Legumicultorii care cultivă în spații protejate au primit vestea că vor putea aplica și pe ciclul II pentru sprijin în cadrul programului cunoscut drept „Tomata”. Anul viitor, în schimb, ar putea aduce adevărate provocări pentru micii fermieri.

Tomatele au fost o cultură bănoasă pentru unii fermieri, păguboasă pentru alții FOTO: arhiva I.P.

Programul de susţinere a producţiei de legume cultivate în spaţii protejatea, cunoscut drept „Tomata”, va exista și în „versiunea de toamnă”, legumicultorii care cultivă tomate, ardei gras şi/sau lung și/sau gogoșar, castraveţi, fasole păstăi, salată, spanac sau ceapă verde pe cel puțin 1.000 m.p. urmând să primească un ajutor de minimis de 1.000 euro. Condiția este să valorifice, cu acte doveditoare, o cantitate minimă (prevăzută în actul normativ) până la 31 ianuarie 2025.

Ajutorul de minimis ar putea fi acordat pentru ultima dată sub această formă, ministrul Agriculturii, Florin Barbu, declarând cu mai multe ocazii că pregătește o nouă versiune a acestui program. Conform noii viziuni, ajutorul ar urma să fie acordat pentru toată suprafața cultivată cu legume în spații protejate, în condițiile din program. Astăzi, indiferent ce suprafață cultivă, fermierii primesc acest ajutor de minimis (care pentru tomatele cultivate primăvara a ajuns și la 3.000 euro) doar pentru 1.000 m.p./cultivați. Cum ajutorul nu a fost tocmai mic, foarte mulți fermeri au apelat la „artificii” și și-au fărâmițat ferma, împărțind între membrii familiei, și nu numai, suprafețe de câte 1.000 m.p. pentru a putea încasa banii.

Nu toți au putut în schimb să facă asta, iar cel mai mult au fost afectați, spune fermierul Ion Păunel, liderul Sindicatului Producătorilor Olt, acei fermieri care au accesat fonduri europene.

„Cei mai dezavantajați la acest program <Tomata> erau fermierii care accesau fonduri europene. Cei care accesau sprijin pentru fermele mici, tinerii fermieri și cei care accesează proiecte mult mai mari, pentru că aceștia puteau beneficia doar de suprafața de 1.000 m.p.. Ceilalți fermieri, care nu au accesat fonduri europene, au avut și posibilitatea de a diviza, de a da la alții în arendă. Eu zic că se repară ceva cu această inițiativă”, explică Păunel.

Marii fermieri, acces similar la „Tomata”

Provocarea la care poate că se gândesc mai puțin acum micii fermieri este aceea că și administratorii serelor de mari dimensiuni vor avea aceeași posibilitate de a aplica pentru ajutorul de minimis, spune Păunel.

„Să nu uităm că vor intra, spre exemplu, și serele din România de această dată, cu toată suprafața. Avea 3 hectare de sere, 7 hectare de sere , cine are așa ceva în România, el putea să primească pentru 1.000 m.p., or acum va lua pe toată suprfața. Și eu cred că așa îi stimulăm și pe fermieri. (...) Concurența noastră vine chiar din țară, pentru că marii fermieri, având toată logistica necesară, utilaje și așa mai departe, au început să cultive suprafețe cu legume în câmp și să construiască sere și solarii. Și vor lucra organizat, cu factură, cu chitanță, cu tot ceea ce înseamnă legislația națională în vigoare. Dacă nu ne dăm seama că trebuie să ne asociem în cooperative, în grupuri de producători și așa mai departe, poate peste câțiva ani va fi prea târziu”, avertizează Păunel.

Încă în așteptarea depozitelor promise

Tot asocierea în cooperative, lucru deja dovedit, îi va salva pe micii producători și de necesitatea de a-și construi depozite în care să se poată realiza sortarea, ambalarea și etichetarea produselor lor. Deși li se promite deja de câțiva ani că statul va construi depozite în marile bazine legumicole, primele termene avansate au fost depășite. În ultima variantă lansată de la vârful ministerului, Casa Unirea, entitate „călcată” de curând de procurorii anticorupție, urma să fie implicată în construirea acestor depozite. S-a arătat chiar proiectul, dar implementarea lui încă întârzie, timp în care micii producători nu reușesc decât pe ici-pe colo să-și ducă legumele în magazine. Suntem încă departe, spune Ion Păunel, nu doar de ceea ce se întâmplă în statele europene dezvoltate, ci chiar de ceea ce au reușit vecinii noștri bulgari, sau polonezii, la fel se întâmplă în Turcia, de unde vin cantități impresionante de legume.

„În toate aceste state există aceste depozite, că sunt făcute de stat, că sunt inițiative private, că sunt cooperative. Există o bursă a legumelor. Și atunci spunem - de ce avem importuri din țările astea ? Păi avem, pentru că se duc la bursă, se duc într-un spațiu amenjat, dar de acolo nu vine o legumă într-un ambalaj care nu este de unică folosință. Și atunci cred eu că s-ar reglementa lucrurile și am avea mai mare succes și noi producătorii, depozitele ar avea și rolul de a o temporiza. Plus că orice comerciant știe că găsește legume la Pleșoiu, la Scărișora, la Matca, doar în aceste centre de colectare. Și pleacă cu factură, cu chitanță, cu certificat de calitate, garanție, conformitate și așa mai departe”, mai spune Păunel.

Tot un pas în această direcție s-ar putea face, cred legumicultorii, dacă formele de sprijin s-ar orienta și către susținerea producției, subvenționându-se cantitatea livrată și comercializată cu documente. O lege în acest sens a fost deja adoptată, însă aplicarea ei se amână.