CUTREMURĂTOR/Profesorii SĂNĂTĂȚII ROMÂNEȘTI se TRATEAZĂ în STRĂINĂTATE! Cârstoiu, Rafila, Săndesc și madam Bartoș N-AU ÎNCREDERE în România!
*** Cătălin Cîrstoiu, ex-director Spitalul Universitar de Urgență și actual rector al Facultății de Medicină:
„M-AM OPERAT LA AKH PENTRU CĂ NU AVEAM NICI O SOLUȚIE ÎN ROMÂNIA!”
– Bună ziua, domnule doctor, v-ați operat în străinătate la spitalul AKH, în Viena?
– Da, în 2009. Aveam un cancer de amigdală. Mulți dintre ganglioni erau atinși.
– Cum ați ales varianta din străinătate?
– Varianta din România era improbabilă. De fapt, nu aveam nicio soluție în România. În 2009, acest gen de operație nu se făcea.
– Și…
– Mai e ceva, stați să vă spun! Aveam nevoie de o radioterapie țintită, ganglionii cervicali sunt foarte sensibili. O radioterapie imprecisă mi-ar fi produs mari probleme. Și știți cum e radioterapia în România.
– Cum e?
– Dezastruoasă!
– Și cum v-ați decis pentru Viena?
– M-am hotărât după ce, vreme de trei săptămâni, nimeni nu a putut să-mi pună un diagnostic în România. Să știți că m-am operat pe banii mei! Dar spuneți-mi, e o problemă?
– Nu. Fiecare se operează unde poate.
– Să știți că mulți medici din România au făcut asta. S-au operat în străinătate.
– Cum vă simțiți acum?
– Bine. Au trecut 7 ani. Dar e o boală de la care orice e posibil.
*** Alexandru Rafila, fost secretar de stat în Ministerul Sănătății, fost consilier al ministrului Bănicioiu și actual președinte al Societății Române de Microbiologie:
„M-AM DECIS PENTRU VIENA. A FOST DE SUPRAVIEȚUIRE, N-AVEAM SOLUȚIE TERAPEUTICĂ ÎN ROMÂNIA!”
– Domnule profesor Rafila, v-ați operat la rinichi la AKH?
– Da, în 2009. Aveam un chist gigant pe rinichi, făcusem tensiune 20 cu 12 și, dacă întârziam, aveam riscul de a-mi pierde un rinichi. Dar e o problemă?
– Nu e nicio problemă. E dreptul oricui să-și îngrijească atât cât de bine poate viața.
– S-au operat oameni importanți în străinătate.
– La cine vă referiți?
– Președintele României.Traian Băsescu, de pildă.
„Chiar când am avut nevoie, Institutul Fundeni era divizat în trei părți. Era o nebunie la Fundeni! Și nu am avut timp”Alexandru Rafila, fost secretar de stat și actual președinte al Societății Române de Microbiologie
– Așa e. Cum ați ales Viena?
– Am avut ghinionul că era perioada, poate v-o amintiți, când Fundeniul se restructura. Și i-am rugat pe colegii mei din spitale să-mi dea un sfat, să găsesc o soluție. Am fost contracronometru, n-am avut timp.
– În România nu se putea face operația?
– N-am avut în România soluție terapeutică. M-am decis repede pentru Viena. N-am avut ce să fac! Era o chestiune de supraviețuire.
– Acum vă simțiți bine?
– Da. Am o tăietură de 35 de centimetri. Operația a fost grea, a durat cinci ore și jumătate. Dar acum sunt bine.
*** Dorel Săndesc, fost șef ATI la Spitalul Județean din Timișoara, secretar de stat pe timpul dramei de la „Colectiv”, șeful Asociației Române de Anestezie și Terapie Intensivă
„AM SUPORTAT LA MILANO O INTERVENȚIE DE CHIRURGIE ROBOTICĂ DE PROSTATĂ CARE NU SE PRACTICĂ ÎN ROMÂNIA. IAR TERAPIA AM FĂCUT ÎN JAPONIA”
– Domnule profesor Săndesc, v-ați operat chiar imediat după „Colectiv” în străinătate?
– Da, domnule, așa e. Vă spun că vă respect. Am fost diagnosticat cu cancer la prostată în noiembrie 2015. Și am făcut operația pe 27 ianuarie 2016.
– Știți la ce ne gândim, nu?
– Dar i-am dus pe cei de la „Colectiv” afară până la urmă, nu?! Statul ăsta i-a dus. Așa cum se spune că n-am făcut, totuși le-am plătit toate cheltuielile!
– Unde v-ați operat, în Italia?
– Da. La o clinică din Milano, unde operează un medic român. Acolo se face o chirurgie robotică, o tehnică relativ nouă.
– În țară nu avem?
– Am întrebat la Cluj, unde se pregăteau niște oameni, dar nu erau condiții tehnice.
– Și după Milano ați plecat la terapie…
– Pe asta de unde o știți?
„Da, m-am operat robotic de prostată la Milano și apoi am făcut un tratament de imunoterapie oncologică în Japonia”Dorel Săndesc, fost secretar de stat în guvernele Ponta și Cioloș
– Unde ați făcut terapia?
– În Japonia. Am făcut într-un centru special, pe o tehnică aparte, care concurează chimioterapia.Se numește imunoterapie oncologică și mi-au făcut în Japonia un fel de vaccin cu propriul meu sânge.
– Dacă…
– Să știți că m-am operat ca persoană particulară la Milano deși îndeplineam toate condițiile să-mi plătească statul. Dar, sincer, n-am vrut să aștept trei luni. Și vă mai spun ceva: l-am adus acum pe medicul acesta în România să opereze robotic la Timișoara. A și făcut o operație. Mi-a zis și mitropolitul Banatului: „A fost scris să scapi și să aduci tehnologia asta aici”. Iar, apropo, soția mea s-a operat în România.
– Cât timp dumneavoastră erați plecat la București, o pacientă de 45 de ani a murit cu cinci bacterii la ATI Timișoara. Vi s-a spus ceva?
– Eu acum m-am întors la Timișoara, dar nu, nu știu.
– Când…
– Haideți să vă spun ceva sincer. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat! Și cred că noi, doctorii români, facem o treabă excelentă. Uitați, acum sunt la Londra, la un congres internațional de ATI, și deja am început să cam deranjăm noi, românii, că am ocupat mai multe funcții de conducere în forurile internaționale.
*** Daniela Bartoş, ministrul sănătăţii în perioada 2000-2003 în Cabinetul Adrian Năstase, șeful secției medicale a Spitalului Clinic de Urgență Floreasca:
„CA SĂ EVIT POPULARIZAREA M-AM OPERAT LA VIENA!”
– Doamnă doctor, este adevărat că aţi suferit o intervenţie chirurgicală în străinătate?
– Da, dar s-a întâmplat demult.
– Ne puteţi spune când?
– În 2003. A fost vorba despre o corecţie chirurgicală a monturilor.
– La ce clinică a avut loc?
– La una din Viena.
– Şi de ce aţi ales străinătatea?
– Pentru că a avut loc imediat după terminarea mandatului la Ministerul Sănătăţii şi am dorit să evit popularizarea acestei probleme personale. Dar să ştiţi că eu am suferit o operaţie în ţară…
– Când v-aţi operat în România?
– În 1997 am suferit o histerectomie urmată de o hemoliză acută şi sunt în evidenţa medicilor noştri. Să ştiţi că avem doctori foarte buni, avem acum echipamente performante, nu mai suntem la coada ţărilor sărace.
– Dar condiţii la nivelul Occidentului avem?!
– Avem. Vă invit să vizitaţi secţia mea medicală de la Spitalul de Urgenţă Floreasca şi o să vedeţi că se poate. Totul e să vrei să munceşti.
– Dar despre infecţiile intraspitaliceşti ce puteţi spune?
– Eu consider că marea problemă o constituie abuzul de antibiotice şi proasta lor utilizare. Mai contribuie şi spitalul cu achiziţii proaste, o branulă sau o sondă urinară nesterile, dar mai vin şi pacienţii cu microbi de acasă.
– Care credeţi că este incidenţa infecţiilor nosocomiale în spitalele din România?
– În niciun caz nu sunt 0,2 cât sunt raportate acum. Cred că undeva la zece la sută. Să ştiţi că infecţii nosocomiale au fost, sunt şi vor fi în continuare peste tot în lume. Problema din România este că toată lumea s-a relaxat. Nimănui nu-i mai este frică de nimic. Înainte, când venea Sanepidul în spital parcă venea dracul. Acum nu mai vine deloc Inspecţia Sanitară.
– Nu mai sunt controale?
– Au venit după Colectiv. Dar până atunci nu mai veniseră de trei ani. Şi dacă nu există frica de control, nimeni nu face nimic din proprie conştiinţă. Asta-i mentalitatea acestui popor.
