Donald Trump a solicitat statelor NATO creșterea bugetului destinat apărării până la 5% din PIB, ceea ce pare greu de pus în practică, cel puțin la prima vedere. Vizată e și România. Analistul Ștefan Popescu explică adevăratele motive ale lui Trump și atinge un subiect delicat, lipsa unității în rândul statelor NATO.

Donald Trump a reluat de curând, inclusiv la începutul acestei săptămâni, ideea creșterii bugetelor apărării pentru statele membre NATO, dar pretențiile sale sunt tot mai mari. Dacă în timpul primului său mandat la Casa Albă, Trump a cerut o creștere de până la 2-2,5% din PIB pentru apărare, acum el a vorbit despre un necesar ce ar duce spre 5%. Niciun stat membru NATO nu a alocat până în prezent un asemenea procent și există dubii că Europa, poate cu excepția câtorva state, ar putea face acest lucru.

Discursul lui Donald Trump, care reclamă faptul că SUA nu își pot permite la nesfârșit să aloce mii de miliarde de dolari în locul europenilor a stârnit animozități. Deși există cifre care arată că Statele Unite ale Americii alocă mult mai mulți bani pentru NATO decât o fac împreună europenii, discursul său a fost primit cu ostilitate în Europa. Însă solicitările lui Trump nici măcar nu sunt unice.

Anterior, aproape toți șefii statelor NATO europene au convenit că nu există altă cale în afară de creșterea cheltuielilor pentru securitatea alianței și pentru susținerea Ucrainei. Începând cu fostul secretar NATO, Jens Stoltenberg, care inițial l-a elogiat pe Trump atunci când, în timpul primului său mandat la Casa Albă acesta a cerut ca statele NATO să investească cel puțin 2% din PIB, continuând cu actualul secretar NATO, Mark Rutte și ajungând la președintele Comisiei Europene, Ursula von Der Leyen, toți au vorbit despre necesitatea alocării unor sume importante pentru apărare. Și nu numai atât. Lor li s-au adăugat liderii unor state europene importante ca Franța, Marea Britanie sau Germania, ale căror voci au fost aplaudate.

Idee bună, declarații controversate și moment prost ales

Pe de altă parte, aparent paradoxal, ori de câte ori Trump ridică exact aceeași problemă este atacat, în special de presa de stânga din țara sa, dar și în Uniunea Europeană. Este un indiciu că unitatea statelor NATO, despre care toți s-au străduit să vorbească la superlativ, începe să se clatine, într-un moment important, când cel mai probabil vor urma negocieri de pace cu Rusia.

Cunoscutul analist politic Ștefan Popescu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, ce urmărește, de fapt, Donald Trump și anunță că am intrat într-o nouă lume, în care România, dar și celelalte state membre ale NATO, vor fi nevoite să se adapteze și să crească investițiile în propria apărare, nu doar pe hârtie. Cu două doctorate în relații internaționale la presigioasa universitate pariziană Sorbona, Ștefan Popescu era profesor la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative (SNSPA).

„Primul punct de notat este contextul în care sunt făcute aceste declarații”, începe profesorul Ștefan Popescu. „Ne aflăm în pragul unor negocieri pe tema Ucrainei, între Statele Unite și Federația Rusă. Vă puteți închipui cât de inspirate sunt asemenea declarații în condițiile în care Occidentul reproșează Rusiei faptul că folosește forța, nu numai militară, asupra Ucrainei. Federația Rusă a folosit forța nu numai asupra Ucrainei, dar și zonelor de proximitate în care ea înțelegea să-și reconstruiască, să-și recâștige influența pe care o avea în perioada sovietică. A folosit nu numai forța militară, dar și ingerința politică, intimidarea, presiunile economice, nu arma energetică, dar nu numai. Deci putem discuta cât de inspirate sunt asemenea declarații, în condițiile în care Occidentul reproșează Federației Ruse folosirea forței și nesocotirea dreptului internațional...”, spune el.

Politologul amintește în acest context și declarația lui Donald Trump în care acesta a promis că va face pace între Rusia și Ucraina în 24 de ore de la învestire.

„Declarațiile lui Trump trebuie interpretate precum formulele biblice”

„Al doilea comentariu este că declarațiile lui Donald Trump, ca și faimoasa sa declarație privind pacea în 24 de ore, trebuie interpretate precum formulele biblice. Să nu le luăm ad litteram. Să căutăm să citim ce este dincolo de ele, ce se ascunde în spatele lor”, adaugă Ștefan Popescu.

În ce privește solicitarea lui Donald Trump ca statele NATO să aloce 5% bugetului apărării, lucrurile ar trebui nuanțate, crede Ștefan Popescu. Ar fi vorba de o tactică, de o tehnică persuasivă, prin care liderul de la Washington vine cu o cerință imposibil de satisfăcut, pentru a obține ceea ce își dorește, în realitate.

„Referitor la cererea ca statele NATO să aloce 5% din PIB apărării, aici știm bine că este metoda clasică folosită de Trump pentru a obține ceea ce își dorește. Trump, care știe să mai bine poate ca oricine să facă tranzacții, ridică miza la cote foarte mari pentru a obține ceea ce își dorește, de fapt. Văd fezabil nu 5%, dar un procent mult mai ridicat decât alocă acum europenii. Și mă gândesc în special la state care au nevoie, în mod vital, pentru asigurarea securității lor de angajamentul american”, subliniază Ștefan Popescu.

„Fără îndoială, România va strânge cureaua”

Aici este inclusă și România. De altfel, România va fi printre primele state care va încerca să se conformeze, mai spune el, chiar dacă este puțin probabil să ajungă să susțină cheltuieli de 5% din PIB pentru apărare.

„În România s-ar putea ajunge undeva la peste 3% din PIB alocat apărării. Fără îndoială, România va strânge cureaua oricât de mult va trebui. România va face asta pentru că e o țară vulnerabilă, cu carențe foarte mari în dotarea organismului militar, fără o industrie de apărare, numai cu rămășițe ale unei vechi industrie de apărare. Evident, România are nevoie de angajamentul Statelor Unite ale Americii. Și atunci, fără îndoială, că va face nu efortul de 5%, pentru că nu cred că e realist, nu cred că poate, dar va aloca un procent cât se poate de mare, poate chiar 3% sau ușor peste, pentru a merge în direcția decisă de marele partener strategic de noua administrație, Donald Trump”, spune profesorul.

În același timp, România va trebui cel mai probabil să treacă la investiții serioase, din bugetul propriu, pentru bazele militare ale NATO de pe teritoriul său. Asta înseamnă desigur mai mulți bani de la buget alocați pentru bazele la Mihail Kogălniceanu, Câmpia Turzii și Deveselu, unde sunt prezenți militari americani. Se va merge, probabil, pe sistemul polonez, chiar dacă Bucureștiul nu va reuși să aloce sume comparabile cu cele ale Varșoviei. Potrivit Euractiv , ministrul de Finanțe al Poloniei, Andrzej Domański, a anunțat că, în 2025, cheltuielile pentru apărare ar reprezenta 4,7% din PIB, după ce în 2024 alocase 4,2%.

Spre comparație, România ar fi avut, conform spuselor ministrului Apărării, Angel Tîlvar, MApN a avut un buget de 2,28% din PIB şi a cheltuit 2,26%.

„Acesta e semnalul”

„Acesta este semnalul. Cine vrea să-l înțeleagă, Polonia l-a înțeles înainte. Polonezii l-au înțeles inclusiv în timpul administrației democrate, care ar fi avut aceeași abordare ca și Trump. Sigur, democrații nu au spus asta direct, dar au avut într-adevăr aceeași abordare”, evidențiază Ștefan Popescu.

El a amintit și recenta declarație a Christinei Lagarde, șefa Băncii Centrale Europene, care a îndemnat europenii să negocieze cu Trump și să evite un război comercial cu SUA.

„Fără îndoială, toate țările europene vor încerca în final să se conformeze. Avertizmentul lui Christine Lagarde, de acum câteva săptămâni, a fost foarte clar. Ea a spus clar, cumpărați de la americani!”, arată profesorul.

Politica SUA era previzibilă de acum 15 ani

Statele Unite se vor concentra de acum pe rezolvarea problemelor din Indo Pacific. Nu este însă o noutate, pentru că pivotul american spre Pacific a început încă din timpul primului mandat al lui Barack Obama și este susținut deopotrivă de către republicani și democrați. De altfel, Trump nu este nici măcar primul președinte american care a solicitat europenilor creșterea cheltuielilor militare.

De altfel, ideea pivotului american spre Indo-Pacific a fost anunțată încă din 2011 de nimeni alta decât Hillary Clinton, în Foreign Policy . De atunci, experții au avertizat în repetate rânduri că importanța Europei și chiar cea a Orientului Mijlociu au fost trecute în plan secund la Washington. Decizia nu ar fi fost schimbată nici măcar în cazul în care Kamala Harris ar fi câștigat alegerile.

„Se vorbește mult că toți șefii NATO, inclusiv Stoltenberg sau actualul secretar general, Mark Rute, au solicitat statelor membre să investească mult mai mult în apărare. Ei bine, Trump nu e primul care a venit cu astfel de solicitări. Regretatul Jimmy Carter (n.r.- fost președinte al Statelor Unite între 1977 și 1981, democrat) a fost probabil primul. Încet, lucrurile se schimbă, dar în direcția previzibilă. În condițiile în care China controlează deja infrastructuri portuare maritime în Pakistan și în Africa de Est, SUA caută să fie tot mai prezente în zona Indo-Pacific. E și un răspuns dat de Statele Unite ale Americii, dacă vreți, la această strategie chineză de preluare a unor infrastructuri care au jucat un rol foarte important, atât din punct de vedere economic, în geografia comercială mondială, dar și în capacitatea de a-și proiecta efectiv influența și capacitățile militare pe mapamond”, remarcă Ștefan Popescu.

Trump și „societatea de asigurare”

Donald Trump, care este un om al tranzacțiilor, va continua să formuleze astfel de cereri și să pună presiune pe aliații europeni. Și nu numai.

„Cu Trump, angajamentul american, inclusiv față de Taiwan, va fi ca o societate de asigurare. Pe formula plătești, beneficiezi, nu plătești - s-ar putea să fie probleme”, rezumă profesorul.

El a comentat și declarațiile lui Donald Trump despre Panama, Groenlanda și Canada, percepute ca o adevărată amenințare în Europa și nu numai. Există și aici o legătură cu China, mai exact cu rivalitatea sino-americană și cu creșterea puterii Beijingului, percepută la Washington ca o mare provocare și chiar amenințare.

„Interesul pentru controlul canalului Panama este, de fapt, exprimă o prioritate strategică a lui Trump pentru punctele nodale de pe glob, cele care au un rol determinant în comerțul mondial, mai mult canalul Panama, care se află în proximitatea Statelor Unite ale Americii și către care se îndreaptă și interesele Chinei. Prin ridicarea acestei mize, la un nivel, am putea spune, chiar absurd, preluarea controlului, deși acest canal a fost inițiat de francezi la 1880 și terminat de americani între 1904 și 1914, cu un control direct între 1904 și 1999, deci până de curând, prin ridicarea acestei mize, Trump caută să obțină din partea statului Panama tarife preferențiale pentru companiile americane și, totodată, să limiteze sau să caute să elimine influența chineză, investițiile chineze din această țară”, mai arată el.

Germania a fost prima care a cerut să cumpere insule

De altfel, Donald Trump nu a fost singurul care a pus problema în acest fel. Aici, Ștefan Popescu amintește faptul că, în urmă cu un deceniu, Germania presa Grecia să-și vândă insulele, pentru a-și plăti datoriile.

„Există și experiența unor state occidentale, despre care nu se mai vorbește, care și-au înstrăinat infrastructuri strategice la presiunea altor puteri occidentale europene care au avut o simplă viziune contabilă. Germania, care nu excelează prin spirit atunci când este vorba de strategii la nivel internațional, pentru că domnul Wolfgang Schäuble, răposatul, ministru al finanțelor din... al lui Angela Merkel, cerea Greciei în 2015 să-și vândă din insule pentru a-și acoperi problemele financiare, a-și rezolva problemele financiare. De altfel, în aceste condiții portul Pireu, o infrastructură strategică foarte importantă, localizată în Mediterana de Est, a fost înstrăinată Chinei. Practic, Grecia a fost obligată să-l vândă Chinei. Și, prin urmare, Trump dorește ca Statele Unite să fie prezente și să aibă în control control asemenea puncte nodale, cu atât mai mult de canalul Panama. Este, de altfel, și o relansare a doctrinei Monroe, elaborată la începutul secolului al XIX-lea, potrivit căreia America trebuie să aparțină americanilor”, punctează profesorul Popescu.

Americanii simt respirația chinezilor în ceafă

Chiar și în ceea ce privește declarațiile lui Donald Trump despre Groenlanda și Canada, trebuie avut în vedere contextul și nuanțele insuficient explicate. Aici trebuie pornit de la faptul că, deși Statele Unite ale Americii sunt cea mai mare putere mondială, în zona arctică nu au reușit să se impună în fața ambițiilor altor puteri.

„În ce privește Groenlanda, Donald Trump afirmă interesul pentru zona Arctică, un teatru în care există un dezechilibru, un defavoare a Statelor Unitele Americii și a Occidentului, pentru că Federația Rusă investește de decenii în infrastructuri militare, își întărește infrastructurile portuare, energetice. Totul în perspectiva creșterii importanței acestui teatru strategic prin topirea periferică a calotei glaciare, care va permite nu numai noi rute maritime mai scurte, dar și exploatarea resurselor, a unor resurse cruciale pentru economia secolului XXI”, e opinia analistului.

În spatele declarațiilor cu privire la Groenlanda, Donald Trump mai are și un alt motiv, susține Ștefan Popescu.

„Trump dorește să preseze guvernul danez pentru a aloca și mai mulți bani pentru infrastructura militar-americană din satul Pituffik, fosta bază Tule, unde se află o bază a comandamentului apărării aerospațiale nord-integrat nord-american și un centru de supraveghere satelitar. Este o bază foarte importantă, iar Trump a arătat încă din timpul primei președinții un interes pentru zona arctică, pentru a întări prezența Statelor Unite ale Americii în Atlanticul de Nord și în zona arctică. Și prin urmare va continua acest lucru.”

Și în privința Canadei, declarațiile caraghioase date de Trump ascund un detaliu care îi preocupă tot mai mult pe americani.

„În ce privește Canada, aici, prin asemenea declarații, caută să obțină, să reechilibreze balanța comercială care este puternic defavorabilă Statelor Unite ale Americii”, mai spune profesorul Ștefan Popescu.

„Nu vor fi anexări”

Totuși, este foarte important de înțeles, subliniază expertul, că Statele Unite ale Americii nu vor trece la anexări, oricât de ciudate ar fi declarațiile lui Donalt Trump. În schimb, Washingtonul va folosi un ton din ce mai dur și își va urmări propriile interese, într-o lume în care simte tot mai mult concurența Chinei și nu numai.

„Nu este vorba despre anexări. Nu, nu va trece Trump, nu va trece nimeni nimeni la anexare, dar în același timp, ca o concluzie, toate aceste declarații trebuie să le vedem ca o schimbare de epocă în care raporturile de forță sunt fundamentale în relațiile internaționale. Trump nu face decât să constate acest lucru și este, cum să zic, omul momentului. Pentru că peste tot în lume vedem că politica de forță este cea care dictează. Uitați-vă la Caucazul de Sud apropo de relația Azerbaijan-Armenia. Priviți China, cum își folosește forța financiară pentru a-și crește influența asupra statelor din Sudul Global. Sau Federația Rusă, țară care folosește toată panoplia de la arma energetică până la intimidarea politică și ajunge până la folosirea chiar forței militare. Deci suntem, intrăm într-o lume a «marilor carnivore», am ieșit din lumea «erbivorelor»”, încheie Ștefan Popescu.