În prezent, Carlos execută trei condamnări pe viață într-un penitenciar din Franța.
Pe 23 septembrie 2021, o instanță din Franța a respins apelul lui Ilici Ramirez Sanchez pentru reducerea perioadei de detenţie, potrivit euronews.com.
Cu doi ani jumătate înainte, pe 28 martie 2017, Carlos Șacalul, în vârstă de 67 de ani, a fost condamnat la închisoare pe viață pentru atentatul de la Drugstore Publicis, soldat cu doi morți și 34 de raniti, la Paris, în anul 1974, potrivit telegraph.co.uk.
Arestat în Sudan în august 1994, venezuelanul nu a părăsit de atunci închisorile franțuzești. În prezent este deţinut în închisoarea pariziană „Santé”. La momentul 2021, el fusese deja condamnat, în două rânduri, la închisoare pe viață, pentru că a ucis trei bărbați – dintre care doi erau polițiști – în 1975, la Paris, dar și pentru patru atentate cu explozivi în care au fost omorate 11 persoane, iar alte 150 au fost rănite, în 1982 și 1983, în capitala, la Marsilia și în două trenuri.
Înainte ca instanța să se retragă să delibereze, Carlos Sacalul i-a indemnat pe judecători „să ia singura decizie corectă” iar anterior a denunțat „absurditatea unui proces judecat la 43 de ani după fapte”.
Despre el s-a spus că a lucrat pentru Mohamar Ghadaffi din Libia, Saddam Hussein, preşedintele Irakului, pentru preşedintele Assad al Siriei, Fidel Castro, liderul Cubei, pentru Frontul Popular de Apărare a Eliberare a Palestinei, pentru Brigada Roşie Italiană şi pentru alţi câţiva „angajatori” comunişti printre care şi Ceauşescu.
Carlos şi-a terminat studiile superioare, în 1969, la Moscova. Contact cu ideologia marxist-leninistă a luat prin tatăl său, un bogat lider al Partidului Comunist Venezuelean (PCV). Tatăl său era atât de atras de ideologia comunistă încât şi-a numit cei trei fii ai săi Vladimir, Ilici şi Lenin. Carlos a intrat în PCV de la 14 ani şi s-a antrenat în activităţi de guerillă în Cuba şi apoi în Iordania. De la 20 de ani biografia sa a intrat în legendă, Carlos dispărând în ceţoasă lume a teroriştilor. Se pare că şi-a început activitatea ca agent al KGB.
Rapoartele serviciilor secrete leagă numele lui Carlos de masacrarea a 11 atleţi israelieni în Germania, în 1972. În acelaşi an, Şacalul a fost implicat în războiul de guerillă împotriva Regelui Hussein al Iordaniei. Un an mai târziu a încercat să ucidă un celebru milionar britanic, de origine evreiască – Edward Sieff.
În 1975, a fost implicat în capturarea ambasadei franceze de la Haga, ocazie cu care i-a ucis pe cei doi agenţi francezi.
Faima sa a ajuns atât de mare încât mai toate atentatele importante nerevendicate erau puse pe seama sa. La sfârşitul anilor ’80, Carlos a dispărut şi se credea chiar că a murit. Sfârşitul Războiului Rece trebuie să-l fi lăsat fără „sponsori”. În cele din urmă a fost capturat în Sudan.
Ceauşescu şi Carlos
Conform unor informaţii publicate de presa occidentală, fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu i-ar fi comandat lui Carlos cel puţin şapte atentate, pentru care a vărsat în conturile bancare ale acestuia sume de ordinul milioanelor de dolari. Între anii 1981 şi 1983, Şacalul ar fi executat cel puţin şapte comenzi plătite de Ceauşescu:
Cel mai important este atentatul cu bomba, din 1981, de la postul de radio „Europa Liberă” din Munchen.
Dintr-o eroare, în loc să fie distruse birourile secţiei romane, au fost distruse cele ale secţiei cehe. Atunci au fost rănite 8 persoane, dintre care trei grav.
La reşedinţa lui Carlos din Budapesta au fost găsite schiţele sediului postului „Europa Liberă”. În actele de la Bucureşti există probe care susţin faptul că atentatul de la Munchen a fost făcut la comanda lui Ceauşescu, care vroia lichidarea redactorului şef al secţiei române, Emil Georgescu.
În cele din urmă, redactorul şef a fost înjunghiat mortal, cinci luni mai târziu, în apropiere de Munchen, în urma acţiunii „Haiducu”, comandată de Securitate. Pentru aruncarea în aer a sediului „Europa Liberă”, Ceauşescu, prin intermediul Securităţii, i-ar fi plătit lui Carlos un milion de dolari.
Foşti ofiţeri de Securitate, fugiţi din ţară, respectiv Ion Şerban, stabilit în Elveţia, şi Gheorghe Mandache, domiciliat în RFG, au fost la un pas de a fi ucişi de Carlos. Celor doi le-au fost amplasate bombe în autoturisme. Carlos i-a „ratat” pe fostul ministru de Interne, Nicolae Penescu, şi pe scriitorul Paul Goma. Celor doi le fuseseră expediate, din Spania, colete poştale, conţinând explozibili, cu menţiunea că sunt volume ale fostului lider al Kremlinului, Nichita Hruşciov.
În 1983, Carlos ar fi primit din partea Securităţii explozibil şi misiunea să arunce în aer Casa Franceză din Berlin.
El ar fi fost angajat şi pentru a-l asasina pe fostul şef al Securităţii, Ion Mihai Pacepa, considerat de Ceauşescu drept „trădător de ţară”, după fuga lui în Statele Unite, în anul 1978.
