De-a lungul vremii, limba română a pierdut o serie de cuvinte , natural, prin faptul că vorbitorii nu le-au mai utilizat. Shtiu.ro a făcut o selecție de termeni despre care puțini dintre vorbitorii de limba română din zilele noastre au habar ce ar putea însemna.

Este și cazul mai multor arhaisme de pe Valea Bistriţei, zonă locuită de munteni, care au dispărut definitiv din limba română, pe care cunoscutul folclorist și etnograf Arthur Gorovei le prezenta în revista „Șezătoarea” (1893-1894),

Termenii au fost culeși de Arthur Gorovei într-o vacanță petrecută în Broșteni. Folcloristul enumera cuvinte precum „boreasă”, „duhan”, „făgădău” sau „ciupag”, a căror semnificație nici măcar la acea vreme nu era cunoscută de mulți în afara zonei amintite, cu atât mai puțin în zilele noastre.

Iată ce înseamnă aceste cuvinte:

Ardău – Ardelean, român care locuiește în Ardeal

Boreasă – Nevastă, soție

Cioareci – Ițari, izmene

Duhan – Tutun (vine de la „a duhni”)

Făgădău – Crâșmă, birt

Torocală – Amestecătură, chestii puse laolaltă

Zicalaș – Cântăreț, scripcar.

Amintim că, în 1944, Mircea Tomescu publica un Glosar, o lucrare apreciată de specialiştii acelor vremuri, în care reuneşte foarte multe cuvinte olteneşti, cele mai multe astăzi cu totul dispărute din graiul localnicilor şi aproape uitate şi la acel moment.

Dacă astăzi încă înţelegem cuvântul „chiţimie“ (casă mica, joasă şi întunecoasă), ca şi „coşmelie“, oltenii al căror grai l-a studiat Mircea Tomescu foloseau cu un sens asemănător şi cuvântul „buşdulă“ (casă veche dărăpănată de vreme, cocioabă). Aceste case sărăcăcioase erau „pomostite“ (pământul era netezit). Pomostul mai înseamna şi loc de casă.

Puţine case, spune autorul, aveau „slonuri“ (pivniţă, şatră sau şopron), sau „timnic“ (cămăruţă lipită unui perete al casei în care se păstrează cele necesare bucătăriei). Gardurile erau făcute din „vârghină“ (lemn lung şi gros), la fel şi unele închisori.

Cuvinte care lipsesc din limba română

La polul opus, în alte limbi există cuvinte care nu au corespondent în română.

În limba finlandeză, de exemplu, o persoană care a făcut o obsesie din a atrage atenția altora cu privire la greşelile de gramatică şi de exprimare pe care le fac este numită „pilkunnussija”.

„Kaapshljmurslis” este, în limba letonă, un om care călătorește înghesuit în transportul în comun.

Substantivul Gattara din limba italiană face referire la o pensionară singuratică a cărei singură grijă și preocupare sunt pisicile.

Shemomedjamo, în georgiană, face referire la acțiunea de a continua să mănânci deși te-ai săturat, doar pentru că mâncarea are un gust bun, notează shtiu.ro.