Africii, operația Barbarosa ar fi decurs altfel și Rusia, urmașa URSS, ar trebui să-i fie recunoscătoare în veci Marii Britanii pentru serviciul imens pe care i l-a făcut.
Cumva, actuala administrație americană negociază cu Rusia, de fapt, un fel de tratat pentru împărțirea sferelor de influență? Pentru că doar în acest mod s-ar justifica siguranța Casei Albe că, SUA sunt la adăpost. În timpul Războiului Rece, SUA nu s-au simțit niciodată confortabil cu Rusia și nici ulterior. Ce anume conferă, în prezent, această siguranță SUA, în condițiile în care Rusia deja a cerut o retragere istorică a NATO?
Sperăm că nu se agreează un nou tratat împărțire a sferelor de influență de genul pactului Ribbentrop-Molotov, deși există temeri că în această direcție evoluează lucrurile. SUA reduc cheltuielile de apărare ca și cum s-ar simți mai în siguranță, în condițiile în care au cerut țărilor europene să crească cheltuielile. De asemenea, urmează să fie concediați mulți angajați din zona serviciilor de informații, ca și cum nu ar mai fi nevoie de atât de mult personal într-un domeniu critic pentru siguranța națională unde, în actualele condiții de securitate, orice evoluție de pe planetă trebuie este critică și trebuie acoperită corespunzător. Concedierea șefului militar al Pentagonului, generalul Brown, și a altor înalți militari, ridică alte semne de întrebare. Toate acestea, alături atât de o tendință de control mai mare a presei americane, cât și de o aliniere perfectă a Senatului american cu Camera pentru a trece programul președintelui Trump fără amendamente, sunt indicii care arată că urmează o schimbare majoră în politicile internă și externă ale SUA. În plus, susținerea de către administrația SUA a curentelor eurosceptice din Europa vor duce la slăbirea coeziunii continentului și la ușurarea misiunii Rusiei de a prelua ceea ce și-a propus. Fac toate acestea parte dintr-un plan infernal ale cărui prime semne au început să fie vizibile?
Presupunând că administrația americană negociază cu Rusia un acord privind împărțirea sferelor de influență, unul de genul Ribbentrop-Molotov, iar SUA pur și simplu se retrag din Europa – agreată ca zonă de interes a Rusiei, sprijinirea Ucrainei va reveni evident țărilor europene. Cu priceperea militarilor ucraineni și cu actualul nivel de sprijin din partea majorității Europei, Rusia nu poate ocupa Ucraina și, în plus, riscă chiar și înfrângerea. Dar, politicienii eurosceptici, susținuți de administrația americană, vor frâna sprijinul pentru Ucraina și vor forța chiar dizolvarea Uniunii Europene prin procese de tip Brexit sau asemănătoare. În această situație de dizolvare a UE sau a lipsei unui consens, Rusia poate opri singură războiul în Ucraina, deoarece ar avea alte opțiuni mai puțin costisitoare prin care ar ocupa-o.
Una din ele ar putea fi abordarea Ucrainei prin România, în ipoteza eșuării sprijinului militar pentru România din partea vestului Europei datorită venirii la putere a extremiștilor în Franța, Germania, Marea Britanie, Spania etc. România, cu o conducere proeuropeană, ar putea alege să lupte singură dar ar fi învinsă pentru că nu dispune de resursele pe care le-a avut Ucraina la începutul războiului. În plus, Rusia ar putea să nu abordeze direct România, putând acționa mai întâi în Bulgaria care este mai slab pregătită decât țara noastră. România, în ipoteza venirii la putere a unei conduceri extremiste, nu ar intra în război cu Rusia și ar permite Rusiei să folosească teritoriul său. Dar, în continuare, Ucraina va fi o nucă tare și Rusia va obliga România să lupte de partea sa la fel cum a făcut Germania în cel de-al Doilea Război Mondial, promițându-i că-i va da teritorii în Ucraina. Între timp, Ungaria, Slovacia, Serbia și Croația vor veni și ele la pachet în sprijinul Rusiei. Occidentul european va fi slăbit și, fără sprijinul american, va avea un viitor incert.
Dacă acest scenariu se va adeveri, întreaga Europă va simți acțiunile SUA ca pe o trădare, probabil cea mai mare din istoria de până acum. Aliații rămași ai SUA se vor întreba cât de mare încredere mai pot avea în ceea face administrația americană supusă la un nou test de stres, având în vedere că a cedat în Europa. SUA, având un tratat cu Rusia, nu vor fi amenințate de Rusia atâta timp cât președintele Trump sau un discipol de-al său vor conduce cu mână de fier. Rămâne, totuși, întrebarea ce câștigă China din acest joc? Probabil, Beijingul nu va risca în Pacific și va aștepta până când Rusia se va consolida în Europa. Dar, mai târziu, peste 10 – 15 ani când administrația Trump nu va mai fi, China va cere Rusiei să-i returneze serviciul și vor începe presiunile asupra SUA și dinspre Rusia. În acel moment, singura mișcare prin care SUA se pot salva este să renunțe la aliații și pozițiile sale din Pacific.
În oricare variantă din acest scenariu, cu grad mare de probabilitate, în care SUA nu mai sprijină Ucraina și Europa, nu vor putea fi prevenite războaiele și vor muri foarte, foarte mulți oameni. Ucraina va lupta pentru libertatea ei. România și/sau Bulgaria vor fi atrase în acest vârtej. Serbia se va considera îndreptățită să-și ia Kosovo înapoi, iar Turcia va reacționa. Ungaria are dispute istorice cu toți vecinii ei. Catalunia se va dori independentă, cu orice preț. Mai sunt și alte regiuni în Europa și în lume, deloc puține, care cred ele că au multe de reglat cu vecinii lor. Este calea spre furtuna perfectă. Numărul de morți înregistrat în al Doilea Război Mondial va fi o glumă în comparație cu ceea ce va urma.
Singura opțiune viabilă, prin care să se oprească războaiele viitoare, este ca SUA să preseze Rusia să se retragă din Ucraina, iar Ucraina să fie integrată în NATO. Alianța nord-atlantică poate fi desființată doar dacă Rusia și China se democratizează. Rusia și China, nu doar că se înarmează, ci și transformă popoarele lor și pe cele cucerite în arme, iar acest lucru trebuie oprit acum pentru că mai târziu va fi imposibil.
America măreață, în care toată planeta a investit încredere, speranță și cele mai creatoare minți, este cea care are curajul să-i preseze pe cei mari care au depășit limita.
Zelenski a cerut 20 de sisteme Patriot. SUA ar putea să anunțe că trimite 10 iar Europa alte 10. Nu ar exista semnal de presiune, descurajare și de solidaritate mai puternic decât acesta. Aviația ucraineană a început să lovească mai des ținte pe front. Probabil, este ca urmare a faptului că piloții ucraineni controlează mai bine avioanele F-16. Dacă Rusia nu se retrage, atunci SUA anunță că trimite și ea F-16 și poate chiar F-35. Ar fi cea mai măreață America din istorie, cu care toată lumea ar vrea să facă afaceri. Ar transmite peste tot semnalul clar că organizația BRICS este o joacă în comparație cu puterea Americii.
Dacă SUA nu au putut să-și îndeplinească direct obligațiile asumate în 1993 de garantare a independenței și integrității teritoriale a Ucrainei, și nimeni nu condamnă SUA pentru asta, atunci ar putea măcar să o susțină, fără să intervină direct în război, în a se apăra și în a-și recupera teritoriile ocupate ilegal. În acest demers, SUA au de partea lor toate normele de drept internațional iar Rusia, care a semnat acel tratat în 1993, le are împotrivă.
În acest moment, SUA împreună cu aliații lor au un avantaj uriaș militar, economic și în toate domeniile față de Rusia și China, probabil cel mai mare avantaj din istorie. În plus, Rusia a demonstrat o slabă pregătire a forțelor convenționale și o incapacitate uriașă de a folosi aviația. Pe de altă parte, SUA și aliații lor au arătat tehnologii militare foarte avansate care ar îngenunchea Rusia foarte rapid. Deci, administrația Trump are toate instrumentele la îndemână și tot sprijinul necesar pentru a pune condiții celui mai puternic și nu celui mai slab. A ezita sau a te întoarce împotriva aliaților tăi naturali, când ai cele mai bune cărți, aceasta este o eroare istorică.
Iar cei mai bogați oameni ai Americii ar trebui să se gândească că ei au fost posibili pentru că administrațiile americane anterioare și conducerile din Europa au ținut lumea liberă. Altfel, se neagă pe ei înșiși. De asemenea, cu toții, ar trebui să reflectăm asupra faptului că Alan Turing, prin mintea lui extraordinară, a contribuit, el singur, cu aproape 10% din întregul efortul de învingere a Germaniei naziste. Se consideră că munca lui la descifrarea mașinii Enigma a salvat foarte multe vieți și a scurtat războiul cu până la 2 ani. Era homosexual și, ca urmare a prejudecăților sociale de la acea vreme, s-a sinucis în 1954. Umanitatea încă nu poate estima cât de mult a pierdut prin dispariția prematură a lui Turing la doar 41 de ani.
SURSA: defenseromania.ro
