Au trecut trei ani de la moartea lui Vladimir Găitan. Se întâmpla pe 10 noiembrie 2020. Actorul avea 73 și era la capătul unei suferințe cumplite. În urmă cu mai bine de 30 de ani fusese dignosticat cu o formă rară de cancer.

„Vladimir Găitan a trecut dincolo şi a lăsat teatrul şi filmul românesc, pe noi toţi, mult mai singuri. (...) Adio, Duţu!", anunța în acea zi tristă, Vlad Rădescu, într-o postarea pe Facebook.

Actorul care, în 2002, fusese decorat cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler „pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional din Bucureşti'', dar a cărui viață a fost marcată de drame uriașe, vorbea deschis despre boala care îl măcina.

„Cel mai cumplit a fost pentru mine când, la 40 de ani, am fost diagnosticat cu o boală de sânge. Se pare că spre deosebire de leucemie, e mai longevivă... Cel mai tare m-a şocat că mi s-a spus să fiu tot timpul pregătit, că la boala asta ei dau cam zece ani de trăit. În jur de 50 de ani trebuia să mă pregătesc s-o iau din loc. Şi mi s-a spus să am actele gata că pot oricând să fac un accident cerebral... Eram pregătit să mor în fiecare zi. Primii ani au fost foarte grei, pe urmă am început să învăţ iar să trăiesc normal. Şi uite că sunt 26 de ani de atunci şi am ajuns în faza când am mai dat o dată mâna cu coana coasă, când am făcut infarctul”, spunea actorul în 2011, într-un interviu pentru Adevărul.

Stai acolo în nişte condiţii cumplite, cu urletele celor din jur”

Era deja obosit de experiențele trăite în spital și perspectiva sumbră a sfârșitului care bătea la ușă.

„Camera de reanimare este de fapt o cameră a morţii. Eşti pus la nişte aparate, stai acolo în nişte condiţii cumplite, cu urletele celor din jur, cu bolnavii care fac pe ei, cu oamenii care mor, uşa aia care bubuie când se intră cu targa cu un alt bolnav. Sunt 12 paturi în care se moare şi se pleacă foarte rar în viaţă, pe bandă rulantă. Acolo mori şi te naşti de şapte sute de ori. La ora două noaptea m-am ridicat în capul oaselor, am început să-mi scot pilulele alea lipite pe piept şi am zis că plec acasă. În Gara de Nord e linişte, acolo în sala de aşteptare chiar se face linişte... La Reanimare nici gând. Unul horcăie lângă tine, asistentele vorbesc de ale lor tare, brancardierii vin cu o altă targă, o izbesc de toate paturile. Când am zis că plec acasă a venit un medic de gardă foarte drăguţ şi mi-a zis: „Da, aveţi dreptate, am avut-o pe mama aici şi la fel a reacţionat". Şi a venit o doctoriţă care mi-a făcut o injecţie şi am adormit. Ăsta e sistemul nostru, dar medicii sunt extraordinari”, povestea Vladimir Găitan.

„Am stări de depresie şi-mi doresc să mor”

Mărturisea atunci că a fost adesea pe punctul de a ceda psihic.

„Nu mi-e frică de moarte. Mă crezi că am stări de depresie şi-mi doresc să mor? Am obosit. Văd în moarte o plecare într-o odihnă binemeritată. Am fost şi sunt un tip foarte activ, dar tot ce se întâmplă în jurul nostru îmi creează o stare de nesiguranţă şi o depresie îngrozitoare. N-am garanţia zilei de mâine. Uită-te, am o căsuţă frumoasă, o curticică de 60 de metri. Nu mă găseşti cu zeci de hectare, e doar o casă cu trei dormitoare, dar nu pot să rezist, am scos-o la vânzare, pentru că nu ne mai permitem s-o întreţinem”, explica actorul.

„Am umblat ca un idiot şi am vrut să-i cad în genunchi”

Mai greu decât cu boala i-a fost însă să lupte „cu societatea, cu sistemul bolnav, care te dispreţuieşte”.

„Simţi dispreţul ăsta zi de zi Pe mine nu mă sperie moartea. Tot ce-mi doresc e să nu mă doară. Doar familia o regret. Uite o întâmplare care te deprimă. Mă roagă fiul meu, care trăieşte la Londra şi e fericit, să mă duc la Fisc să iau o hârtie care să demonstreze că şi-a plătit impozitele. Simplu ca bună ziua. Mă duc la o funcţionară. Nu spun cum mi-a vorbit şi cu ce dispreţ m-a tratat. M-a trimis de la Ana la Caiafa, am umblat două săptămâni prin tot oraşul, am scos nişte hârtii care erau greşite toate, pentru ca în final să aflu că tot de la respectiva funcţionară trebuia să iau hârtiile. M-am dus iar în biroul ăla, după două săptămâni în care am umblat ca un idiot şi am vrut să-i cad în genunchi. Era cu şefa ei, care stătea pitită după un vraf de dosare. Şi i-am spus: „Doamnă, vreţi să vă cad în genunchi, să vă spăl pe jos? Spuneţi-mi!" Şi cu un ton plin de dispreţ îmi zice: „Daţi încoace hârtia aia!" Şi în zece minute mi-a dat actul. Păi să nu vrei să mori? Când după o viaţă de muncă ajungi în situaţia asta, să fii în pericol să-ţi pierzi agoniseala de-o viaţă?”, mărturisea actorul.

O carieră memorabilă și o viață personală marcată de drame

Vladimir Găitan a debutat pe scena Teatrului de Comedie, unde a interpretat roluri în piese precum „Trei surori”, „12 oameni furioși” și „Turnul de Fildeș”.

În anul 1969, a debutat în cinematografie în filmul „Reconstituirea”. De asemenea, a jucat și pe scena Teatrului Nottara în următoarele piese: „Întâlnire la Sunles” și „Îngeri de America”. În anul 2001, a devenit director al Teatrului Nottara.

A colaborat cu regizorul Sergiu Nicolaescu, care l-a distribuit în: „Zile fierbinţi'' (1975), „Accident'' (1976), „Pentru patrie'' (1977), „Ultima noapte de dragoste'' (1979), „Duelul'' (1981), „Întâlnirea'' (1982), „Wilhelm Cuceritorul'', co-producţie franco-română (1982), „Noi, cei din linia întâi'' (1985), „Francois Villon - poetul vagabond'' (1987), „Mircea'' (1988), „Coroana de foc (1990), „Oglinda - Începutul adevărului'' (1993), „15'' (2005), „Goldberg - Supravieţuitorul'' (2008), ''Poker'' (2010).

A jucat și în serialele și telenovelele: „Roberta", „Căsătorie imposibilă", „Daria, iubirea mea", „Cu un pas înainte", „Inimă de țigan", „State de România - Student la Sorbona".

În viața privată, Vladimir Găitan a trăit adevărate drame. Într-un interviu acordat în 2019 publicației OK! Magazine, a mărturisit că și-a dorit foarte mult copii.

„Când am hotărât să facem copii, am avut un necaz foarte mare. Soţia a avut probleme grave de sănătate. Şi-am pierdut şapte copii – şapte sarcini, în diverse etape, chiar şi copil născut. Iar când a apărut fiul meu, Alexandru, preţul a fost extraordinar: soţia mea nu s-a mişcat din pat. Mi-am dorit atât de mult copii încât n-am conceput să fiu un tată sever“.

Vladimir Găitan are doi urmași: fiul, Alexandru, care este finanțist la Londra și fiica, Gloria, care a urmat aceeași carieră precum tatăl ei.