Pentru unii mumă, pentru alții ciumă! Studenții români care studiază în străinătate nu beneficiază de asigurare medicală de sta t atunci când se întorc, din diferite motive, în țară. Au asupra lor, cel mult, Cardul european de sănătate, emis de țara în care studiază, dar acesta nu le asigură decât anumite servicii medicale, de bază. Există și situații mult mai grave, când acești copii nu sunt asigurați nicăieri, nici în sistemul țării unde au ales să-și continue studiile, nici la noi. Senatorii au încercat să rezolve această anomalie printr-un proiect de lege adoptat anul trecut, dar care s-a blocat în Camera Deputaților, for decizional.

Proiectul legislativ, iniţiat de un grup de parlamentari PNL, vine cu două mari modificări. În primul rând, de asigurarea medicală de sănătate fără plata contribuțiilor vor beneficia și studenții înmatriculați într-o instituție de învățământ din străinătate, în contextul în care acești copii își au în continuare domiciliul în România. A doua modificare îi privește pe studenții la medicină generală, stomatologie și farmacie care vor beneficia de asigurare medicală de stat încă 6 luni de la absolvirea facultății. Motivul? Aceștia termină cursurile în vară, însă examenul de licență se suține abia în septembrie. Mai mult, absolvenţii facultăţilor de medicină generală nu au drept de liberă practică decât după susținerea examenului de rezidenţiat, care are loc în noiembrie. Apoi, în ideea în care au trecut examenul, procesul de repartiţie mai durează o perioadă.

„Printr-o interpretare eronată a legii, Casele de Asigurări de Sănătate nu le mai recunosc studenților dreptul la asigurare de sănătate fără plata contribuţiei odată ce aceştia împlinesc vârsta de 18 ani, problematica fiind semnalată de o serie de elevi români care învaţă în străinătate, dar care şi-au păstrat domiciliul în România. Prin introducerea unei astfel de prevederi în lege, activităţile instanţelor de judecată nu vor mai fi grevate de dosarele înaintate de elevii şi studenţii nedreptăţiţi. Până în prezent, deciziile instanţelor de judecată au fost în favoarea acestor elevi şi studenţi care li s-au adresat pentru a putea beneficia de dreptul la asigurare de sănătate”, se arată în raportul Comisiei de sănătate pentru propunerea legislativă.

Alexandra Bădescu, director general Integrare Edu , unul dintre cei mai importanți consultanți educaționali din România, a precizat pentru Adevărul că ne aflăm într-o situație cel puțin absurdă. „Dacă un elev care termină liceul nu se înscrie la facultate și nici nu își găsește în trei luni un loc de muncă, el nu mai figurează în sistemul național al asigurărilor de sănătate. Pentru că nu este nici elev, nici salariat. Daca intră la facultate, la noi în țară, devine din nou asigurat. În ceea ce-i privește pe absolvenții de liceu care vor să studieze în străinătate, lucrurile se complică însă. Să luăm exemplul unui elev care vrea să plece în Olanda. El este obligat să se înscrie în sistemul olandez de sănătate și, în plus, el primește și un Card european de sănătate care îi acoperă nevoile medicale la noi în țară, când vine în vacanță. Însă, există mulți studenți care nu sunt obligați să se înregistreze în sistemul de sănătate al țărilor unde învăță. Practic, nu sunt asigurați nici acolo, nici la noi”.

Care sunt opțiunile

Cum își pot rezolva situația acești copii? Părinții acestora sunt singurii care pot interveni, ne-a explicat Alexandra Bădescu. „Cei mai mulți dintre ei aleg să plătească la bugetul de stat asigurările sociale de sănătate în numele copiilor lor, pentru ca aceștia din urmă să fie în continuare acoperiți. Alții au încercat, fără succes însă, să-i ia ca și coasigurați. Eu, de exemplu, ca soție, pot să-mi iau soțul ca și coasigurat dacă el nu are un loc de muncă. Pe copil însă nu-l pot lua. Aici este o problemă de legislație care ar trebui revizuită”, consideră directoarea.

Alți părinți, care nu au vrut să plătească la bugetul de stat au ales asigurările private de sănătate. „ Dar asta nu este o soluție pentru toată lumea. Sunt oameni care nu-și pot permite un astfel de lux”, continuă Alexandra Bădescu.

O altă opțiune, mai spune directoarea, ar fi asigurarea de studiu. „Sunt copii care merg în afară și nu vor să plătească asigurare acolo. Iau anumite asigurări din România. Se numesc asigurări de studiu. Dar acestea funcționează exact ca o asigurare de călătorie, ca și cum pleci ca turist într-o țară străină, sunt doar pentru urgențe”.

Interesul poartă fesul

Legea ar trebui revizuită, însă, spune directoarea Integral Edu, statul român nu are nici un interes. „Acești copii, mulți dintre ei, nu se mai întorc în România. Prin urmare, de ce să mai investim în ei? Oricum îi pierdem. Și atunci autoritățile se spală, cumva, pe mâini. Ce ar trebui făcut? E simplu și la îndemâna oricui: o lege care să îi protejeze și pe studenții din afară. Atâta timp cât copiii studiază, învață, ei ar trebui să beneficieze de asigurări de sănătate oriunde s-ar afla în lumea asta. După ce termină studiile, e altă poveste”. Alexandra Bădescu propune un carnet de note valabil în toată Uniunea Europeană. „Care să ateste că ești student și pe baza căruia să beneficiezi de toate drepturile tale ca și cetățean al unui stat european. Și nu este vorba doar despre studenți. Ar trebui ca și elevii și persoanele care urmează doctoratul în străinătate să beneficieze de acest drept. La fel ca și cei din țară”.

Alexandra Bădescu ne-a spus că nu puține au fost situațiile în care a trebuit să le explice elevilor care doreau să învețe în afară care sunt, de fapt, condițiile ce-i așteaptă acolo. „Ok, vrei să aplici în străinătate să studiezi. Uite, ăștia sunt pașii pentru aplicare, pentru a fi admis. Dar trebuie să ai în vedere și costurile de trai. În costurile de trai, pe lângă cazare, masă, transport, intră și partea de asigurare medicală. Tu nu vei mai fi asigurat în România. Trebuie să gândești ce vrei să faci. Te vei duce și vei plăti o asigurare privată în țara respectivă? Vei plăti taxele la bugetul de stat în România ca să fii asigurat? Au părinți asigurare privată în România? Noi le spunem toate aceste lucruri și e decizia lor ce vor face. Dar trebuie să știe lucrurile acestea”.

CNAS explică legea actuală, pe înțelesul tuturor

Casa Națională de Asigurări de Sănătate explică în detaliu pe site-ul instituției drepturile studenților care urmează o formă de învățământ în străinătate. Iar lucrurile par la prima vedere simple și transparente. Însă nimeni nu comentează situația studenților care nu se asigură medical în țara unde învață. Sunt acei copii lăsați de sistemul românesc pe dinafară.

Tinerii români, care sunt studenți ai unor facultăți din alte state membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, se asigură pentru sănătate în statul unde se află facultatea la care studiază și devin asigurații statului respectiv pe perioada efectuării studiilor.

Totodată, în calitate de asigurați pentru sănătate, acești studenți primesc cardul european de asigurări de sănătate, document în baza căruia pot beneficia de servicii medicale, care devin necesare pe parcursul deplasării sau a șederii temporare într-un alt stat, dintre cele menționate mai sus. Spre exemplu, un tânăr din România care este student în Franța, se asigură pentru sănătate în Franța, în calitate de student, se înregistrează la medicul de familie din Franța și are acces la servicii medicale ca orice alt asigurat, în această țară. Totodată cardul european se emite pentru acest tânăr student tot de instituția de asigurări din Franța, iar cu acest card european, studentul român poate beneficia doar de serviciile medicale care devin necesare pe parcursul deplasării sau a șederii temporare (în vacanță) în orice alt stat al Uniunii Europene/Spaţiului Economic European/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, inclusiv în România, cu excepția Franței, unde i s-a emis cardul.

Dacă studentul român, care studiază într-un alt stat, dorește ca pe perioada vacanței să beneficieze în România de toate serviciile medicale accesibile unui asigurat român, și nu doar de cele restrânse, acordate în baza cardului european, va trebui să solicite instituției de asigurări din statul unde studiază, emiterea pe numele său a formularului european S1 (E 106) și să îl trimită la casa de asigurări de sănătate din județul de domiciliu din România, pentru ca acest formular să fie înregistrat.

Astfel, după înregistrarea formularului S1 (E 106) în evidențele casei de asigurări de sănătate din România, studentul beneficiază de drepturi depline de asigurat, ca orice asigurat român, la furnizorii de servicii medicale din România, iar în alte state ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European/Confederaţia Elveţiană/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, va avea acces, în baza cardului european de asigurări de sănătate doar la serviciile medicale limitate, care devin necesare pe durata deplasării sau a șederii temporare în respectivul stat.

Copiii nimănui

Ce se întâmplă cu studenții neasigurați în străinătate nimeni nu știe. „Sunt copiii nimănui”, a precizat pentru Adevărul Cătălin Nan, președintele Federației Părinților. „Așa cum noi, ca părinți, avem obligația de a oferi copiilor casă, masă, haine, un trai decent, condiții de studiu. așa are și statul român obligația să le ofere sprijin. Adică, în cazul de față, asigurare medicală”. Părintele se plânge de faptul că sistemul de sănătate suferă goluri legislative uriașe. „După ce că abia se ocupă de noi, ați văzut cât stai pentru un RMN făcut la stat, nu se ocupă nici de copiii noștri. E trist. Ce facem? Le dăm de mâncare și casă, dar nu le asigurăm sănătatea?

La fel ca și Alexandra Bădescu, Cătălin Nan consideră că statul român nu-și mai dă interesul pentru acești copii dintr-un motiv cât se poate de simplu. „Mulți nu se mai întorc în țară, rămân să lucreze în străinătate. Atunci, de ce să te mai chinui pentru ei? Oricum i-ai pierdut. Pe de altă parte, este trist să vedem cum exportăm an de an creiere. Și ce faci tu, ca stat? Trebuie să faci ceva să-ți ții copiii acasă”. Și, spunem noi, să nu-i „pedepsești” dacă pleacă la studii în străinătate, mergând pe principiul că oricum nu se mai întorc.