La fel ca în ziua de azi, gospodinele acelor vremuri erau preocupate de pregătirea bucatelor pentru mesele festive, experimentând reţete noi.

Şi în anii grei din preajma celui De-al Doilea Război Mondial românii erau preocupaţi de mesele de sărbători, cum ar fi Crăciunul.

Dacă la ţară se păstrau alte obiceiuri, a tăierii porcilor din bătătură, din care se pregăteau diferite preparate, la oraş lucrurile erau puţin diferite, iar fiecare gospodină voia să pună pe masă ceva nou, care să încânte şi ochiul, dar şi să facă deliciul soţului, copiilor şi invitaţilor la masă.

În acest sens, revistele care apăreau în acea perioadă ofereau pe lângă informaţiile care stârneau interesul populaţiei, şi reţete culinare pentru masa de Crăciun, oferite de cititoarele publicaţiei.

În revista „Realitatea Ilustrată“, apărută în Ajunul Crăciunului 1940, găsim câteva reţete interesante propuse gospodinelor.

Cârnaţi de porc cu piure de mazăre

Reţeta de cârnaţi cu piure de mazăre este propusă a fi gătită pentru şase persoane.

“Ingrediente: 1 kg de mazăre uscată, o lingură mare de unt, o ceapă, o foaie de dafin, cimbru, sare piper. Puneţi mazărea într-o cratiţă, acoperiţi cu apă rece, adăugaţi sarea, piperul, ceapa, cimbrul, foaia de dafin. Acoperiţi cratiţa. Lăsaţi să dea în clocot, apoi să stea pe foc mic aproape o oră. Pasaţi totul prin sită, cu ajutorul unui făcăleţ. Dacă piureul este prea gros, subţiaţi-l cu vreo două linguri de supă de legume. Puneţi totul într-un castron cu unt sau altă grăsime, săraţi, piperaţi. Amestecaţi mereu spre a încorpora untul sau grăsimea. Întindeţi piureul pe un platou şi deasupra aranjaţi cârnaţi fierţi în apă sărată sau prăjiţi. Pentru ca să nu crape, înţepaţi-i cu furculiţa înainte de a-i fierbe sau prăji”, scriu specialiştii culinari în revistă.

Şi în acele vremuri, curcanul reprezenta o alternativă la carnea de porc , astfel că pregătirea acestuia cerea timp, dar rezultatul era cel scontat.

Curcan cu orez, pentru şase persoane

“Un curcan de două kilograme, o lingură mare de unt, doi morcovi, un nap, două bucăţi de praz, ceapă, un buchet de verdeaţă, 2 ceşti mari de orez, o lingură de făină, două gălbenuşuri de ou, piper, apă clocotită.

Jumătate din cantitatea de unt o puneţi într-o tigaie, lăsaţi să se topească, puneţi curcanul să se rumenească foarte puţin, acoperiţi-l tot cu apă caldă, adăugaţi legumele spălate şi date pe răzătoare, verdeaţa, sarea, piperul, ceapa. Acoperiţi, lăsaţi să fiarbă o oră şi jumătate până la două ore. Totul depinde de timpul cât se înmoaie carnea curcanului.

Cu 20 de minute înainte de a fi carnea moale preparaţi orezul. 500 de grame de orez, un litru de apă, 15 grame de sare. Puneţi orezul în apă rece, sărată, după ce în prealabil l-aţi spălat bine în câteva ape. Lăsaţi-l să fiarbă 20 de minute, într-o cratiţă neacoperită. Pentru sos puneţi restul de unt într-o tigaie. După ce s-a topit, puneţi făina, amestecaţi, adăugaţi sosul curcanului, puneţi sare, piper, lăsaţi să fiarbă amestecând timp de 10-15 minute.

Puneţi gălbenuşurile de ou într-un castron, turnaţi printr-o sită fină sosul deasupra, amestecaţi binişor. Dacă vreţi, puteţi adăuga şi zeama unei jumătăţi de lămâie. Pe un platou aranjaţi frumos orezul în jurul curcanului, turnând deasupra puţin sos, iar restul îl serviţi în sosieră”.

Tot la festinul sărbătoresc gospodinele erau invitate să fie atente şi cu aperitivul. Ochiurile româneşti pe canapea sau sufleul de cartofi cu lapte erau din acest punct de vedere bine venite.

Ochiuri româneşti pe canapea

“Luaţi atâtea ouă câte persoane aveţi la masă. Prăjiţi tot atâtea bucăţi de pâine. Faceţi ochiurile, aruncându-le într-o oală cu apă sărată în care aţi turnat câteva picături de oţet. Lăsaţi-le să se strângă timp de zece minute, sau mai puţin, după cum vreţi să serviţi ochiurile, mai tari sau mai moi.

Scoateţi-le cu ajutorul lingurii găurite, cu care luaţi spuma de la supă. Tăiaţi frumos albuşul, de jur împrejur, în aşa fel încât ochiurile să rămână rotunde. Ungeţi feliile de pâine cu unt. Aşezaţi câte un ou pe fiecare şi serviţi, eventual cu varză acră, măsline etc”.

Ca desert, dincolo de tradiţionalul cozonac şi fursecuri, masa de sărbătoare era completată şi de fructe servite special.

Salată de portocale.

“Curăţaţi şi tăiaţi în felii cinci portocale potrivite. Pudraţi-le abundent cu zahăr şi lăsaţi să se odihnească. Cu cât vor fi făcute mai devreme cu atât vor lăsa sos mai mult. Înainte de a servi adăugaţi un păhărel cu rom sau alt lichior”.