Alimentele pe care le mâncau românii în perioada comunistă nu conțineau E-uri și nici alte substanțe periculoase - este sloganul demontat de imagini în care este dezvăluit modul în care culturile erau tratate cu insecticid.

Cineclic a dat publicității imagini cu modul în care se cultivau, se creșteau și se recoltau roșiile, dar și alte legume. În imaginile ce par din Africa anilor ’60 se observă muncitori protejați cu măști de gaze care împrăștie substanțe periculoase pe câmp. Tractoarele sunt numai rugină și par a fi de dinaintea războiului.

Postarea a stârnit sute de comentarii: „Asta cu gustul ține de soi. Urăsc comunismul, dar avea tataie niște roșii în curte de nu găsești azi. Le mâncai goale cu sare. Și da, le trata, nu la scară industrială, logic, dar le trata. Chestia e că insectele dăunătoare evoluează, devin rezistente, tot felul de bacili la fel. Și sunt create soiuri care să reziste, dar din păcate își pierd și din gust. Asta e lumea în care trăim, nu ține neapărat de regim. Soiul bunicului e delicios, dar astăzi îți pierzi toată producția“, scrie D.N.

„Elocvent reportaj foto. Roșiile ”românești” după care plâng ”suveraniștii” aveau gust de raticid și se cultivau în condiții africane de anii 1960“, comentează T.B.

„Tocmai de aceea azi se prefera a se cultiva roșii mai rezistente la dăunători și boli în dauna celor cu gust pe care le știm. Acele roșii de care amintești erau foarte perisabile, fiind nevoie a se consuma în 2-3 zile, ceea ce nu e posibil când produci industrial, pentru ca lumea se uita după aspect. Deci, cu toți ne batem în piept după cele roșii cu miros și gust, dar dacă vedem o roșie mai stalcita o dam deoparte. Ori niciun producator nu își mai permite luxul sa cultive roșii perisabile în 2-3 zile, ci doar acei țărani, care le vând la poartă, dar care nu îți oferă nicio o garanție a ceea ce a folosit ca fertilizanți sau antidaunători. Asta e lumea in care trăim“, îi răspunde I.R.

Un altul explică faptul că gustul roșiilor depinde de perioada în care le cumperi: „Daca le cumperi in octombrie-martie, si normal ca au gust de plastic. In comunism mancam in aprilie-mai si pe perioada verii, si normal ca aveau gust! Si azi au“.

Alți români spun că au găsit dovada că se băga „otravă în pământ ca să crească producția la hectar pentru export...“.

Ce E-uri erau pe vremea comunismului

Nu doar legumele erau tratate cu substanțe periculoase, fiind multe alimente care conțineau E-uri, numai că la vremea aceea nu se cunoștea pericolul care stătea în spatele lor. Elvira Grosu, inginer în chimia alimentelor, a dezvăluit că și în parioada comunistă existau E-uri în compoziția produselor. Spre exemplu, mezelurile aveau în compoziție conservanți pentru menținerea culorii hemoglobinei. Bomboanele conțineau acidul ascorbic, un produs pe care-l importam din China. De asemenea, alcoolul și produsele zaharoase aveau în compoziție diverse E-uri.

Și preparatele de carne conțineau, invariabil, conservanți și coloranți, necesari pentru menținerea culorii hemoglobinei roșii, altfel, ea s-ar fi oxidat chimic și ar fi căpătat culoarea vineție. Ouăle, spre exemplu, erau conservate la frig sau în clorură de var. În schimb, brânzeturile conțineau doar clorură de sodiu, adică sare alimentară.

Întreruperile dese de curent de pe vremea comunismului produceau mari pagube în domeniul comerțului. Peștele, un aliment perisabil, a ajuns, nu de puține ori, făină furajeră. Se mai sorta ce se putea sorta și se trimitea la conservat, iar restul ajungea hrană pentru păsări.

Înainte de 1989, pe piață erau admiși maximum opt conservanți și aromatizanți, termenul de valabilitate al produselor era mult mai mic. „Pe vremea lui Ceaușescu erau maxim opt conservanți și aromatizanți alimentari. Cei mai cunoscuți sunt azotiții și azotații de sodiu. Concentrația maximă admisă era de 14 mg/100 grame produs“, a dezvăluit inginerul în chimia alimentară.