Cum va da Dragnea vina pe BOR, iar Biserica pe popor. Adevărata miză a referendumului
Cum va da Dragnea vina pe BOR, iar Biserica pe popor. Adevărata miză a referendumului. Cu sau fara cvorum, acest referendum pus in scena in aceste doua zile de regimul Dragnea si-a atins unul dintre scopurile atent infuzate de Moscova: polarizarea sociala, resentimentele indreptate contra celui asemanator cu tine din perspectiva cetateniei si, prin asta, a relatiei (distorsionate) pe care statul o are cu amandoi, dar diferit in registrul intim, cel care nu te deranjeaza cu nimic si care nu se ocupa, asa cum ar trebui sa o faca statul, cu scoala si spitalul, scrie jurnalista Magda Grădinaru pe Ziare.com .
Acest referendum deturnat si uzurpat de puterea politica de la Bucuresti, adica de Liviu Dragnea, acolitii lui si guvernul pe care il folosesc in scop oligarhic, a pus temelia pentru scrutinurile cu adevarat importante pentru politicienii puterii de aici si de la Moscova. Urmeaza alegerile pentru Parlamentul European, cu o miza mai mare ca oricand, dupa un Brexit inca neclar si cu trei state-membre asezate de-a curmezisul modelului clasic european al democratiei si statului de drept: Polonia, Ungaria si iata, Romania.
Un clivaj artificial mentinut in viata, la nivelul propagandei politice, e impins in fata scenei cu tot mai multa forta: Vest versus Est. L-a hranit din plin Viktor Orban al Ungariei, care a trecut de la profilul revolutionar din anii 1990 la cel traditionalist-medieval, in care scopul nu mai e sa aduci Europa la tine acasa, ci, din contra, sa te debarasezi de toate aceste elemente straine suprapuse esentei nationale.
Discursul oficial este, si la Budapesta si la Bucuresti, acela care foloseste din plin frustrarile unei natiuni care nu reuseste sa iasa din irelevanta in care istoria a plasat-o.
Specularea angoaselor din societate merge mana-n mana cu vinderea povestii in care poporul redevine relevant, fiind, iata, pastratorul valorilor autentic europene, paznicul crestinismului care a fundamentat Europa, depozitarul adevaratei Europe, cea fara imigranti, refugiati, homosexuali.
Un discurs profund anti-european, care spune ca Europa nu mai e de gasit la ea acasa si care cheama la cruciade tocmai popoarele vaduvite de Europa, in anii Cortinei de Fier. Tocmai noi, asadar, cei deturnati de Moscova de la istoria comun europeana, avem astazi de salvat Vestul. Tocmai Estul este, astazi, depozitarul autenticitatii europene.
E lesne de inteles cui ii foloseste aceasta paradigma pana mai ieri retrograda cu ochiul liber, astazi vanduta politic deopotriva la Budapesta si Bucuresti. E o intrebare cum de tocmai natiunile care au fost inchise in dictatura comunista legitimeaza astazi, prin vot si/sau apatie sociala, regimuri discretionare si anti-europene.
Unul dintre raspunsuri este dat de Ivan Krastev, istoric bulgar, care gaseste radacina problemelor estice - printre care si ascensiunea iliberalismului si lipsa de compasiune fata de refugiati, desi in anii comunismului azilul politic primit in tarile vestice a fost esential - in 1990 si asteptarea esticilor de a fi asezati la masa de onoare si ingrijiti de mai norocosii vestici, cei care si-au abandonat totusi fratii totalitarismului de sorgine sovietica, vreme de jumatate de secol.
O poveste veche, asadar, a resentimentului, alimentat artificial in ultimii ani si care a produs o noua semantica a dusmanului, pe modelul celei marxiste: dusmanul e in interior si e cel care sapa la temelia traditiilor nostre milenare.
La prima vedere, e greu de jucat fatis, la Bucuresti, euroscepticismul. Romanii sunt printre cei mai increzatori in beneficiile apartenentei la UE, iar increderea in institutiile europene o devanseaza cu lejeritate pe cea in institutiile autohtone.
Scepticismul e mai degraba antiguvernamental decat antieuropean. Problema este ca acest guvern fara mare legitimitate sociala - in conditiile unui absenteism cronic la alegerile parlamentare - nu are nicio pudoare in a confisca institutii, deturnandu-le de la rostul lor social, pentru a implini vointa unui lider politic, Liviu Dragnea.
Biserica Ortodoxa Romana este tapul ispasitor
Este cazul Bisericii Ortodoxe Romane, care, din perspectiva acestui rost in societate, are cel mai mult de pierdut.
Biserica Ortodoxa Romana este tapul ispasitor al acestui referendum, or, asta nu e usor de indurat pentru o societate majoritar ortodoxa. Din pacate, in acest referendum nu s-au auzit voci enclavizate, din interiorul Bisericii, care sa condamne ura si mesajele care incita la discriminare si excluziune sociala de pe afisele pro-familie traditionala.
Nu s-au auzit voci - asa cum erau cele de la Antim, in anii comunismului - care sa se dezica de administrarea politica a unui referendum indreptat contra celuilalt. Va fi greu, a doua zi dupa referendum, ca un credincios ortodox autentic, de buna-credinta, asadar, sa se impace cu slujba din biserica, dupa ce aceeasi Biserica a legitimat un regim politic abuziv.
Niciunul dintre liderii politici ai altei epoci divizate si prada extremismelor, cea a miracolului de la Maglavit, nu a indraznit sa confiste povestea lui Petrache Lupu si sa o manipuleze politic, asa cum a facut-o Liviu Dragnea zilele astea cu mesajul crestin.
S-a dovedit insa ca politicienii interbelici - de altminteri, putini dintre ei democratici - au gandit bine si intelept, lasand povestea lui Petrache Lupu sa se infuzeze de la sine, fara a o confisca si manipula politic.
Liviu Dragnea nu are prea mult la dispozitie, dar are totul de pierdut. Distrugerea Bisericii Ortodoxe Romane e un pret mic pentru salvarea lui, la fel cum a fost distrugerea Institutului Cultural Roman, universalizat de Horia Roman Patepievici si ingropat in provincialism de regimul PSD.
Asta ne ramane in urma unui referendum costisitor financiar si social: institutii decredibilizate, cum este cazul BOR, si un potential de resentiment social, usor de manevrat la urmatoarele alegeri, cu miza esentiala - Parlamentul European si Presedintie.
Rusia ataca Romania cu mijloace diferite
Din acest punct de vedere, Liviu Dragnea a castigat, doar ca nimic pentru sine, ci pentru Vladimir Putin, care probabil nu isi va putea stapani hohotul de ras.
Acum nici doua luni istoricul austriac Oliver Jens Schmitt, membru al Academiei Austriece de Stiinte, facea, pentru Ziare.com, o analiza lucida a felului in care Moscova incearca sa foloseasca acest referendum in campania de destabilizare a Europei.
"Dupa 1989, BOR ar fi avut o sansa unica: ar fi putut crea un model in care traditia ortodoxa s-ar fi combinat cu o orientare ocidentala a Romaniei, cu instalarea statului de drept intr-un ambient cu traditie preponderant ortodoxa.
Dar asta ar fi insemnat o deschidere radicala, o discutie deschisa si onesta a trecutului, o lustrare a clerului si caterisirea tuturor clericilor care au colaborat cu Securitatea.
In momentul de fata, intelectualii ortodocsi argumenteaza in stilul pe care il cunoastem din perioada interbelica, invocand specificul romanesc, statul etnocratic, cu nuante antioccidentale mai mult sau mai putin camuflate.
Stim ca Rusia ataca Romania cu mijloace diferite (cyber war) . Avand in vedere aversiunea istorica a romanilor fata de imperiul tarist si de Uniunea Sovietica, invocarea infratirii ortodoxe si a frontului comun impotriva Occidentului decadent ("Gayropa") constituie unul dintre putinele instrumente puternice in mainile Moscovei pentru a atrage simpatii in sanul societatii romanesti.
Vizita patriarhului Chiril la Bucuresti, primirea grandioasa pe care i-a oferit-o patriarhul Daniel au produs imagini pentru propaganda - faptul ca BOR nu s-a distantat oficial de acest reprezentant al influentei politice rusesti e ingrijorator.
De asemenea, nu putem analiza campaniile pentru familia traditionala fara sa tinem cont de un context mai larg, adica lupta de valori pe care Rusia a initiat-o. Romania se afla intr-o capcana: o societate care se uita spre Apus, dar care arata o reticenta fata de politica gender din tarile occidentale.
Nu trebuie sa uitam ca aceasta politica este si in Occident un fenomen recent si ca este contestata de parti importante ale societatilor occidentale.
Cine incepe in momentul de fata o campania pentru valori traditionale contribuie, constient sau nu, la marirea influentei soft-power rusesti".
