Mă uit la tine, mă frec la ochi și nu-mi vine să cred ceea ce văd. Proastă mână am la oameni. Te-am susținut, deschis, transparent, asumat. Păreai altfel, tinerică, spălățică, istețică. Ai fost una dintre invitatele mele preferate. Aveai discurs, atitudine, comportament cuviincios. Prost am fost! Am contribuit, din păcate, la zămislirea unui monstru. Asta ai ajuns, un monument de arivism, de ipocrizie și de obrăznicie, un munte de lipsă de scrupule. Ai luat-o, în pas alergător, pe urmele Elenei Udrea. Dar parcă nici măcar ea nu-și luase viteză atât de repede.

Știi bine cum ai ajuns președinte al PNL, sper că nu e nevoie să detaliez. Azi îți execuți, fără milă, colegi de partid în fața cărora acum doi-trei ani de zile erai ca un pudel. Dai cu rahat în oameni fără sprijinul cărora nu ai fi ajuns în veci ceea ce ești. Reciți lecții de cinste, morală și corectitudine în contextul în care se stă cu curul, la ordin, pe dosarele tale. Nu te mai legitima cu hârtia de la DNA, care susține că n-are în lucru nici o anchetă penală cu tine. Și Elena Udrea a avut câteva. Și nu i-a folosit la nimic. Pentru că nu era momentul. Când se va da verde la execuția ta, deontologii care îți suflă-n pene vor fi alimentați cu informații. Și, astfel, lumea va afla și cum ai fost asociată cu Pinalti în firma de energie, și cum a ajuns taică-tău director la Electrica în guvernarea Tăriceanu, și cum ai luat pe cabinetul de avocatură contracte de reprezentare (tot) cu Electrica, și cîți bani ai făcut cu AVAS-ul condus de Tase Atanasiu, și cum ai ajuns arbitru la Curtea lu’ Mișu Vlasov. Și multe altele, Alina, pentru că n-ai priceput nimic din ceea ce i se întâmplă Elenei. Iar tot ce faci azi, cu precădere aberațiile juridice pe care le susții și nesocotirea unor libertăți cetățenești fundamentale, va fi folosit mâine, doar că împotriva ta, când tu vei deveni ținta.

 Mă uit iar la tine, Alina Gorghiu. Văd o femeie încrezută, încrâncenată, schimonosită de ură și de nerăbdarea de a se ajunge, o politrucă dispusă să facă orice (inclusiv să bați palma cu un Vanghelie care te-a umilit ani de zile ca pe ultimul câine de pripas) pentru a parveni. În spatele tău, cei care-ți zâmbesc în față îți spun Elena Udrea a PNL. S-a schimbat alesul, s-a schimbat și femeia determinantă. Ți se pare că toată lumea e a ta. La 25 de ani de la căderea comunismului, ai ajuns un fel de Elena Ceaușescu, doar că mai vizibilă, mai ahtiată de putere și cu Blackberry pe birou. Urâtă transformare ai suferit. Sau poate doar îți scoți la iveală caracterul. Te-ai suit în lift și-i scuipi în cap, printre gratii, pe ăia care urcă pe scări. Să vezi senzație tâmpită când liftul cade-n gol…

Dimineața, pe răcoare, înainte să te apuci să mai schimbi olecuță lumea, tu chiar ai curaj să te uiți la tine în oglindă?

ciutacu.ro

Distribuie Distribuie Comentarii