Crimeea contează pentru ruși, indiferent dacă îl adoră sau îl detestă pe Vladimir Putin, într-un fel în care niciunul din celelalte teritorii ucrainene revendicate sau ocupate nu o face și, ca atare, soarta peninsulei va fi probabil centrală pentru orice eventuală soluționare a războiului actual.

Faptul că unele surse ucrainene vorbesc acum despre o recucerire militară în sezonul campaniei de vară și altele despre soluții diplomatice sugerează posibilitatea unei schimbări, notează Mark Galeotti în The Spectator .

Cu siguranță, nu există o schimbare fundamentală în poziția oficială a Kievului, conform căreia Crimeea – ca toate teritoriile ocupate – trebuie readusă sub controlul său și acest lucru s-ar putea întâmpla prin forță militară dacă este necesar, ori negocieri dacă este posibil. Kirilo Budanov , șeful spionajului militar ucrainean, a prezis că forțele ucrainene vor fi în Crimeea până la sfârșitul primăverii, în timp ce consilierul prezidențial Mihailo Podoliak a declarat la începutul acestei luni că a fost „demonstrat matematic” că acest lucru se va întâmpla în cinci până la șase luni. Cu toate acestea, un alt consilier al lui Volodimir Zelenski, Andrii Sibiha, a declarat săptămâna trecută pentru Financial Times că Ucraina va negocia cu privire la Crimeea, dacă contraofensiva sa de primăvară va avea succes și forțele sale vor avansa până la gura peninsulei.

Alți oficiali de la Kiev s-au grăbit să afirme că acest lucru nu reprezintă o schimbare în poziția Kievului, cu atât mai puțin un indiciu că ar putea renunța la revendicarea sa asupra Crimeii ca parte a prețului păcii. Mai degrabă, spun ei, ar prefera ca Moscova să predea controlul de bunăvoie decât să fie forțați să ducă lupte sângeroase și în peinsulă.

Kievul speră să aplice aceeași tactică precum în Herson

La urma urmei, în ciuda afirmațiilor încrezătoare ale incursiunilor directe în Crimeea – care sunt probabil un amestec de exprimare bombastică și joc psihologic – este mai probabil ca strategia Kievului să facă păstrarea acesteia de către Moscova insuportabilă. În anumite privințe, paralela este orașul eliberat Herson. La început, Ucraina a încercat un asalt frontal, care s-a dovedit un eșec sângeros, înainte de a se instala pentru a bombarda pozițiile rusești în oraș și, și mai eficient, liniile de alimentare de care depindeau. Generalii Rusiei și-au dat seama că nu au nicio alternativă reală și, după săptămâni, dacă nu luni de lobby în acest sens în fața unui Putin reticent, l-au convins în cele din urmă să aprobe retragerea.

Un atac direct în Crimeea ar fi dificil, cu forțele rusești bine înrădăcinate și căile înguste de acces în peninsulă protejate de mine, apărare antitanc și sisteme de tranșee elaborate. De asemenea, s-ar putea să-l panicheze pe Putin, care și-a legat mare parte din legitimitatea sa politică de ocuparea Crimeii, într-un fel de escaladare (nu neapărat nucleară: aceasta ar putea implica, de asemenea, orice, de la o mobilizare completă până la atacuri ascunse asupra liniilor de aprovizionare din vest).

Cu toate acestea, deși este încă posibil ca aceasta să fie o simulare, pare probabil că ucrainenii vor lovi în timp util la Melitopol, un nod vital de-a lungul așa-numitului „pod de uscat”, o porțiune de teritoriu de-a lungul coastei de nord a Mării Azov, care leagă Crimeea de Rusia continentală. Dacă pot rupe aceste legături rutiere și feroviare vitale, atunci consolidarea și reaprovizionarea Crimeii ar depinde de Podul Kerci, care a fost deja avariat o dată, și de rutele maritime și aeriene vulnerabile. Acest lucru, speră Kievul, ar face din Crimeea un alt Herson.

Putin ar putea alege să negocieze

Desigur, Moscova încă refuză să accepte orice sugestie că viitorul Crimeii ar putea fi pus în joc. De la anexarea sa nerecunoscută în 2014, Serghei Cekov a reprezentat-o în senatul rus, iar răspunsul său a fost tranșant: „nimeni nu va discuta despre metode <<diplomatice>> de transfer al Crimeii din Rusia în Ucraina. Crimeea nu se va întoarce niciodată în Ucraina”. Cu toate acestea, Kievul – și Occidentul – speră că, în cele din urmă, Putin poate simți că supraviețuirea lui este cel mai bine servită de negocieri, decât de riscul să fie forțat în mod rușinos să se retragă din Crimeea.

Cu toate acestea, există și o complicație finală. Oricare ar fi linia oficială, la Kiev sunt și mulți care nu sunt siguri dacă vor cu adevărat Crimeea înapo. Mulți, și poate chiar cei mai mulți dintre locuitorii Crimeii sunt probabil pro-Moscova, iar un oficial ucrainean de securitate a recunoscut pentru Galeotti că ar putea „deveni cu ușurință Irlanda de Nord”, precum și o sursă constantă de fricțiuni viitoare cu Moscova. Mai exact, dacă este mai greu de recucerit decât teritoriile ocupate rămase, merită extinderea conflictului și riscul ca „oboseala” occidentală privind Ucraina să se instaleze?

La Washington și în alte părți, există convingerea că soarta finală a Crimeii va fi crucială pentru orice discuții de pace, Ucraina oferind Moscovei unele donații acolo în schimbul unei retrageri complete în altă parte și a unor reparații. Acest lucru poate presupune, de exemplu, un nou și autentic referendum cu privire la soarta sa, chiar dacă aceasta ar fi o întreprindere complexă, care trebuie să includă pe cei care au fugit din 2014. Desigur, este prea devreme să se vorbească despre orice potențială înțelegere și multe vor depinde de rezultatul sezonului de campanie de primăvară și vară. Cu toate acestea, discuția despre Crimeea este un semn că în Kiev și în alte părți, oamenii încep să se gândească nu doar la război, ci și la finalul lui.