Fosta secretara PSD, Anisa Stoica, inculpata in dosarul Angajarilor fictive la DGASPC Teleorman, afirma ca in perioada in care a lucrat la PSD ar fi fost jignita si umilita: "Am lucrat ca un sclav pe plantatie."

Ea a explicat cum a motivat Liviu Dragnea alegerea ei: "Pe Anisa o angajez de frumoasa."

Anisa-Niculina Stoica (44 de ani) este una din cele doua secretare PSD care ar fi fost angajate fictiv la DGASPC Teleorman. Ar fi muncit la partid, dar ar fi incasat banii de la stat. Stoica a dat o declaratie saptamana aceasta la Inalta Curte, in care l-a indicat pe Liviu Dragnea ca fiind cel care a decis ca ea sa fie angajata fictiv. Fosta secretara a recunoscut acuzatiile DNA, in cadrul unei proceduri simplificate de judecata, pentru a primi o pedeapsa redusa cu o treime.

Liderul PSD a negat tot, in declaratia pe care a dat-o dupa cateva ore in sala de judecata. Stoica a plecat in timpul declaratiei lui Liviu Dragnea de la Inalta Curte. Intr-un interviu pentru ziarul local Liber în Teleorman , ea a explicat ce a simtit dupa audiere, cum a decurs procesul si care a fost starea sa.

Când privești sistemul angajărilor pe linie de partid din exterior, poți avea senzația că ai înțeles totul. Că oameni fără scrupule intră într-un joc periculos, conștienți de riscurile pe care și le asumă, și merg cu tupeu până la capăt. Dar când faci efortul de a intra în profunzimea fenomenului și de a-l privi din interiorul lui, atunci poți sesiza că, uneori, la mijlocul unor situații regretabile se află și multă naivitate. De principiu, ăsta pare să fi fost păcatul celor două angajate fictiv de la DGASPC Teleorman. Dragnea părea, pe vremurile acelea, un zeu pe pământul Teleormanului, așa că tot ce spunea el trebuia să fie și corect. Oamenii nu-i puneau deciziile la îndoială. Așa că directivele lui semănau cu poruncile biblice. Am înțeles asta în urma unei discuții cu Anisa Stoica, cea care s-a ocupat ani întregi de strategia de comunicare a PSD Teleorman, în timp ce era plătită din banii Direcției pentru Protecția Copilului. Anisa trece de o perioadă lungă de timp printr-un coșmar. La fel și Adriana Botorogeanu, care este și bolnavă de o vreme. Ambele au jucat așa cum le-a cântat partidul și Dragnea. Ambele plătesc acum un preț foarte mare. Și totul, pentru că au crezut în cuvântul unui om care părea intangibil. Și care poate încă mai e… În rândurile care urmează, veți descoperi povestea reală a angajărilor fictive din Teleorman, dar și felul în care partidul își joacă rolul social în mod abuziv, profitând de oameni creduli, care nu știu sau nu înțeleg că realitatea e un pic mai complicată decât ți-o povestește șeful cu aere de zeu.

Reporter:  Cum a fost în fața instanței?

Anisa Stoica: Mie nu mi-a plăcut ce am văzut acolo și ce am auzit și îmi pare rău că eu nu am fost în cea mai bună formă, nici fizic, nici psihic, așa că m-am pierdut un pic. Mă impresionau oamenii de afară care țipau, nici nu puteai auzi la un moment dat ce se auzea în sală și mie mi s-a părut atmosfera extrem de tensionată. Și când am început să aud numai minciuni, am simțit și mai puternic tensiunea. De asta, am rămas cu senzația că nu am fost foarte explicită. Chiar mi s-a părut că am generat un pic de confuzie. Eu nu vreau notorietate, nu în maniera asta, dar cred că e bine ca lucrurile să fie clarificate pentru toată lumea.

Reporter: Spune-mi pentru început, câte ceva despre tine.

A.S. Eu am dus o dublă activitate din punct de vedere profesional. Pe de o parte, lucram în presa locală și pe de altă parte, aveam o activitate artistică. De altfel, și în prezent mă ocup tot de partea artistică. La vremea aceea, eram dansator la Ansamblul Burnasul și apoi am devenit instructor coregraf, mi-am deschis propria școală de dans și am devenit organizator de evenimente, de spectacole, mai exact. De asta mă ocup și în prezent. Dar am început de la Ansamblul Burnasul. Între timp am făcut și niște jurnalism, în sensul că doar începusem să scriu în presa locală. Eram de vreo câteva luni la un săptămânal local și la un eveniment al PSD la Camera Deputaților, l-am cunoscut pe Dragnea. Și ne-a făcut cunoștință chiar Adriana Botorogeanu. Era foarte multă lume din presa locală acolo…

Reporter: Momentul acesta mă interesează și aș vrea să ne oprim asupra lui. Pentru că vreau să știu care a fost prima ta interacțiune cu Liviu Dragnea și cum a evoluat această relație.

A.S. Liviu Dragnea îi cunoștea pe toți cei din presa locală. Pe mine nu mă știa și m-a întrebat de la ce ziar sunt și care este numele meu. În timpul evenimentului, la care luau parte și membri PSD, a avut loc o dezbatere cu presa locală. Și atunci el a început să pună niște întrebări jurnaliștilor: “Voi cum vedeți că poate partidul să crească?”, “Voi cum vedeți relația partidului cu oamenii?” Și fiecare a spus ce a vrut. M-a întrebat și pe mine ce cred și i-am spus că partidul ar avea nevoie de o comunicare mai bună. Oricum, eram pe aceeași lungime de undă cu el pe linia asta. Pur și simplu, am discutat la nivel general, nu s-a pus problema de înființarea vreunui birou de presă. Și, la finalul evenimentului, a fost o discuție între mine, Dragnea, Adriana și Mihai Hurduc. Și atunci a spus Adriana Botorogeanu că eu sunt și membru PSD. Era adevărat, fusesem membru PSD la început, dar nu îmi actualizasem adeziunea. Așa că eu, cât am lucrat la PSD, nici nu aveam adeziune. Atunci i-a spus Adrianei Botorogeanu: “O iei pe Anisa și vii cu ea la mine!” Și Mihai Hurduc a zis atunci că și el e membru PSD. Și Dragnea a răspuns: “Pe Anisa o angajez de frumoasă, pe tine că ești membru PSD”. A spus lucrul ăsta în glumă, evident. Dar chiar a insistat la Adriana să avem o altă discuție. La un moment dat, am avut o întrevedere cu cineva de la un ziar local și am mers cu persoana aceea să îi ia un interviu lui Dragnea. Am mers împreună cu acea persoană la Dragnea, la Consiliul județean. Ea a plecat și eu am rămas să vorbesc cu Dragnea. Și atunci el mi-a zis că își dorește să facă un birou mare de presă la partid și că vrea să ia niște jurnaliști în acest sens. A fost o discuție scurtă. Eu i-am spus că nu am făcut niciodată PR, că nu știu domeniul, dar că mi se pare interesant și că pot să încerc. Atunci mi-a spus că vrea să fac o strategie de comunicare a partidului. Și că vor mai veni și alte persoane din presa locală și chiar au venit alte persoane. Una a stat câteva săptămâni, cealalată a plecat după o zi.

Reporter: I-ai prezentat strategia de comunicare și lui Dragnea?

Anisa Stoica: Da. I-am prezentat-o și lui Eugen Ovidiu Vlad, și lui Stuparu, care stăteau mai mult pe la partid. Vlad m-a felicitat, iar Stuparu m-a întrebat dacă am făcut-o singură. Și așa am rămas la sediul PSD.

Reporter: Și ai fost plătită în tot timpul acesta?

A.S. Nu. Cred că vreo trei luni de zile nu am fost plătită.

Reporter: Presupun că la un moment dat ai ridicat și această problemă.

A.S. Nu, nu am ridicat nicio problemă. Nu am întrebat niciodată pe Dragnea sau pe altcineva eu cât stau acolo fără bani. Pur și simplu îmi făceam treaba. Îmi intrasem deja în atribuțiuni. . După o ședință a partidului, eram foarte mulți și îl petreceam pe Dragnea așa, cu alai, cum se făcea și la un moment dat el s-a întors spre mine și m-a întrebat: “Anisa, tu ți-ai rezolvat problema cu angajarea?” Și am spus că nu știu cum să rezolv eu. Și atunci a strigat la Neagu și l-a întrebat ceva de organigrama Direcției. Și mi-a spus: “Te duci la Neagu și rezolvați problema. Deocamdată așa”. Și eu am rămas uimită, pentru că nici măcar nu știam despre ce direcție e vorba. Când am intrat iar în birou, eram foarte pusă pe gânduri și am întrebat despre ce direcție vorbește președintele? Și mi s-a explicat că e vorba de Protecția Copilului. Și eu am întrebat ce să caut eu acolo. Și mi s-a spus că rămân la partid, dar mă duc acolo, “că așa facem noi aici, în PSD. Tu rămâi și-ți faci treaba aici.” Oricum, nimeni nu-mi dădea importanță în cadrul discuției, aveau lucruri mai importante de discutat. M-am dus zilele următoare la Neagu, mi-a spus ce trebuie să învăț, mi-a dat o bibliografie. Mi-a dat și o dată de examen. Am fost la examen și au fost mulți candidați.

Reporter: Dar ți-au dat răspunsurile la examen dinainte, că tu nu erai pe domeniu?

A.S. Nu, nu eram, dar mi s-a dat o bibliografie. Cred că și ceilalți învățaseră. De pildă, era o fetiță acolo foarte, foarte pregătită. Mi s-a părut copilul ăla foarte la subiect. Nu știu dacă s-a făcut o șmecherie cu angajarea mea. Poate că altcineva, de pildă, copilul ăla de care îți spun eu, a fost mai pregătit decât mine. Dar nu știu dacă eu meritam cea mai mare notă. Nu știu dacă a fost aranjament sau nu. Și așa am început lucrul cu Direcția.

Reporter: De la Direcție îți luai salariul și tu te duceai la PSD…

A.S. Păi eu mă duceam unde mi s-a spus să mă duc. Salariul era virat pe card. La foarte scurt timp, ne-a chemat Floarea Alesu la Direcție și ne-a întrebat: “Dar cu voi ce e? Voi de ce nu veniți la serviciu?”

Reporter: Floarea Alesu nu știa despre aranjament?

A.S. Nu știu ce să-ți spun, că și instanța m-a  întrebat. Probabil voia să știe și poziția noastră. Atunci Adriana a vorbit. Cert este că Adriana a insistat pe ideea că nu trebuie să se știe că noi lucrăm acolo. Alesu a ieșit din birou, a lipsit 5 – 10 minute și apoi s-a întors și a zis: “Da, nu veniți la Direcție!Rămâneți la partid și să nu prea fiți văzute pe aici! Deloc…”

Reporter: Și cât a durat situația asta?

A.S. Adriana Botorogeanu era deja angajată în felul ăsta de dinaintea mea. Nu știu dacă mai erau și alții în aceeași situație, prin alte instituții, dar de asta mi s-a răspuns atunci că “așa facem noi aici”. Și practica asta mi s-a aplicat și mie. Totul a durat până în 2010, când am primit o adresă de la Mircea Dumitrescu, semnată de el, că trebuie să mă prezint la Direcția pentru Protecția Copilului. Și m-am prezentat. În timpul ăsta, eu am vrut să mă implic în activitatea Direcției, pentru că în clasa fetiței mele era un copil autist. Și așa de tare m-a impresionat povestea acelui copil, încât am decis să încep o campanie pentru copiii cu autism. Am mers la Floarea Alesu să îi spun despre asta. Eu am încercat atunci să o conving pe Floarea Alesu, spunându-i că voi avea grijă să afle și Dragnea de Campania asta. Că nu părea prea încântată. A fost singura dată când m-am folosit de faptul că lucram în apropierea lui Dragnea. Eu oricum mă duceam des la Direcție. Am mai mers să le propun o campanie de Crăciun pentru copiii nevoiași de pe stradă.

Reporter: Și cum s-a stricat relația cu Direcția?

A.S. Cât am lucrat pentru Direcție, mă simțeam mereu a nimănui. În sensul că nu aveam birou, stăteam ca aurolacul în biroul cui pleca prin concediu. Mă rog, acolo am făcut lucruri care nu erau în fișa postului meu. De pildă, m-am ocupat de dosarele ISU. Nu aveam nici pregătirea necesară pentru așa ceva. Doamna de la audit mereu îmi spunea că nu trebuie să fac eu asta, pentru că nu intra în atribuțiile mele. Dar mi se arăta apoi fișa postului, iar în ultimul punct al ei era un paragraf care spunea: “Faci ce-ți spune șeful!” Eu, dacă șeful voia să mă arunc de pe bloc, trebuia să fac asta. Și mă certam mereu cu șeful meu de acol. Aveam un coleg care ținea mereu să-mi amintească faptul că pe mine mă urăște toată lumea în Direcția aia. Și îl întrebam de ce. Și-mi zicea: “Pentru că vii de lângă Dragnea!”. Am observant lucrul ăsta și la  instanță că se tot spunea că sunt protejată. N-am fost niciodată protejată. Cât am fost acolo la PSD am fost jignită, am fost umilită, am fost dată afară din sediul PSD. Am lucrat ca un sclav pe plantație. Și asta i s-a întâmplat și Adrianei. Iar relația cu Direcția s-a stricat în clipa în care m-au tot chemat să semnez acte care nu-mi aparțineau. De pildă, erau unele deja făcute și trebuia să îmi pun și eu semnătura. Și am semnat de două ori, apoi intenționat mi-am luat concediu. M-au chemat din concediu apoi să semnez condica. Au insistat, deși eu le-am spus că nu vreau să vin. Și până la urmă, m-am dus și am semnat, după ce au insistat cu telefoane și amenințări, și cu Jeni Dumitru în spatele meu am semnat. La DNA m-au întrebat: “Păi ați semnat condicile. Cum n-ați fost la serviciu?” Și i-am răspuns: “Păi le-am semnat alaltăieri!”

Reporter: Te consideri victima lui Liviu Dragnea?

A.S. Nu. A fost doar vina mea, eu nu m-am gândit că situația are caracter penal. Pur și simplu, nu am știut și îmi e rușine că nu am știut. Încerc să păstrez o atitudine pozitivă față de Dragnea, chiar dacă uneori mi-e foarte greu, dar nu vreau să am resentimente. Eu mă bucur de procesul ăsta, pentru că așa simt că mă eliberez de Dragnea și de trecut. Vreau să-mi ispășesc fapta, pentru că așa simt că-mi pot ușura sufletul. Dacă o să rămân în libertate, o să-mi văd de copil și o să-mi dezvolt proiectele culturale. Orice ar fi, nu mai vreau să știu, după experiența asta, că există politică pe lume.

Reporter: Ți-e frică de Liviu Dragnea?

A.S. Atunci, când lucram pentru el, îmi era frică de el, pentru că era un om foarte sever. Acum îmi e frică de el, pentru că e un om foarte puternic…

Distribuie Distribuie Comentarii