Intrat voit intr-un relaxant con de umbra la Bruxelles, europarlametarul Theodor Stolojan s-ar putea sa aiba o surpriza de zile mari. Pentru ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, se pare nu doar ca, in sfarsit, cineva si-a amintit de el, dar chiar si plange dupa „draga Stolo”, sa-l aduca inapoi in tara. Si nu este in niciun caz Traian Basescu, asa ca nu este deloc de bine pentru unul dintre putinii politicieni romani din vechea garda care parea sa fi scapat ca prin gaura acului de orice eventuala ancheta privind activitatea sa de pe vremurile cand era unul dintre cei mai influenti oameni din tara. 

Iar cum conjunctura intrebarilor tot mai dese care se pun despre transformarea politicianului Theodor Stolojan intr-unul dintre cei mai bine platiti consultanti financiari romani este legata de vehicularea „bombei” privind posibilitatea deschiderii unor anchete rasunatoare privind unele dintre fostele „mari privatizari”, gluma incepe sa se ingroase. Mai ales ca aceeasi teorie a  „curateniei generale”, larg imbratisata in prezent de catre structurile statului roman, a dus si la redeschiderea dosarului „Mineriadei”. Asa ca procurorii anticoruptie ar putea, cat de curand, sa incerce sa se dumireasca de ce au sfarsit marile platforme industriale, dupa unele vanzari repetate, drept simple terenuri pentru constructia unor hypermarket-uri sau cartiere rezidentiale. Iar o astfel de mutare ar reprezenta, fara indoiala, lovitura de gratie pentru multi politicieni care au avut painea si cutitul privatizarilor in propriile maini.

La doua capete 

A fost unul dintre primii strategi ai privatizarii industriei romanesti. A fost premier. A fost politician. Era gata sa fie si presedinte, daca nu se imbolnavea subit la comanda lui Basescu. A fost vindecat si a devenit inalt functionar la Banca Mondiala. Dar sa nu uitam ca acelasi Theodor Stolojan pare sa fi jucat practic la doua capete, fiind si consultant financiar pentru investitorii straini care iti alegeau „tintele” printre platformele industriale romanesti de la marginea marilor orase, cum ar fi Capitala sau Pitestiul. Si, din cate se pare, nu doar un consultant oarecare, existand informatii ca „draga Stolo” a fost cel mai bine platit dintre toti acestia. A ajuns chiar si in conducerea oficiala a unor astfel de  fonduri de investitii, care au participat la privatizarea unor importante platforme economice precum Policolor din Bucuresti sau Rolast din Pitesti, dar si a unor colosi precum Distrigaz, CEC, Romgaz, Electrica sau a complexelor energetice din Oltenia.

Mana buna 

Si consultantul Theodor Stolojan pare sa fi avut cam intotdeauna mana buna. Cel putin pentru investitorii straini. Caci, in ceea ce-i priveste pe salariatii care lucrau pe platformele privatizate mai mult sau mai putin cu japca, acestia nu-si mai pot ostoi acum dorul dupa vechile locuri de munca decat privind la hypermarket-urile sau cartierele rezidentiale de blocuri care au aparut pe locul fostelor fabrici. Desigur, nu intotdeauna perioada in care Stolojan era ba politician, ba ministru, ba mare mahar la Banca Mondiala sau consultant financiar al investitorilor s-a si potrivit cu semnarea contractelor, insa sucesiunea functiilor si privatizarilor ulterioare nu au facut decat sa alimenteze un anumit mit. Care aproape ca parea indestructibil, mai ales dupa exilul lui Stolojan la Bruxelles, in timp ce toti colegii sai de generatie sunt „tocati” in Romania in malaxorul justitiei. Si, totusi, dupa cum sustin sursele noastre, cineva pare sa-si fi amintit de „draga Stolo”. Si de afacerea Policolorul. Celebra platforma industriala a Capitalei care a fost privatizata, revanduta si pe care dezvoltatorii imobiliari „seamana” acum mii de apartamente.

Cu bataie lunga 

Greu de spus ce se ascunde in spatele acestei recente curiozitati a anumitor structuri, daca ar fi sa ne orientam dupa principiile „teoriei conspiratiei”. Poate ca de-abia acum s-a „copt” si dosarul Stolojan. Sau poate ca, in cascada de denunturi incrucisate a politicienilor din ultima vreme, a picat si unul pe aceasta tema. Cert este insa ca, la o adica, daca se redeschid anchetele privind „marile privatizari”, nu doar pe Theodor Stolojan s-ar putea sa-l ia inima, dar si pe alti veterani ai politicii, care reusisera sa ramana in umbra in ultima vreme. Indiferent ca-s liberali sau pesedisti ca Florin Georgescu sau Dan Ioan Popescu. Primul, fost coleg de consultanta cu Stolojan, cel de-al doilea, facand acum concurenta seicilor arabi la shopping in magazinele de lux din Londra. Ce-i drept, cei carora li s-a facut dor de fostul premier, considerat un „taliban” al privatizarilor, ar mai putea avea o mare curiozitate. Una cu dubla bataie: cum de l-a convins Traian Basescu sa renunte la candidatura prezidentiala…   Cătălin TACHE

Distribuie Distribuie Comentarii