Poate Ucraina să mai îndure încă un an de război? Este întrebarea pusă de corespondenții BBC soldaților de pe frontul de est, dar și ucrainenilor de rând.

Mulți dintre soldații ucraineni admit că sunt obosiți și epuizați după trei ani de lupte și că Ucraina pierde teren pe câmpul de luptă.

Forțele ucrainene continuă să opună rezistență înaintării rusești în est. Dar sunt aproape înconjurate în vecinătatea orașului Kurahove, scena unora dintre cele mai aprige lupte din ultimele săptămâni.

Totuși Black Pack, o unitate de mortiere, încearcă să împiedice încercuirea lor în jurul Kurahove, unde rusii se apropie din trei părți.

Unitatea nu e formată din soldați de meserie. Printre ei se numără un bucătar, un mecanic, un dezvoltator web și un artist. Un grup de prieteni cu opinii nonconformiste, dar care au lucru în comun: toți s-au oferit voluntari.

Surt, comandantul lor în vârstă de 31 de ani, s-a alăturat armatei ucrainene la scurt timp după invazia rusă la scară largă. Spune că estimarea sa inițială a fost că războiul va dura trei ani. Acum, însă mărturisește că se pregătește mental să lupte alți zece ani.

E posibil un acord de pace?

Încheierea războiului, promisă de președintele ales al SUA, Donald Trump, este un scenariu pe care îl consideră posibil, deși ideea unui acord viabil pare dificil de imaginat.

Deocamdată însă, doar se discută despre asta, în timp ce liderul ucrainean Volodimir Zelenski și cel rus Vladmir Putin au indicat în felul lor că ar fi dispuși să poarte discuții în vederea unui potențial acord de pace.

În ceea ce-l privește, Surt nu respinge oportunitatea obiectivului declarat de Trump de a pune capăt războiului, însă recunoaște că nu este prea încrezător în privința a ceea ce ar putea însemna pentru Ucraina.

„Este o persoană destul de ambițioasă și cred că va încerca să facă asta”, spune el.

„Suntem realiști, înțelegem că nu va exista dreptate pentru Ucraina – mulți vor trebui să se resemneze în privința faptului că casele lor sunt distruse de rachete și obuze, că cei dragi le-au fost uciși, iar acest lucru va fi greu de dus”.

Întrebat ce ar prefera, negocieri sau să lupte în continuare, Surt spune apăsat: „Să continuăm să luptăm”.

Viziunea lui e împărtășită de majoritatea unității. Serhii, bucătarul, e de părere că negocierile nu ar face decât să înghețe temporar războiul, iar „conflictul se va relua într-un an sau doi”.

Ucraina se află într-o situație dificilă pe câmpul de luptă

În același timp, admite că situația actuală „nu este prea bună” pentru Ucraina.

Dar, la rândul lui, spune că este pregătit să lupte în continuare.

A fi ucis, spune el, „este doar un risc profesional”.

În opinia lui David, artistul, Trump e imprevizibil, iar asta nu e prea liniștitor. „Ar putea să fie foarte bun, fie foarte rău pentru Ucraina”, spune el.

Unitatea petrece o săptămână pe front și următoarea odihnindu-se. Dar chiar și în perioada de pauză, continuă să se antreneze, ceea ce are darul de a-i menține motivați.

Pe un câmp înghețat, fac exerciții de tragere din mortare. Echipei i s-a alăturat recent și Denis, care a părăsit voluntar siguranța casei sale din Germania.

„Mi-am pus întrebarea: aș putea trăi într-o lume în care Ucraina să nu mai existe?” spune el. El admite totuși, fără tragere de inimă, că în prezent Ucraina pare să piardă pe câmpul de luptă, dar adaugă: „Dacă nu te străduiești, atunci în mod cert o să pierzi. Cel puțin voi muri încercând să câștig în loc să las arma jos și să mă recunosc înfrânt”.

Dar, spre deosebire de ceilalți, Denis spune că are convingerea că Ucraina ar trebui să ia în calcul cel puțin un acord de încetare a focului. După părerea lui, numărul victimelor Ucrainei este mai mare decât cel admis oficial – peste 400.000 de morți și răniți. Iar, mobilizarea populației pentru a spori rândurile soldaților nu ar rezolva problema.

„Cred că mulți dintre soldații motivați fie au fost pierduți, fie sunt extrem de epuizați – așa că, din punctul meu de vedere, nu că ne-am dori o încetare a focului, doar că nu mai putem continua mulți ani” de acum înainte, spune el.

Ce spun locuitorii din Dnipro

Dnipro, al treilea oraș ca mărime al Ucrainei, reflectă de asemenea un sentiment de oboseală de război. Este vizat în mod regulat de rachete și drone rusești, iar sirenele de raid aerian sună intermitent, zi și noapte. Când se face liniște, ucrainenii încearcă să regăsească o senzație de normalitate, inclusiv mergând la teatru.

La o reprezentație a unei piese umoristice, intitulată Familia Kaidash, războiul este prezent - se ține un minut de reculegere pentru a-i aminti pe cei căzuți, urmat de imnul național al Ucrainei.

Dar unii spectatori recunosc că speră la o calmare de durată a ostilităților. „Din păcate, suntem mai puțini. Primim ajutor, dar nu este suficient - de aceea trebuie să ne așezăm și să negociem", spune Ludmila,

O altă ucraineană, Kseniia, spune: „Nu există un răspuns facil. Mulți dintre soldații noștri au fost uciși. Nu au luptat degeaba, ci pentru teritoriile noastre. Dar îmi doresc să se încheie războiul".

Sondajele de opinie sugerează, de asemenea, că există un sprijin din ce în ce mai mare pentru negocieri în rândul populației.

În acest sens, unele dintre cele mai insistente solicitări pentru încetarea focului vin de la cei care au fost siliți să fugă din calea luptelor. Într-un adăpost de lângă teatru, într-o fostă unitate de cazare pentru studenți, un grup de patru femei în vârstă își amintesc de casele pe care le-au lăsat în urmă.

Valentina, în vârstă de optzeci și șapte de ani, spune că au sosit fără nimic, dar au primit haine și mâncare.

„Este bine să fii oaspete, dar e mai bine să fii acasă.”

Casa ei se află acum pe teritoriul ocupat de ruși. Toate cele patru femei doresc negocieri pentru pace. Însă Mariia, în vârstă de 89 de ani, spune că nu știe cum se vor putea „privi în ochi” ambele părți „după iadul pe care l-au comis”.

„Este deja clar că nimeni nu va câștiga militar, de aceea avem nevoie de negocieri”, spune ea.