Odinioară o metropolă înfloritoare în inima Venezuelei, o țară bogată în petrol, orașul Maracaibo este acum pustiit, relatează New York Times.

În prezent, orașul a fost redus la o puzderie de case părăsite, iar unele dintre ele arată de parcă ar fi fost bombardate, după ce proprietarii au smuls ferestrele și acoperișurile pentru a le vinde la fier vechi înainte de a porni spre Columbia, Chile și Statele Unite. Cartierele clasei mijlocii sunt pline de afișe de vânzare și curți cu vegetație abundentă.

A scăzut dramatic traficul și odată cu el a scăzut și numărul infractorilor, mai cu seamă al acelora punându-și în minte să le fure. Crăciunul, odată o sărbătoare petrecută alături de rude, este acum o afacere singuratică pentru cei rămași, compensată doar de comunicarea prin camere web.

Aproape opt milioane de oameni - mai bine de un sfert din populație - au plecat din Venezuela în ultimii ani, alungați de sărăcie și represiunea politică.

Însă nicăieri acest exod nu se resimte mai acut decât în ​​Maracaibo, un oraș care a pierdut aproximativ jumătate de milion din populația sa de 2,2 milioane de locuitori. Marea majoritatea a celor care au părăsit orașul sunt în plaja 20 de ani până la adulți de vârsta mijlocie. Această cifră se bazează pe sondaje, dat fiind că guvernul nu a mai efectuat un recensământ oficial de peste un deceniu.

„Primul lucru care te izbește este singurătatea”, a spus primarul orașului Maracaibo, Rafael Ramírez. „Este devastator și te afectează emoțional.”

Maracaibo, situat în vestul Venezuelei și al doilea oraș ca mărime al țării, a suferit de urma unei economii în colaps, a penelor de curent constante și a penuriei cronicizate de benzină și apă.

Mulți adulți ce își caută de muncă în altă parte și-au lăsat copiii acasă până când se pun pe picioare, lăsând bunicii în vârstă să umple breșa.

„În acest moment, este o țară a bătrânilor”, a spus Antonio Sierra, în vârstă de 72 de ani, în timp ce privea din livingul casei sale pe fereastră de unde de puteau vedea multe locuințe goale.

Toți cei trei copii adulți ai lui Sierra au plecat. Unul dintre fiii săi a lăsat în urmă un bebeluș, Rafael, care între timp a crescut și are acum 7 ani. Anul trecut, până și învățătorii băiatului au plecat. Astfel că a trebuit să facă o chetă împreună cu alți bunici pentru a plăti un înlocuitor cu doi dolari pe săptămână pentru a preda la clasa întâi.

Maracaibo se pregătește acum pentru un nou val de plecări în următoarele luni, având în vedere plonjarea țării în instabilitate după alegerile naționale din iulie, pe care președintele autocrat, Nicolás Maduro, a pretins că le-a câștigat, deși bilanțul voturilor a arătat că le-a pierdut covârșitor.

Guvernul lui a declanșat o campanie brutală împotriva oricui contestă rezultatele electorale și, având în vedere că SUA se numără printre numeroasele țări care au respins pretenția la victorie a lui Maduro, sancțiunile americane, care au adâncit problemele economice ale Venezuelei, nu este de așteptat să fie atenuate prea curând.

O plecare în masă a numărului în scădere de medici, asistenți medicali, lucrători în salubritate și șoferi de autobuz ar fi și mai brutală în Maracaibo, unde atât de mulți care au ocupat acele locuri de muncă sunt deja plecați.

Ramírez mărturisește că tânjește după vremurile în care companiile țineau conferințe în Maracaibo, iar compania de stat producea atât de mult petrol într-un lac din vecinătate că muncitorii se bucurau de un nivel de trai confortabil.

„Acesta a fost un oraș petrolier, un oraș care a proiectat un centru de întrunire astfel încât toate industriile, oamenii, industria petrolieră, să vină aici”, a spus Ramírez. „Acel oraș nu se va mai întoarce, dar trebuie reinventat.”

Creșterea migrației din Maracaibo, a explicat primarul, a început acum circa 10 ani. A urmat prăbușirea companiei petroliere de stat, provocată de corupție, de lipsa investițiilor și de epurările politice ale angajaților calificați, exacerbată fiind de sancțiunile SUA.

O pană uriașă de curent la nivel național, în 2019, a declanșat zile de jafuri în Maracaibo și a înclinat balanța. Statul Zulia, care include Maracaibo, se învecinează cu Columbia, facilitând plecarea pe jos pentru persoanele care nu își puteau permite bilete de avion. O altă pană de curent masivă la nivel național s-a produs din nou vinerea trecută.

Un sondaj recent comandat de Camera de Comerț din Zulia a arătat că aproape 70% dintre familiile intervievate aveau un membru apropiat al familiei în afara țării.

Cel puțin jumătate dintre persoanele chestionate într-un sondaj separat comandat de primarul orașului Maracaibo, au spus că se gândesc să plece, un număr considerabil mai mare decât rata la nivel național, de 30% dintre respondenții care și-au exprimat dorința de a pleca, a declarat Efraín Rincón, consultantul politic care a efectuat sondajele.

„În fața acestei realități, vedem că ponderea persoanelor în vârstă este în creștere, însă nu organic – nu pentru că sunt mai mulți oameni în vârstă”, ci pentru că sunt mai puțini tineri, a explicat Rincón.

Din acest punct de vedere o miză mare au avut alegerile din 28 iulie, când Maduro s-a confruntat cu Edmundo González, un diplomat pensionar care a luat locul unui candidat mai popular al opoziției, interzis de guvern să participe la scrutin.

Contabilizarea pe baza aparatelor de votare făcută de observatorii electorali a arătat că González a câștigat la diferență mare. Guvernul spune altceva, dar la mai mult de o lună după cursă, oficialii încă nu au furnizat rezultatele alegerilor la nivel de circumscripție.

Mulți cetățeni, până și vechi susținători ai mentorului lui Maduro, fostul președinte Hugo Chávez, au contat pe un triumf al opoziției pentru a începe să inverseze soarta țării și să-i ademenească pe cei dragi să revină acasă.

María Corina Machado, liderul opoziției care a fost împiedicată să candideze, a făcut din asta o piatră de temelie a campaniei lui González.

În schimb, guvernul a reprimat rapid demonstrațiile de după alegeri, arestând aproximativ 2.000 de protestatari, activiști, jurnalişti și politicieni.

Întrucât guvernul Maduro nu arată nicio înclinație de a negocia o soluție la criza electorală, nivelurile migrației de la sfârșitul acestui an „vor fi dramatice”, a spus Mirla Pérez, profesor și cercetător în științe sociale la Universitatea Central Venezuela. „În acest moment, oamenii își fac strategii despre cum să plece.”

Pérez a explicat că, de regulă, migranții își lasă copiii acasă și apoi îi aduc și pe ei, odată ce sunt stabilizați financiar. În cele din urmă, își cheamă și părinții.

O vizită recentă la aeroportul din Maracaibo a găsit un număr de oameni, inclusiv câțiva adulți mai în vârstă, care plecau definitiv din țară ca să se alăture copiilor lor adulți aflați în Spania și Argentina. Șoferii de taxi care fac frecvent drumul de trei ore până la granița cu Columbia au raportat cozi lungi de venezueleni plecați pe jos.

Revenind la situația din Maracaibo, sute de mii de bătrâni se află în condiții precare, potrivit ONG-ului Convite, ei câștigând în jur de 3 dolari pe lună pensie. Deși majoritatea oamenilor primesc o sumă de bani de la rudele din străinătate, sondajele realizate de Rincón au arătat că suma medie a fost mai mică de 25 de dolari pe lună.

Administrația Maduro, într-o aparentă recunoaștere a problemei, a creat un Minister pentru Persoane Vârstnice pentru a garanta accesul la îngrijire medicală, hrană și servicii publice.

Soția lui Sierra, Marlenis Miranda, în vârstă de 68 de ani, a explicat că se ocupă de gospodărie în funcție de programul în care sunt disponibile curentul electric și apa.

Electricitatea vine poate o dată pe săptămână, uneori la două săptămâni. Când apa pornește, cam o dată pe săptămână, ea umple patru butoaie uriașe pentru a le folosi în restul zilelor și refolosește apa din cadă pentru a spăla toaletele.

Fiul lor, fost ofițer de poliție, este șofer de Uber în Texas, în timp ce fiica lor lucrează la o grădiniță din Vermont. Un alt fiu, care în 2013 a fost primul din familie care a plecat, este designer grafic în Barcelona.

„Uneori te uiți afară într-o zi sâmbătă și îți spui: „Oh, arată așa de singuratic”, a spus Miranda.

După ce doi dintre copiii lui Edith Luzardo au părăsit Maracaibo pentru Statele Unite, Luzardo a rămas în țară să-și crească cei doi nepoți. Când The New York Times a vizitat-o ​​în iulie, ea a spus tristă că doar cinci persoane au mai rămas într-o casă în care cândva locuiau 24.

Ea s-a frământat dacă să aștepte să primească aprobare pentru a intra în Statele Unite în cadrul unui program special de migrație al administrației Biden, însă în august acesta a fost suspendat pentru scurt timp.

La două zile după anunțul suspendării, Luzardo a decis să urmeze același traseu perfid pe care l-au urmat mulți venezueleni, prin Darién Gap, o rută prin junglă care leagă America Centrală și America de Sud.

„Nu mi-e frică”, a spus Luzardo, în vârstă de 66 de ani. „Sunt puternică.”

Cu puțini bani, Luzardo, unul dintre fiii ei și cei doi nepoți pe care îi creștea au rămas blocați câteva zile în Costa Rica, înainte de a ajunge în sfârșit în Mexic, potrivit mărturiei fiului ei.

Xiomara Ortega, în vârstă de 68 de ani, a spus că atât de mulți oameni plănuiau să plece în eventualitatea în care Maduro câștigă alegerile, încât se aștepta să rămână singură în cartierul ei din Maracaibo. Două dintre fiicele ei sunt în Columbia, iar Ortega crește șase nepoți.

În majoritatea zilelor, ea nu are apă și nici bani să cumpere. Mătură terasele vecinilor pentru a câștiga niște bani în plus și fură electricitate de la un stâlp de utilități din vecinătate.

„Nu a mai rămas nimeni”, a spus Ortega privind la casele goale din jur „Eu o să rămân”, a spus ea despre orașul ai cărei locuitori se împuținează pe zi ce trece.