Narcis Hogea, tatal lui George Alexandru Hogea - unul dintre tinerii morti in spital dupa incendiul din Colectiv - il acuza pe managerul Spitalului Municipal Universitar Bucuresti, Catalin Cirstoiu, ca nu a vrut sa-l lase pe fiul sau sa fie transportat la o clinica din strainatate. Narcis Hogea sustine ca, dupa ce a obtinut acceptul ca fiul sau sa fie tratat la Clinica AKH din Viena, conducerea Spitalului Universitar a taraganat transportarea fiului sau. Hogea este deja cel de-al doilea părinte de decedat care arată în ultimele două zile acuzator cu degetul spre autorități. Eugen Iancu, tatal unuia dintre tinerii morti in spitale, in urma tragediei din Colectiv, a scris pe Facebook, indignat de cum a fost tratat la televiziuni de politicieni si sefii de spitale, si cerandu-le acestora sa isi asume vina si sa demisioneze, scrie Mediafax.

Presa independentă a relatat in premiera in zilele de dupa incendiul din Clubul Colectiv ca exista manageri ai unor spitale din Bucuresti care, alaturi de conducerea de la acel moment a Ministerului Sanatatii, a evitat mutarea ranitilor in spitale straine.

Mai mult, tot presa independentă a relatat in exclusivitate ca Romania a cerut ajutorul Uniunii Europene abia in a sasea zi de la tragedie.

Intr-o scrisoare postata pe Facebook, tatal lui George Alexandru Hogea descrie mecanismele birocratice prin care transferul fiului sau in strainatate a fost amanat. 

Scrisoarea integrala a lui Narcis Hogea

Dragul nostru Alex, baiatul nostru cuminte, destept si frumos,

Cum e Raiul azi, cum se vede lumea asta de acolo, Alex? Vezi dezbaterile? Ti-au aratat Acolo cum ti-ai petrecut ultimele 23 de zile pe pamant? Sa-ti spunem si cum le-am vazut noi, de aici ...

Ai supravietuit incendiului. Ai iesit in picioare din Colectiv. Medical vorbind, ai ajuns la spital ”constient, cooperant, orientat temporo-spatial si asupra propriei persoane, fara deficite motorii la nivelul membrelor superioare sau membrelor inferioare, in respiratie spontana in aer atmosferic, stabil hemodinamic. ” Ai avut langa tine medici care au luptat sa te ajute, unii care nu sunt azi pe la televiziuni si nici medaliati, ci plang si ei, neputinciosi ca si noi, dupa tine.

Erai intubat si sedat, dar si asa iti faceai noi prieteni, oameni care s-au strans aproape de tine, cu gandul, cu rugaciunea, cu faptele...

Ne-am dorit sa continuam lupta pentru viata ta intr-un spital in care sa existe o sectie pentru pacienti cu arsuri grave, intr-o tara europeana. Pentru ca in ciuda ranilor tale, intinse pe 45-50 % din suprafata corporala, erai stabil, in 4 noiembrie dimineata am inceput cautarea. Clinica AKH Viena avea un pat liber. Tot in 4 noiembrie am primit pentru tine, prin noii tai prieteni, acceptul scris al clinicii din Viena.

In 5 noiembrie la prima ora stiam ca esti din nou echilibrat, asta dupa ce peste noapte fusesesi usor instabil (nu era insa o surpriza aceasta instabilitate, dupa ce in acea zi ai fost in sala de operatie pentru prelevare si grefare piele).

Sa ne ierti ca nu ne-am gandit atunci sa facem altceva, ci doar sa cerem respectarea drepturilor tale de cetatean roman, asigurat al CAS – am cerut Spitalului Municipal Universitar Bucuresti - managerului Catalin Cirstoiu, eliberarea raportului medical necesar pentru a solicita Casei de Asigurari de Sanatate Formularul S2 / E112. Din momentul in care am cerut asta, a inceput o intreaga nebunie – ai devenit ba transportabil, ba netransportabil. Din stabil, ai ajuns in stare critica, cu toate organele afectate. Pana si ministrul Banicioiu, venit in vreo vizita de lucru, a participat activ la dezbateri - esti sau nu esti eligibil pentru a obtine Formularul S2, esti sau nu esti transportabil, a dorit sa stie exact cat o sa coste tratamentul tau in Austria. In timp ce pe altii ii preocupa imaginea spitalului in Europa daca te lasa sa pleci.

Dupa 5 ore de dezbateri, n-am primit nici raportul medical solicitat, nici nu mai stiam exact care e starea ta reala – cat de stabil esti, cat de afectate iti sunt sau nu toate organele, nici daca esti sau nu eligibil pentru Formularul S2/E112 – ca doar tratamentul se putea face si in Romania, evident - pentru ca aici stim si putem orice, avem de toate!!! Nu ne-au spus si ce infectii intraspitalicesti avem – probabil trebuia sa intuim ca ”de toate” insemna inclusiv niste infectii care sa reuseasca ce n-a reusit nici focul – sa te trimita unde esti acum…

Spre seara, in aceeasi nebuneasca zi de joi, 5 noiembrie, miraculos, acelasi doctor care ne-a explicat dimineata la ora 9 cum o sa te omoram daca te miscam din patul de la Spitalul Universitar, ne-a comunicat pe la ora 19 ca esti singurul pacient transportabil, ca ai fost evaluat din nou intre timp, ca vei pleca in Israel. Spunea domnul doctor Boros ca spitalul asta e spital adevarat, nu e ”buticul medical AKH” Viena. Ne-am bucurat ca vei pleca intr-un spital adevarat…

Imediat dupa am aflat ca ai fost evaluat si de o echipa de medici Belgieni, ca vei pleca totusi la Spitalul Militar Bruxelles. Ne-am bucurat iar, am auzit lucruri minunate despre spitalul din Bruxelles.

Transferul in Belgia trebuia sa se faca in noaptea de 6-7 noiembrie. Nu puteam ramane noi aici, nu te puteam lasa sa ajungi in Belgia fara sa fim si noi aproape de tine… I-am rugat pe noii tai prieteni sa caute transport spre Belgia si pentru mama si tata, sa fim acolo cand ajungi tu. Au gasit, am plecat dimineata...

Ce n-au stiut mama si tata, Alex, a fost faptul ca, pe parcursul noptii, tu ai disparut de pe lista cu pacientii care au fost transferati in Belgia. Ca, desi nimeni nu ne-a mai spus nimic, nu ai ajuns in acea dimineata la Bruxelles, unde te asteptam… Si noi, si rudele noastre, si prietenii nostri… am sunat toti unde ne-am putut gandi sa sunam ca sa aflam ceva. Am trimis mesaje peste mesaje. Da, am si amenintat, ca sa obtinem vreo informatie. Am aflat ca nu ai plecat in Belgia ba pentru ca in dimineata aia a fost ceata !!!!! (da, ceata, doar pentru tine), ba ca nu mai erai in stare suficient de grava cat sa pleci, puteai sa mai astepti. Adevarul nu il stim nici acum, nu stim nici azi ce s-a intamplat. Poate in Rai se stie, oamenii insa, cei care stiu, nu ne-au explicat inca ce s-a intamplat atunci…

Pana la urma am fost informati ca vei pleca totusi, dar nu in Belgia. Unde? Culmea, plecai in 7 noiembrie, seara, fix in spitalul in care tu fusesesi acceptat pentru tratament inca din 4 noiembrie – AKH Viena. Ca sa il citam din nou pe domnul doctor – la „buticul medical AKH” Viena. Am zburat dupa tine, din Belgia la Viena. Am aflat dupa, de la prietenii tai care incercau sa ajute, ca si plecarea ta spre Viena a fost insotita de emotii si de spaime – pentru ei, doar noi eram… unde in alta parte???... intr-un aeroport belgian.

Am incercat sa intelegem, sa iertam, sa speram. Am fost increzatori, incurajati si de medicii austrieci sa ramanem pozitivi, tu luptai… Am aflat ca n-ai fost transferat doar tu la Viena, ai adus cu tine si bacterii intraspitalicesti. S-au chinuit sa gaseasca tratamente potrivite, sa le stapaneasca. Noi am continuat sa ne rugam, sa speram, inconjurati de tot mai multi romani din lumea asta care se rugau, sperau, impreuna cu noi.

Am tot sperat pana cand am aflat ca nu mai poti lupta. 22 noiembrie… Am fost lasati sa stam langa tine in ultimele tale ore din viata asta. Ti-am cerut iertare pentru toate, ne-am rugat si noi si preotul roman care ti-a dat ultima binecuvantare. Ti-am povestit multe, chiar si ultimul meci al echipei tale preferate, FC Barcelona (tati, cum ti-am spus atunci, Barcelona a umilit Real Madridul, cat te-ai fi bucurat sa vezi cele 4 goluri!). Stiam ca e ultima data cand iti mai povestim aici, inainte sa iti vorbim prin rugaciuni, in cimitir. Sau iata cum… in scrisori trimise tie in Rai. Si lumii, sperand ca vom primi macar acum niste raspunsuri.

60! E o lista a durerii, Alex… O lista a celor ucisi fie de focul din clubul Colectiv, fie de neputinta, de coruptia, de lasitatea, minciuna, rautatea si orgoliul prostesc de care oamenii pot fi uneori capabili.

Numarul 60 pe lista asta a durerii - George Alexandru Hogea. 19 ani. Un numar pentru unii. Pentru altii, parte dintr-o statistica ce arata ca mai multi dintre voi, cei care ati fost salvati in noaptea cumplita de 30 octombrie din flacari, ati murit in strainatate, nu in Romania…

Pentru noi ai fost si esti lumea intreaga, acum esti si Raiul… Si n-o sa avem nici un dram de pace in suflete vreodata, nestiind exact tot, tot ce s-a intamplat. Adevarul. Aveai sau nu dreptul sa pleci? Aveau sau nu obligatia ca, neputand sa te salveze, sa-ti dea totusi o sansa la viata?

Scrisoarea lui Eugen Iancu

Eugen Iancu, tatal unuia dintre tinerii morti in spitale, in urma tragediei din Colectiv, scrie din nou pe Facebook, indignat de cum a fost tratat la televiziuni de politicieni si sefii de spitale, si cerandu-le acestora sa isi asume vina si sa demisioneze, scrie Mediafax.

"Domnilor politicieni, domnule Arafat, eu sunt tatal unui copil de 22 de ani, proaspat absolvent de ASE, cursuri de zi, care noaptea muncea pentru una dintre cele mai mari companii din lume si care isi gasea timp sa si cante, pentru ca asta era pasiunea lui. Copilul asta ar fi trait daca voi nu va incapatanati si nu va credeati de neinvins. Sunteti niste incompetenti, iar incompetenta voastra a ucis. Va acuz de crima domnule Arafat, domnule Banicioiu, domnilor manageri. Dumneavoastra incercati sa va acoperiti urmele, dar nu veti reusi. Domnilor, va voi repeta asta zilnic pana cand veti intelege ca ati gresit si veti incepe schimbarea. Domnilor, ce alegeti? Sa va protejati propriile interese sau sa va asumati greselile si sa luati masurile ca asa ceva sa nu se mai repete. Prima masura ar fi sa va asumati vina, sa demisionati si sa va supuneti legii", scrie Eugen Iancu, tatal lui Mihai Alexandru Iancu, unul dintre tinerii morti in urma incendiului din Colectiv.

El remarca faptul ca toata lumea vorbeste despre schimbarea sistemului, dar nu se intampla nimic concret. "Trebuie sa schimbam sistemul. Dar ce este sistemul? Mor oameni, alti oameni ies in strada, se schimba guvernul. Si? Am rezolvat ceva? Ne creem unii dintre noi noi sperante. Vine un tata indoliat si scrie cateva cuvinte pe Facebook si se intampla o minune. Se aprind spiritele. Unii doresc mediatizare, altii organizeaza, altii se alatura, altii injura, numai politicienii si conducatorii se unesc. Sunt doctori care trimit mesaje, care isi cer scuze. Culmea, exact doctorii care au stat poate multe nopti si multe zile sa faca tot posibilul. Dar avem directori de spitale, avem parlamentari, avem oameni nelipsiti din studiourile televiziunilor care simt ca tocmai cand credeau ca lucrurile se linistesc, sunt obligati sa faca front comun si sa isi protejeze interesele. Astazi, pe la pranz, am prins pe Realitatea o doamna care putrezeste de multi ani prin Parlamentul Romaniei si care se isteriza si intreba nervoasa cine este acest Iancu Eugen, ce calificare are el sa isi dea cu parerea despre domnii manageri, despre minunatia de Arafat, despre extraordinarii politicieni? Doamna asta si-a imaginat macar o secunda ca este in slujba oamenilor si ca ar fi trebuit ca de o luna sa ceara infiintarea unei comisii care sa cerceteze, sa descopere si sa se asigure ca tot adevarul va iesi la iveala si mai ales ca niciodata nu se va mai intampla asa ceva? Acelasi lucru l-am vazut pe Antena 3, unde un abonat al sezatorilor postului era deasemeni indignat de atitudinea unui tata nepriceput", spune Iancu.

Joi dimineata, Eugen Iancu scrisese, tot pe Facebook, un mesaj in care sustinea ca ranitii ar fi trebuit trimisi imediat la spitale din strainatate, si nu tinuti "in medii nesigure", unde au fost tratati de "medici de urgenta fara experienta in operatiunile cu arsi, cu arsi foarte grav si intoxicati".

"Astazi am avut cateva intalniri importante. Ne-am reintalnit, noi cei din Spitalul Sfantul Ioan, si ne-am plans copiii morti, dar am cunoscut si oameni nedumeriti de ceea ce s-a intamplat. Sincer sa fiu, si eu sunt nedumerit sau am fost. Zile intregi am umblat nauc, neintelegand nimic din ce se intampla. Alexandru a fost scos de prieteni din Colectiv, a fost dus la salvari si predat unui medic. Vorbea, statea in picioare si era speriat de moarte, desi reusea sa faca cate o gluma. Aici se rupe filmul, pentru ca la spital nu ajunge cu SMURD-ul. A fost trimis cu o masina particulara. La spital, medicii au muncit ca niste eroi, am toata stima si respectul pentru eforturile lor, dar erau medici de urgenta fara experienta in operatiunile cu arsi, cu arsi foarte grav si intoxicati. Copiii astia care aveau arsuri pe diferite suprafete, dar foarte grave, trebuiau sa fie introdusi intr un mediu absolut izolat si tratati de specialisti in arsuri sau, cel mai bine, trebuiau trimisi imediat acolo unde puteau fi tratati de specialisti si cu aparate performante. In schimb, ei fost tinuti in medii nesigure, tratati cu eforturi foarte mari din partea personalului extrem de sufletist, de implicat, dar fara experienta in domeniu", afirma Eugen Iancu.

El mai sustinea ca aparatele care sa ii ajute sa respire pe raniti au venit dupa o saptamana, iar "operatiile facute constau in curatarea la suprafata, cand de fapt trebuia taiat tot ce era ars si putrezit, indiferent de cat de adanca era aceasta operatie".

"Astfel, infectiile s-au dezvoltat, iar daca tin cont si de faptul ca toti copiii plecati in strainatate au plecat cu bacterii specifice capatate in spitale, imi dau seama ca Alexandru si ceilalti au fost ucisi. Au fost condamnati la moarte din primele zile, atunci cand vedeam la televizor cum ministrul sanatatii si Arafat spuneau ca totul este sub control si ca ne descurcam. Nu v-ati descurcat domnilor, iar indecizia voastra a fost criminala. Domnule Arafat, acum o saptamana ii spuneam lui Cristian Tudor Popescu, intr un comentariu facut la un articol al dansului, ca ar trebui sa taca si ca dumneavoastra sunteti un om care stiti ce faceti. Acum, domnule Arafat, va cer socoteala pentru uciderea copilului meu. Salvarea dumneavoastra nu l-a dus la spitalul potrivit, de fapt nu l-a dus deloc. Astfel s-a pierdut timp. Si viata copilului meu. Dar asta este doar un caz. Va voi mai povesti cate ceva, domnule Arafat. Smurd-ul dumneavoastra, pompierii, politistii prezenti la fata locului, habar nu stiau ce sa faca, erau debusolati, dezorganizati. Nu o spun eu, o spun cei din Colectiv, cei care se scoteau unii pe altii din foc. Domnule Banicioiu, stiti ce ati facut pierzand o saptamana fara sa trimiteti copiii in strainatate ? I-ati ucis. Sunteti un criminal", mai scrie Eugen Iancu.

Fiul acestuia, Mihai Alexandru Iancu, in varsta de 25 de ani, a murit in 21 noiembrie, la Spitalul "Santul Ioan" din Capitala, unde a fost dus in urma incendiului din Colectiv.

Distribuie Distribuie Comentarii