„Un An Nou fericit!” – este probabil urarea pe care o veți auzi cel mai mult zilele acestea. Psihologul Daniel David prezintă un ghid simplu, bazat pe sute de studii care ne ajută să avem o viață autentică, fericită, plină de sens și semnificație.

Fericirea - una dintre „rezoluțiile” cele mai importante ale noului an. FOTO: Vika Glitter/Pixabay

Ce putem face pentru a avea un An Nou fericit? Cum să ai o viață fericită? Acestea reprezintă preocupări importante ale Psihologiei, astfel că Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai (UBB), a vorbit, în emisiunea „Dialoguri academice” - realizată de instituția de educație superioară – despre lucrurile relativ simple pe care fiecare dintre noi le poate face pentru a avea o viață autentică.

„Tema de optimizare și dezvoltare personală nu este o temă care ține doar de Psihologia pozitivă, ci a fost abordată și este abordată și de Filosofie, de diverse religii, de diverse pseudo-științe, ca să le spun așa. Diferența este că psihologii o abordează din punct de vedere științific, altfel spus este aceeași temă, dar este abordată cu metodologie științifică care generează cunoaștere și nu generează pseudocunoaștere”, explică psihologul.

Viața autentică, din perspectiva Psihologiei pozitive, înseamnă că ești împăcat cu propriul trecut, ai o stare de mulțumire în prezent, care presupune trei componente: viață plăcută - viață bună - viață cu sens și semnificație și care înseamnă să privești cu optimism spre viitor.

Cum putem să avem o viață autentică?

David susține că sunt sute sau chiar mii de studii serioase care au identificat o serie de factori psihologi importanți în acest sens.

Psihologul a sumarizat patru idei principale pe care oricine le poate folosi în viața personală.

„Dacă vrem să avem o viață autentică ar trebui să ne construim un mindset - un set mintal pe care noi îl numim rațional și pozitiv”, a precizat Daniel David .

Un set mintal rațional și pozitiv înseamnă mai multe lucruri.

„Un set mintal rațional și pozitiv, în primul rând, pornește de la modul în care noi ne formulăm obiectivele și dorințele pe care le avem. Fiecare dintre noi, prin simplul fapt că suntem oameni, avem tendința să avem o mulțime de dorințe. Dorințele pot fi formulate cu referire la propria persoană – vreau să reușesc, vreau să fiu primul, vreau să fiu iubit șamd. Avem o mulțime de dorințe care se referă la ceilalți oameni - vreau ca ceilalți să se comporte corect, vreau ca ceilalți să mă trateze corect, și au o mulțime de dorințe, cerințe față de viață - viața să fie cistită, dreaptă, ușoară șamd”, explică David.

Scoate „trebuie să” din vocabularul tău

El subliniază că e foarte important modul în care sunt formulate aceste dorințe, scopuri, obiective.

„Ceea ce este foarte important este ca aceste dorințe, scopuri și obiective să fie formulate într-o variantă preferențială. Foarte mulți oameni au tendința să-și formuleze scopurile și dorințele în termeni de „trebuie cu necesitate”. Ei ajung să-și spună că: „dacă doresc ca ceilalți să mă trateze corect, aceștia trebuie să o facă”; „Îmi doresc să reușesc, deci trebuie să reușesc”, „Îmi doresc să fiu apreciat și tratat corect, deci trebuie să fiu apreciat și tratat corect”” – detaliază psihologul.

Problema este cu formularea în termeni de „trebuie”.

„<Trebuie> este un factor de vulnerabilitate pentru suferința psihologică. Alternativ sănătoasă, acel mindset despre care vorbeam, se referă la faptul că scopurile mele sunt formulate în termeni preferențiali: îmi doresc să reușesc, fac tot ceea ce depinde de mine, dar accept faptul că s-ar putea să nu reușesc, sunt o mulțime de factori pe care nu-i controlez; îmi doresc să fiu iubit și apreciat de oameni și fac tot ce depinde de mine să le obțin respectul, dar accept faptul că indiferent ce voi face, pot să nu mă respecte; mi-aș dori ca viața să fie ușoară și frumoasă, dar pot accepta faptul că e atât de complexă încât uneori nu se pot întâmpla aceste lucruri și mereu am un plan B”, a explicat psihologul .

Astfel, primul lucru pe care trebuie să-l învățăm este că putem avea orice dorință, orice scop, oricât de bizare pot părea, în condițiile în care le formulăm în varianta de „îmi doresc” și nu de „trebuie să”.

Dacă nu poți tolera eșecul, vei trăi o viață limitată

„Oamenii care-și formulează dorințele în termeni preferențiali - deja am făcut primul pas spre o viață autentică. Al doilea factor cognitiv-rațional pentru o viață autentică se referă la toleranța la frustrare. Foarte mulți care-și formulează scopurile și dorințele în termeni de „trebuie să”, iar realitatea îi demonstrează că ceea ce „trebuia” să se întâmple nu s-a întâmplat, au tendința de a spune: „Nu pot tolera această situație”. Alternativa rațională este că dacă-mi doresc anumite lucruri care nu se întâmplă, pot tolera această frustrare. Nu-mi place, e negativă, dar de tolerat pot s-o tolerez”, subliniază Daniel David.

Astfel, oamenii care își dezvoltă toleranța la frustrare sunt oameni care reușesc să trăiască o viață autentică și sunt mult mai performanți.

„Dacă tu ai ideea că trebuie să reușești și nu poți tolera să nu reușești, nu te implici, nu îmbrățișezi situații diverse din frica de eșec. Dacă îți dezvolți toleranța la frustrare, probabilitatea să îmbrățișezi situații diverse și să mergi în această zonă de optimizare și dezvoltare personală este mult mai mare”, concluzionează psihologul.

Cele mai multe situații ale vieții se află între „pozitiv” și „catastrofă”

A treia componentă a vieții autentice se referă la modul în care evaluăm lucrurile negative care ni se petrec.

„Se întâmplă foarte multe lucru negative, important este se nu sari foarte repede la <a catastrofa>, adică când ți se întâmplă ceva negativ, să ajungă să spui că-i groaznic și catastrofal. Întotdeauna trebuie să pui lucrurile în perspectivă. Dacă nu le puni în perspectivă, s-ar putea ca o chestie măruntă să pară că e groaznică și catastrofală. Atunci trebuie să evaluezi negativul într-o manieră nuanțată: nu totul este pozitiv sau catastrofă. Între pozitiv și catastrofă se află cele mai multe situații ale vieții, iar negativul este într-o variantă nuanțată, de la rău, foarte rău, teribil de rău, extrem de rău până în zona de catastrofă”, explică rectorul UBB.

Judecă comportamentul, nu persoana

A patra componentă a vieții autentice se referă la tendința de a nu face evaluări globale nici asupra propriei persoane, nici asupra celorlalți.

„Atunci când văd o un comportament, spre exemplu, negativ față de mine din partea unor oameni, dacă am o perspectivă rațională voi evalua negativ comportamentul și voi spune: „Comportamentul tău este nedrept”, „Comportamentul tău este agresiv”, „Comportamentul tău este incorect”. Nu voi pune, însă, eticheta globală pe o persoană, n-am să-i spun: „Tu ești nedrept, agresiv, prost, incompetent șamd”, precizează psihologul.

Același lucru este valabil atunci când vorbim despre propriile comportamente. „Comportamentele mele sunt bune sau rele. Eu ca persoană pur și simplu exist, mă accept așa cum sunt, vreau să-mi îmbunătățesc comportamentele, dar nu-mi pun o problemă de a-mi schimba esența personală, fiindcă identitatea personală este atât de complexă, încât n-ai cum s-o evaluezi printr-o etichetă globală. Dacă pui unui om o etichetă globală, faci ceea ce se cheamă generalizare excesivă. Este deja o eroare de logică“, arată psihologul.

Acestea sunt cele patru elemente esențiale ale mindsetului rațional și pozitiv care ne pot asigura o viață autentică.

Greșeli majore în școală și parenting

David susține că în spațiul public de la noi a apărut o filosofie, în sensul de perspectivă asupra vieții, îngrijorătoare.

„Cerem, de exemplu, de la școală să nu întărească toleranța la frustrare, școala fiind doar un context în care toată lumea se simte bine și toată lumea este fericită. Unii încearcă să formuleze scopul școlii ca fiind să te facă fericit, ceea ce este o mare greșeală, școala n-a fost gândită să te facă fericit, ci să-ți transfere competențe. Evident că dacă în acest proces de transferare de competențe pot să fii și fericit, și așa ar trebui transferate competențele, dar în același timp trebuie să acceptăm faptul că uneori a asimila competențe presupune efort și asta înseamnă toleranță la frustrare. Oricât te dai peste cap e greu să înveți într-o manieră fericită tabla înmulțirii. Sigur, e cel mai simplu exemplu, dar sunt multe alte lucruri pe care le înveți la școală care necesită stres și toleranță la frustrare”, explică el.

Psihologul mai arată că a apărut o teorie a parentingului care confundă acceptarea necondiționată cu acceptarea necondiționată în general. „Eu când am spus că ne acceptăm necondiționat persona, n-am spus că acceptăm necondiționat și ce face persona respectivă. Altfel spus, eu te accept necondiționat, dar nu-ți accept comportamentul grosolan față de mine și mă aștept de la tine să-ți schimbi acest comportament”, a precizat expertul.

Mulți părinți n-au înțeles această diferență și gândesc într-o logică în care copilul trebuie acceptat necondiționat și în ceea ce privește comportamentul. „Asta este o mare greșeală. Funcția educației este să-ți modeleze comportamentul”, spune el.

Lucrurile din punctul de vedere al raționalității nu arată bine. „Pe de o parte, nu avem o predispoziție genetică pentru raționalitate, cultura noastră veche, tradițională nu încurajează aceste perspective raționale, și moda care există acum la nivel social, nu încurajează această parte de raționalitate”, a concluzionat Daniel David.

Citește mâine în „Adevărul“ despre cum să ai o ai o stare de mulțumire în prezent, adică viață plăcută, viață bună și viață cu sens și semnificație.