Dobândirea capacității nucleare în secolul 21 este un scenariu asociat în mod normal cu state autoritare precum Iranul și Coreea de Nord. Dar, în ciuda faptului că este ajutat de Occident, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, se teme că armele nucleare ar putea fi singura garanție că țara sa va supraviețui, relatează The Telegraph.

Dacă ar fi izbucnit vreodată război nuclear între URSS și Occident, maiorul Valeri Kuznețov ar fi fost probabil unul dintre ultimii oameni rămași în viață pe Pământ. Ofițer în Divizia 46 a Forțelor de rachete strategice sovietice, era staționat la un buncăr de rachete nucleare din Ucraina , alături de doi camarazi, într-o capsulă de comandă la circa 45 de metri sub pământ.

Protejată de pereți metalici de 1,8 metri grosime, capsula era echipată cu amortizoare și centuri de siguranță, permițând celor din interior să supraviețuiască impactului unui atac nuclear din vest. Ar fi fost sarcina lui Kuznețov să tasteze un set de coduri, apoi să apese un buton marcat „Pornire”.

Din silozurile subterane s-ar fi deschis trape metalice gigantice și s-ar fi lansat până la 80 de rachete nucleare strategice, suficiente pentru a distruge Occidentul de câteva ori. În mod cert, ar fi însemnat sfârșitul omenirii –iar maiorul ar fi urmat ordinele.

„Ar fi fost datoria mea”, zâmbește el. „Ce s-ar fi întâmplat cu familia mea, cu rudele mele, cu țara mea, toate acestea erau un aspect secundar. Trebuia să stăm acolo în acel buncăr până la sfârșitul vieții pe Pământ.”

Din fericire, nu i s-a cerut niciodată să-și facă datoria, iar astăzi baza de rachete, lângă orașul odată închis Pervomaisk, la peste 300 de km sud de Kiev, este un muzeu. Vizitatorii pot face azi turul buncărului, pot apăsa butonul gri și inspecta corpul unei rachete nucleare sovietice „Satan”, de 200 de ori mai puternică decât bomba aruncată la Hiroshima.

O expoziție la fel de înfricoșătoare este un mic seif din buncăr, care odată depozita pistoale. „Erau acolo pentru ca cei din buncăr să le folosească asupra lor, dacă ar fi decis că viața nu mai merită trăită odată ce lumea ar fi fost distrusă”, explică ghidul muzeului Olena Smriceveska.

Pentru ucraineni, însă, considerentul cel mai important al muzeului se referă la ce ar fi putut să fie acum. La Pervomaisk s-a aflat una dintre cele două baze de rachete nucleare din Ucraina, care dețineau împreună o treime din arsenalul atomic sovietic. Dar, ca semnatar al eforturilor de non-proliferare aferente Memorandumului de la Budapesta din 1994, Kievul proaspăt independent a renunțat la arme în schimbul garanțiilor de securitate din partea Rusiei, a SUA și Marii Britanii.

Având în vedere că Vladimir Putin a încălcat în mod flagrant acele garanții odată cu invazia sa în urmă cu trei ani, astăzi, mulți din Ucraina regretă profund faptul că nu au păstrat armele. Și, după ce la începutul acestei luni, Donald Trump a părut să excludă aderarea la NATO a Ucrainei în viitor, acum aceștia se întreabă dacă nu ar fi cazul să-și construiască propria descurajare nucleară de la zero.

„Nu mi-a picat bine când a trebuit să renunțăm la armele noastre nucleare”, suspină Kuznețov, în vârstă de 71 de ani, care a stat la Pervomaisk o bună parte din carieră. „A fost o crimă ca liderii țărilor să ne oblige să semnăm memorandumul și a propriilor lideri care au acceptat să o facă. Cu siguranță, mi-ar plăcea ca Ucraina să aibă din nou arme nucleare.”

O garanție a supraviețuirii în lipsa ajutorului occidental

Și înainte de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, Kievul a simțit că sprijinul militar occidental nu a fost niciodată acordat decât cu jumătate de măsură. Iar acum, când noul președinte american negociază direct cu Vladimir Putin, Ucraina deține mai puțin controlul asupra propriului destin decât oricând. În acest context, nu e de mirare că Volodimir Zelenski s-a simțit înclinat să spună că armele nucleare sunt singura descurajare eficientă pe termen lung a agresiunii Rusiei.„Fie Ucraina va avea arme nucleare și asta va fi protecția noastră, fie ar trebui să fin în vreun fel de alianță. În afară de NATO, astăzi nu cunoaștem alianțe eficiente”, spunea el liderilor europeni întruniți la Bruxelles,

Nevoind să-i sperie pe partenerii occidentali, consilierii lui Zelenski au ținut să dea asigurări că Kievul nu încearcă în prezent să construiască o bombă nucleară. Dar, cum Rusia continuă să reprezinte o amenințare existențială și Kievul nu simte că poate avea pe deplin încredere în susținătorii săi occidentali, nimeni nu exclude un asemenea scenariu în viitor. Printre aceștia se numără și istoricul de origine ucraineană Eugene Finkel, care, în noua sa carte Intent to Destroy: Russia's Two-Hundred-Year Quest to Dominate Ukraine , scrie că patria sa ar putea deveni un „Israel pe Nipru”. Asta ar însemna nu doar o populație întărită de lupte, obișnuită să se descurce singură, ci să devină, ca și Israelul, o putere nucleară independentă.

„Totul depinde de modul cum se încheie războiul, dar dacă va fi vorba de recâștigarea teritoriului și nicio promisiune legată de NATO, pot anticipa că vor fi politicieni serioși din Ucraina, în special de pe dreapta, care să facă presiuni în acest sens”, a declarat Finkel pentru The Telegraph . „S-ar putea chiar să găsească o oarecare simpatie în Occident. Cu toate acestea, deși oamenii ar putea simți că este justificat, cred că ar fi un dezastru. Europa nu are nevoie de un alt stat nuclear în centrul continentului, iar Ucraina își poate cheltui banii mai eficient”.

Ar putea avea Ucraina arme nucleare?

Ucraina are atât mijloacele, cât și motivația necesare. Fiind unul dintre cele mai avansate din punct de vedere tehnologic dintre fostele state sovietice, are o lungă istorie de expertiză atât în ceea ce privește ​​sistemele de îmbogățire nucleară, cât și de livrare a armelor.

Reactoarele nucleare existente ar putea furniza uraniul și plutoniul necesar. Un nivel de puritate ar necesita instalații suplimentare de reprocesare pentru a genera material fisionabil din combustibilul uzat, dar puțini se îndoiesc că nu ar fi realizabil, având în vedere istoricul actual al Kievului în domeniul inovațiilor militare. Ucraina are deja rachete precum Tochka din epoca sovietică, care pot transporta focoase nucleare, potrivit lui Sidharth Kaushal, cercetător senior la Institutul Regal al Serviciilor Unite din Londra.

El subliniază, totuși, că nici Occidentul, nici Rusia nu ar sta cu mâinile în sân. Instalațiile nucleare ale Ucrainei sunt monitorizate în mod regulat de Agenția Internațională pentru Energie Atomică, ai cărei inspectori ar identifica orice activitate de îmbogățire neautorizată. „Nu numai că asta i-ar alarma pe partenerii occidentali ai Ucrainei, ci i-ar oferi Rusiei un pretext pentru o intervenție militară ulterioară, împotriva căreia Occidentul ar fi greu să protesteze”, spune el. A o face în secret, adaugă el, ar fi, de asemenea, dificil, având în vedere că se crede că Rusia are numeroase cârtițe în cadrul instituției de securitate a Ucrainei.

În plus, chiar dacă ar construi un număr de rachete nucleare, expertul se întreabă cât de descurajatoare ar fi acestea de fapt, având în vedere disprețul lui Putin față de viețile rușilor. „O rachetă cu rază scurtă de acțiune cu un focos nuclear ar putea distruge un oraș din sudul Rusiei, probabil. Dar rușii au pierdut sute de mii de vieți în război, așa că acesta ar putea fi un preț pe care și-ar putea permite să-l plătească.

„În unele privințe, a avea un arsenal nuclear mic este cel mai rău din ambele lumi; invită lovituri preventive, fără a oferi prea multă certitudine cu privire la capacitatea de a riposta.”

Niciun politicien ucrainean nu s-a angajat public să construiască un program nuclear și, în mod oficial, majoritatea îl exclud. Deși, potrivit lui Gennady Druzenko, un expert care plănuiește o viitoare candidatură la prezidențiale, „dacă ai intenționa să produci o bombă nucleară, nu te-ai lăuda cu asta”. El personal susține că cel mai bun factor de descurajare al Ucrainei este pur și simplu să își mărească stocul de rachete convenționale cu rază lungă care i-ar permite să lovească Moscova.

Dr. Kaushal bănuiește că Zelensko ar putea adopta o postură nucleară de tip catalizator, în scopul nu atât de a speria Rusia, cât de a-i speria pe aliații Ucrainei pentru a oferi garanții de securitate adecvate. Oricum, scenariu e aparent popular printre mulți ucraineni. Un sondaj din aprilie anul trecut a arătat că mai mult de jumătate din populație susține acum ideea ca Kievul să dețină din nou arme nucleare.

Pe de altă parte, narațiunea conform căreia un Kiev naiv a fost indus în eroare de Occident să se dezarmeze în 1994 este oarecum înșelătoare. În primul rând, codurile pentru armele din baze precum Pervomaisk erau deținute exclusiv de Moscova, care a suportat și costurile mari de întreținere. Nici la începutul anilor 1990 nu părea decât înțelept ca statele ex-sovietice satelit să-și abandoneze stocurile nucleare, având în vedere războaiele civile care deja făceau ravagii în Caucaz și Balcani.

„Istoria alternativă a ceea ce s-ar fi putut întâmpla fără Memorandumul de la Budapesta este o poveste convingătoare pe care mulți ucraineni aleg să o creadă”, spune Finkel. „Reflectă sentimentul că, dacă aderarea la NATO nu este în cărți atunci Ucraina are nevoie de o altă sursă de protecție, iar armele nucleare ar putea fi aceea”.

Cu toate acestea, chiar dacă Ucraina ar dezvolta un masiv stoc nuclear independent, nu există nicio garanție că ar asigura situația de conviețuire înghețată care a prevalat timp de o jumătate de secol între Uniunea Sovietică și Occident. La urma urmei, Războiul Rece a fost între două puteri care nu s-au luptat niciodată între ele și care se vedeau mai degrabă rivale decât dușmani de moarte. După trei ani de vărsare de sânge, exact opusul este valabil pentru Ucraina și Rusia.

Puțini ar fi avea siguranța că cineva, într-o zi, ar putea să nu dea ordin de tragere, fie că ar fi un tiran însetat de sânge de la Kremlin precum Putin, sau un lider ucrainean sătul să fie amenințat. Dacă maiorul Kuznețov ar fi rămas în buncărul său, de data aceasta cu rachetele îndreptate spre Moscova, și-ar face datoria. „Da”, spune el. „Aș apăsa pe butonul împotriva Rusiei acum dacă ar trebui.”