Curtea Supremă, decizie surprinzătoare în cazul milionarului Dragoş Dobrescu, membru al grupului de la Monaco
S-a spart gheaţa la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) privind respectarea deciziilor Curţii de Justiţie a UE (CJUE) privind prescripţia. Un complet a decis să respecte deciziile CJUE, nu a încetat procesul pe motiv că ar fi intervenit prescripţia şi a decis rejudecarea dosarului de corupţie al milionarului Dragoş Dobrescu, potrivit deciziei instanţei din 30 ianuarie 2024.
Vezi decizia ÎCCJ din dosarul lui Dragoş Dobrescu aici.
Anul trecut, Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a hotărât exact pe dos, adică încetarea procesului penal în dosarul lui Dobrescu. Aceasta după ce judecătorul de la CAB a aplicat deciziile CCR şi hotărârea ÎCCJ de interpretare a deciziilor CCR.
Deciziile CCR spun că faptele se prescriu mai repede în intervalul 2018 – 2022, iar hotărârea ÎCCJ de interpretare a deciziilor CCR a extins perioada în care faptele se prescriu mai repede la intervalul 2014 – 2022.
Este primul verdict al ÎCCJ care respectă deciziile CJUE privind prescripţia şi este dat în detrimentul propriei hotărâri ÎCCJ de interpretare a deciziilor CCR.
Cum au fost aplicate deciziile CJUE în dosarul lui Dragoş Dobrescu
CCR a decis că nu există prescripție specială în perioada aprilie 2018 – mai 2022, ci doar prescripție generală. Ulterior, printr-o hotărâre ÎCCJ din toamna lui 2022, de interpretare a deciziilor CCR, ÎCCJ a extins perioada în care nu există prescripţie specială din mai 2022 până la data de 1 februarie 2014, momentul intrării în vigoare a noului Cod Penal, pe principiul legii penale mai favorabile.
Apoi, pe 23 iulie 2023 şi pe 9 ianuarie 2024, CJUE a decis că instanţele pot aplica deciziile CCR, nu şi hotărârea ÎCCJ de interpretare a deciziilor CCR.
Prescripția generală înseamnă că, dacă într-un anumit interval de timp nu se ajunge la un verdict definitv, inculpatul scapă ca urmare a intervenirii prescripției.
Prescripția specială este un instrument la îndemâna procurorilor prin care cursul prescripției generale poate fi întrerupt prin comunicarea către persoana anchetată a unui act procedural – o citație, un act de punere sub învinuire sau inculpare sau o sentință – orice act procedural care dovedește că persoanei anchetate i s-au adus la cunoștiință acuzațiile. În momentul comunicării unui astfel de act se întrerupe cursul prescripției generale și curge un nou termen de prescripție specială.
În dosarul lui Dragoş Dobrescu, Înalta Curte a constatat că ultimul act procedural prin care inculpaţilor li s-au comunicat faptul că o investigaţie penală a fost lansată împotriva lor a fost pe data de 21 martie 2018, adică înaintea primei decizii CCR din 26 aprilie 2018.
De la acel moment – 21 martie 2018 – a început să curgă un nou termen de prescripţie specială de 8 ani în cazul infracţiuni de trafic de influenţă de care este acuzat Dragoş Dobrescu.
Spre deosebire de judecătorul de la CAB, acum, completul Înaltei Curţi nu a mai pus în aplicare – aşa cum a decis CJUE – hotărârea ÎCCJ de interpretare a deciziilor CCR care a extins perioada în care nu există prescripţie specială şi, prin urmare, fapele se prescriu mai repede în intervalul 2014 – 2018.
Pe cale de consecinţă, existând prescripţie specială în intervalul 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noului Cod penal) şi 26 aprilie 2018 (data primei decizii CCR privind prescripţia), completul Înaltei Curţi a decis că faptele nu sunt prescrise, nu a confirmat verdictul iniţial de încetare a procesului penal şi a decis rejudecarea dosarului la CAB.
„Ceea ce impune Curtea de la Luxembourg este ca efectul aplicării legii penale mai favorabile, așa cum a fost stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 67/2022, să nu se întindă și anterior datei pronunțării primei decizii de către Curtea Constituțională”, arată Înalta Curte în motivarea deciziei de rejudecare din dosarul lui Dragoş Dobrescu.
Cum motivează Înalta Curte decizia din dosarul lui Dragoş Dobrescu
În primul rând, instanţa spune răspicat că deciziile CJUE sunt obligatorii pentru judecătorii naţionali. „În problematica prescripției răspunderii penale instanțele naționale au aplicat decizia CCR 358/2022 și ulterior, Decizia ICCJ 67/2022 și nu au aplicat în mod direct dreptul Uniunii Europene, deși jurisprudența Curții de la Luxembourg, chiar cea privind România, ar fi permis aceasta.
Ca urmare a sesizării CJUE și a pronunțării acestei hotărâri, aceasta a căpătat caracter obligatoriu pentru materia infracțiunilor relaționate cu protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene. Nu rămâne, ca atare, la latitudinea judecătorului naţional dacă o aplică sau nu.
Prin semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană statele membre au transferat drepturile și obligațiile ce decurg din tratat de la sistemul lor juridic intern către cel al Uniunii, limitându-și suveranitatea și dând naștere unui corp de drept cu caracter obligatoriu, atât pentru cetățenii lor, cât și pentru ele însele (…)
Hotărârile preliminare au putere obligatorie în cauzele inițiale, unde au fost formulate întrebările preliminare, atât pentru instanțele de fond, cât și pentru cele din calea de atac sau de casație. Instanțele nu sunt îndreptățite să ignore decizia, să modifice conținutul acesteia sau să decidă contrar acesteia”, arată Înalta Curte în motivarea deciziei din dosarul lui Dragoş Dobrescu.
Înalta Curte: deciziile CJUE se aplică înclusiv în dosarele de corupţie
După decizia CJUE din 24 iulie 2023 din cauza C-107/23, instanțele românești au concluzionat că verdictul Curţii de la Luxemburg se referă doar la procesele de fraudă cu fonduri europene. Acum, Înalta Curte spune clar că se aplică înclusiv în dosarele de corupţie. „Revine României sarcina de a se asigura că normele sale de drept penal și de procedură penală permit o sancționare efectivă a infracțiunilor de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și de corupție în general”, a arătat Înalta Curte.
De altfel pe 9 ianuarie 2024, CJUE – la solicitarea DNA și a Curții de Apel Brașov – a revenit cu precizări similare în cauza C-131/23 privind dosarele de corupție.
Nu se încalcă drepturile omului
Contrar unei motivări a judecătoarei ÎCCJ Lia Savonea, potrivit căreia trebuie aplicate deciziile CCR şi ÎCCJ privind prescripţia pentru că trebuie protejate drepturile fundamentale ale omului, acum, completul care a pronunţat decizia de rejudecare din dosarul lui Dragoş Dobrescu a ajuns la concluzia că nu sunt afectate drepturile omului.
„Obligația instanței interne de a respecta dreptul european în sensul aplicării unor sancțiuni cu caracter efectiv și disuasiv faptelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii nu o scutește de necesitatea de a respecta drepturilor fundamentale ale omului.
În ceea ce privește drepturile fundamentale garantate la art.47 din Cartă , Curtea de la Luxembourg a făcut un examen și a concluzionat că nu sunt încălcate drepturile fundamentale. Deciziile 297/2018 și 358/2022 ale Curții Constituționale și Decizia 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care au la bază principiul legalității infracțiunilor și pedepselor și principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile se raportează la un standard național de protecție. Curtea arată că în asemenea situație trebuie pus în balanță acest standard de protecție care ar permite neutralizarea efectului întreruptiv de prescripție și pentru actele anterioare lui 25 iunie 2018 (data pronunțării primei decizii a CCR) cu dispozițiile art. 325 alin.1 TFUE și ale art.2 alin.1 din Convenția PIF, astfel încât supremația, unitatea și efectivitatea dreptului european să nu fie afectate. Aceasta s-ar traduce prin obligația pe care o au instanțele de a lăsa neaplicate efectele legii penale mai favorabile pentru actele de procedură efectuate anterior lui 25 iunie 2018 (data pronunțării primei Decizii CCR).
De altfel, în ceea ce privește prescripția, și standardul impus de Convenția Europeană a Drepturilor Omului este mai scăzut decât cel intern (a se vedea cauza Borcea contra României), ca atare, nu există motive pentru neaplicarea hotărârii CJUE din perspectiva protejării drepturilor fundamentale ale omului”, a arătat Înalta Curte în decizia de rejudecare din dosarul lui Dragoş Dobrescu
Cine sunt judecătorii care au spart gheaţa la ÎCCJ şi au decis să respecte hotărârile CJUE
Verdicul a fost luat cu 2 – 1. Pentru respectarea deciziilor CJUE au fost judecătorul Iulian Dragomir, fost vicepreşedinte al Instanţei Supreme şi judecătoarea Cristina Rotaru-Radu, soţia fostului agent guvernamental la CEDO şi CJUE, Răzvan Horaţiu Radu.
A făcut opinise separată, în sensul nerespectării deciziilor CJUE, judecătorul Andrei Claudiu Rus. De altfel, el a făcut parte din completul ÎCCJ care, pe 25 octombrie 2022, a extins perioada în care faptele se prescriu mai repede la intervalul 2014 – 2022. Vezi aici.
Despre ce este vorba în dosarul lui Dragoş Dobrescu
Omul de afaceri Dragoș Dobrescu este acuzat de DNA că, în 2013, ar fi pretins 1 milion de euro și ar fi primit efectiv o primă tranșă de 547.000 de lei (peste 100.000 de euro) de la directorul Astaldi România, Pier Luca Canino. Banii s-ar fi dat prin intermediul fostului avocatul Doru Boștină, sub forma unor servicii fictive de ”mentenanță”.
Procurorii susțin că șeful Astaldi Pier Luca Canino ar fi dat banii pentru ca Dragoș Dobrescu să își exercite influența asupra fostului primar PNL din Sectorul 6, Rareș Mănescu, astfel încât constructorul metroului din Drumul Taberei să obțină cu ușurință avizele necesare de la primărie, iar plângerile cetățenilor nemulțumiți de încetineala lucrărilor să fie respinse.
Metroul din Drumul Taberei, construit de Astaldi, a fost întârziat peste opt ani din cauza unor probleme cu avizele și autorizațiile.
Dragoș Dobrescu este un controversat om de afaceri, membru al celebrului grup de la Monaco – o comunitate informală de oameni de afaceri și politicieni cuplați la contracte publice, indiferent de culoarea guvernării. El a făcut și în 2018 o afacere profitabilă cu statul român , căruia i-a închiriat sediul pentru Ministerul Fondurilor Europene, pe când ministerul era condus de Rovana Plumb.
