WP a intervievat oficiali de rang înalt din Ucraina, SUA și Europa pentru a face o analiză a modului în care a fost planificată contraofensiva de către ucraineni și aliați, precum și a factorilor care au contribuit la rezultatele dezamăgitoare ale acesteia.

„Nu putem face manevre din cauza densității minelor și a ambuscadelor tancurilor”, i-a răspuns ministrul ucrainean al apărării Oleksii Reznikov omologului său american Lloyd Austin când acesta l-a întrebat de ce nu lansează un asalt mecanizat. Dialogul avea loc într-o sală de conferință la cartierul NATO din Bruxelles. Era 15 iunie, iar contraofensiva nu avea nici două săptămâni. Rusia are linii defensive groase, dar trupele nu sunt invincibile, încerca să-l convingă Austin.

Vehiculele blindate ale Ucrainei nu pot avansa, întrucât sunt distruse de elicopterele, dronele și artileria rusească, l-a contrazis ministrul ucrainean. Fără sprijin aerian, singura opțiune este folosirea artileriei pentru a bombarda liniile rusești, iar soldații să coboare din aceste vehicule luate la țintă și să înainteze pe jos, a argumentat el.

Această întâlnire ilustrează modul în care o contraofensivă planificată cu mult optimism nu a reușit totuși să aibă rezultatele scontate, generând fricțiuni și recalibrări între Washington și Kiev și ridicând întrebări mai profunde cu privire la capacitatea Ucrainei de a recuceri porțiuni decisive de teritoriu.

Ofițerii militari ucraineni, americani și britanici au organizat opt jocuri de război majore în vederea elaborării unui plan de atac. Dar Washingtonul a calculat greșit măsura în care forțele ucrainene ar putea fi transformate într-o forță de luptă de tip occidental într-o perioadă scurtă de timp - mai ales fără a oferi Kievului puterea aeriană care este parte integrantă a armatelor moderne.

Anul a început cu o hotărâre occidentală la cote maxime, cu forțele ucrainene extrem de încrezătoare și cu președintele Volodimir Zelenski anticipând o victorie decisivă. În prezent însă, există incertitudine pe toate fronturile.

„Ne-am dorit rezultate mai rapide”, a declarat Zelenski într-un interviu acordat săptămâna trecută agenției Associated Press. „Din acest punct de vedere, din păcate, nu am obținut rezultatele dorite. Și acesta este un fapt”, a admis el.

Primele luni ale campaniei, neconcludente și descurajante, ridică întrebări care dau serios de gândit susținătorilor occidentali ai Kievului cu privire la viitor și la cât este realizabil din promisiunea lui Zelenski de a lupta până la capăt pentru a recupera toate teritoriile.

„Va fi nevoie de ani de zile și de mult sânge”, asta dacă va fi posibil, a apreciat un oficial britanic din domeniul securității. „Este Ucraina pregătită pentru asta? Care sunt implicațiile în ceea ce privește forțele? Implicațiile economice? Implicațiile pentru sprijinul occidental?”

Sâmburii unui plan de luptă

Întrebat de Austin, într-un apel prin videoconferință, în toamna lui 2022, după ce Kievul recâștigase teritorii vaste din nordul și sudul țării, ce îi trebuie pentru contraofensiva de primăvară, comandantul-șef al armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi, i-a dat un răspuns care l-a pus în încurcătură și l-a uluit totodată pe secretarul american: 1.000 de tancuri și instruirea a nouă brigade.

„Este aproape imposibil”, avea să le spună Austin colegilor, potrivit unui oficial la curent cu convorbirea.

În primele luni ale lui 2023 au fost desfășurate la baza armatei SUA din Wiesbaden opt simulări de război la care au participat oficiali militari din Marea Britanie, Ucraina și SUA și unde a fost înființat un nou comandament pentru a sprijini țara în război.

Pe baza lor, cu sprijinul SUA, a fost întocmit un plan detaliat de campanie militară și s-a stabilit un necesar de mijloace militare pe care țările occidentale să-l furnizeze Kievului pentru a-i asigura reușita.

„Am reunit toți aliații și partenerii și i-am presat din greu pentru a obține vehicule mecanizate suplimentare”, a dezvăluit un înalt oficial american din domeniul apărării.

Exercițiile, realizate cu programe specializate, fiecare cu o durată de câteva zile, au simulat capabilitățile și performanțele așteptate ale ambelor părți și au luat în considerare constrângeri de partea ucraineană precum efective considerabil mai mici și un decalaj mare de muniție.

Au fost simulate separat și elemente specifice ale luptei, precum operațiunile ofensive și logistica.

„Nu ar trebui să existe niciun rus care să meargă la culcare fără să se întrebe dacă nu cumva îi va fi tăiat gâtul în creierii nopții”, a comentat generalul Mark Milley, fostul șef al Statului Major Întrunit al SUA, potrivit unui oficial. „Trebuie să te întorci acolo și să creezi o campanie în spatele liniilor".

În ceea ce privește viitoarea contraofensivă, ucrainenii aveau de gând să acționeze astfel încât să repete succesul din toamna lui 2022, ceea ce însemna să atace din mai multe direcții, luându-și inamicii prin surprindere.

Evaluările occidentale în urma simulărilor arătau însă o altă cale spre succes: concentrarea pe un singur obiectiv strategic, și anume un atac masiv prin zonele controlate de ruși până la Marea Azov, tăind coridorul terestru între Rusia și Crimeea, o rută crucială de aprovizionare militară.

Oficialii au încercat să atribuie probabilități diferitelor scenarii, inclusiv o capitulare rusă - considerată o „probabilitate foarte scăzută” - sau un eșec major al Ucrainei care ar crea o deschidere pentru un contraatac major al Rusiei - de asemenea, o probabilitate redusă.

„Apoi, ceea ce avem este realitatea de la mijloc, cu grade de succes”, a declarat un oficial britanic.

Cel mai optimist scenariu pentru tăierea podului terestru era de 60-90 de zile. Exercițiile au mai prezis o luptă dificilă și sângeroasă, cu pierderi de soldați și echipamente de până la 30-40%, potrivit oficialilor americani.

Oficialii americani și ucraineni au fost deseori în dezacord cu privire la strategie, tactică și cronologie

Pentagonul dorea ca asaltul să înceapă la jumătatea lunii aprilie pentru a împiedica Rusia să își întărească în continuare liniile. Ucrainenii ezitau, insistând că nu sunt pregătiți în lipsa unor arme suplimentare și mai multă pregătire. Contraofensiva a început în cele din urmă în iunie.

Oficialii militari americani erau încrezători că un atac frontal masiv și mecanizat de-a lungul unei axe din sudul Ucrainei va avea drept rezultat o străpungere decisivă. În schimb, Ucraina a atacat de-a lungul a trei axe, crezând că astfel va strâmtora forțele rusești. Ucraina a renunțat la atacurile de mare amploare, mecanizate, atunci când a suferit pierderi serioase în primele zile ale campaniei.

Ofițerii americani au făcut o estimare a numărului probabil de victime în special pentru a planifica nevoile de îngrijiri medicale și evacuare de pe câmpul de luptă astfel încât pierderile să rămână sub nivelurile preconizate.

Cifrele „pot fi un duș rece” a declarat un înalt oficial american din domeniul apărării. „Dar niciodată nu sunt atât de mari pe cât se preconizează, pentru că știm că trebuie să facem lucruri pentru a ne asigura că nu se întâmplă așa ceva”.

Oficialii americani aveau totodată convingerea că Kievul va pierde în cele din urmă și mai mulți soldați dacă nu va reuși să lanseze un asalt decisiv, iar conflictul va deveni un război de uzură prelungit.

„Ne-a fost ușor să le spunem în cadrul unui exercițiu pe hârtie: «Bine, trebuie să vă concentrați asupra unui singur loc și să forțați foarte tare»”, a declarat un oficial american de rang înalt. „Urmau să piardă o mulțime de oameni și o mulțime de echipamente”, spus el precizând că aceste decizii sunt „mult mai dificile pe câmpul de luptă”.

În această privință, un oficial militar ucrainean de rang înalt a fost complet de acord. Jocurile de război „nu funcționează” în situația actuală, a spus oficialul retrospectiv, parțial din cauza noilor tehnologii care transformau câmpul de luptă. Soldații ucraineni duceau un război diferit de tot ceea ce experimentaseră forțele NATO: un conflict convențional de amploare, cu tranșee în stilul Primului Război Mondial, peste care erau suprapuse drone omniprezente și alte instrumente futuriste, în timp ce lipsea superioritatea aeriană pe care armata americană a avut-o în fiecare conflict modern în care a luptat.

Armele de care avea nevoie Kievul

La 3 februarie, Jake Sullivan, consilierul pentru securitate națională al președintelui Biden, i-a convocat pe cei mai importanți oficiali de securitate națională ai administrației pentru a analiza planul de contraofensivă.

Întrebările puse de Sullivan erau simple, a declarat o persoană care a fost prezentă. În primul rând, ar putea Washingtonul și partenerii săi să pregătească cu succes Ucraina pentru a străpunge apărarea puternic fortificată a Rusiei?

Următoarea întrebare era: Ar putea ei realmente să o facă?

Milley, cu hărțile Ucrainei mereu pregătite, a afișat potențialele axe de atac și desfășurarea forțelor ucrainene și rusești. Apoi el și secretarul apărării și-au motivat concluzia lor că „Ucraina, pentru a avea succes, trebuia să lupte într-un mod diferit”, și-a amintit un înalt oficial al administrației implicat îndeaproape în planificare.

Planificarea a solicitat o pregătire occidentală mai amplă și mai bună, care până în acel moment se concentrase pe învățarea unor grupuri mici și a unor indivizi să folosească armele furnizate de Occident. Mii de soldați urmau să fie instruiți în Germania în ceea ce privește formațiunile de unități mari și manevrele pe câmpul de luptă în stil american, ale căror principii datau din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru trupele americane, instruirea în ceea ce era cunoscut sub numele de operațiuni cu „arme combinate” a durat mai mult de un an. Planul pentru Ucraina propunea condensarea acesteia în câteva luni.

În loc să tragă cu artileria, apoi „să înainteze” și să tragă din nou, ucrainenii ar urma să „lupte și să tragă în același timp”, cu brigăzi nou antrenate care să avanseze cu vehicule blindate și sprijin de artilerie „într-un fel de simfonie”, a declarat înaltul oficial al administrației SUA.

O problemă mult mai mare a fost aprovizionarea cu proiectile de 155 mm, care să permită Ucrainei să concureze cu vastul arsenal de artilerie al Rusiei. Pentagonul a calculat că Kievul avea nevoie de 90.000 sau mai mult pe lună. Deși producția americană era în creștere, abia dacă depășea o zecime din această cantitate.

„A fost simplă matematică”, a declarat fostul înalt oficial. „La un moment dat, pur și simplu nu am fi fost capabili să le furnizăm”.

Sullivan a prezentat opțiunile. Coreea de Sud deținea cantități masive de muniție furnizată de SUA, dar legile sale interziceau trimiterea de arme în zonele de război. Pentagonul a calculat că aproximativ 330.000 de proiectile de 155 mm ar putea fi transferate pe calea aerului și pe mare în 41 de zile, dacă Seulul ar putea fi convins.

Alternativa cea mai la îndemână ar fi presupus folosirea arsenalului de obuze de 155 mm al armatei americane care, spre deosebire de varianta sud-coreeană, erau echipate cu muniție cu dispersie. Pentagonul avea mii de astfel de proiectile, care stăteau în depozite de zeci de ani. Dar secretarul de stat Antony Blinken s-a opus.

Armele cu dispersie conțineau zeci de bombe mai mici care ar fi căzut pe o suprafață mare. Unele dintre ele ar eșua inevitabil să explodeze, reprezentând un pericol pe termen lung pentru civili.

În fața obiecțiilor puternice ale lui Blinken, Sullivan a amânat luarea în considerare a acestor muniții.

Poate câștiga Ucraina?

Zelensky, la prima aniversare a războiului, în februarie, se arătase încrezător că 2023 va fi un „an al victoriei”. Șeful său de informații decretase că ucrainenii își vor petrece în curând vacanțele în Crimeea, peninsula pe care Rusia o anexase ilegal în 2014. Dar unii din guvernul american erau mai puțin încrezători.

Oficialii serviciilor de informații americane, sceptici față de entuziasmul Pentagonului, au evaluat probabilitatea de succes la nu mai mult de 50-50. Estimarea i-a frustrat pe omologii lor de la Departamentul Apărării, în special pe cei de la Comandamentul European al SUA, care și-au amintit de predicția eronată a spionilor în zilele dinaintea invaziei din 2022, potrivit căreia Kievul va cădea în mâinile rușilor în câteva zile.

„În parte, a fost vorba doar de dimensiunea armatei ruse”, a reflectat ulterior directorul CIA, William J. Burns, într-un interviu, explicând că Moscova a reușit o mobilizare parțială care i-a permis să umple multe goluri pe front și în plus a construit acele apărări formidabile a căror penetrare avea să se dovedească extrem de costisitoare pentru forțele ucrainene.

„Nu veți trece peste noapte de la o moștenire militară post-sovietică în curs de dezvoltare la armata americană din 2023”, a spus un oficial înalt al serviciilor secrete occidentale, după un raport actualizat al serviciilor secrete evaluând că probabil Ucraina nu-și va atinge obiectivele pentru contraofensivă. „Este o prostie ca unii să se aștepte că le poți oferi lucruri și asta schimbă felul în care luptă.”

Occidentul refuzase până la acel moment să accepte cererea Ucrainei pentru avioane de luptă și pentru Sistemul tactic de rachete al armatei (ATACMS) cu care ar putea lovi ținte mai îndepărtate în spatele liniilor rusești și de care ucrainenii au presupus că au nevoie pentru a lovi punctele cheie de comandă și aprovizionare rusești.

Oficialii militari americani nu au contestat că va fi o luptă sângeroasă. La rândul lor, unii comandanți ucraineni își exprimau deja îndoielile cu privire la viitoarea campanie, invocând numărul de trupe care nu aveau experiență pe câmpul de luptă.

În aprilie, cu prilejul unei vizite surpriză la Kiev a secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, s-a discutat și despre contraofensivă și cum mergeau pregătirile.

Zelenski a informat că armata ucraineană se aștepta ca brigăzile să fie la 80 sau 85% până la sfârșitul lunii, au spus persoanele la curent. Acest lucru părea în contradicție cu așteptările americane că Ucraina ar trebui să fie deja pregătită pentru lansarea contraofensivei.

Liderul ucrainean a subliniat, de asemenea, că trupele sale trebuie să țină estul pentru a împiedica Rusia să-și mute forțele pentru a bloca contraofensiva din sud a Kievului. Pentru a apăra estul în timp ce încearcă să avanseze în sud, a spus el, Ucraina are nevoie de mai multe brigăzi, și-au amintit cele două persoane.

Oficialii ucraineni au continuat să susțină că un arsenal extins este esențial pentru capacitatea lor de a reuși – și anume arme cu rază lungă de acțiune, dar mai ales avioane de luptă.

Oficialii americani au subliniat că și doar câteva aeronave de 60 de milioane de dolari ar consuma fonduri care ar putea fi învestite mai eficient în cumpărarea de vehicule, apărare antiaeriană sau muniție. Mai mult, au spus ei, avioanele nu vor oferi superioritatea aeriană după care tânjeau ucrainenii.

„Dacă ai putea antrena un mic grup de piloți de F-16 în trei luni, ar fi doborâți în prima zi, pentru că apărarea antiaeriană rusă din Ucraina este foarte robustă și foarte capabilă”, a spus un oficial înalt al apărării.

Ezitarea Kievului

Până în mai, îngrijorarea creștea în administrația Biden și în rândul susținătorilor Ucrainei. Conform planificării, Ucraina ar fi trebuit să-și lanseze deja operațiunile. Potrivit evaluării americane, fereastra de oportunitate se micșora rapid. Informațiile colectate de servicii din timpul iernii au arătat că apărarea rusă era relativ slabă și în mare parte lipsită de soldați și că moralul era scăzut în rândul trupelor ruse după pierderile de la Harkov și Herson. Serviciile de informații americane au evaluat că ofițerii ruși înalți au simțit că perspectivele sunt sumbre.

Dar acea evaluare se schimba rapid. Scopul fusese ca Ucraina să lovească înainte ca Moscova să apuce să se pregătească, iar armata americană a încercat de la mijlocul lunii aprilie să-i pună pe ucraineni în mișcare. „Ni s-a dat un calendar. Ni s-au dat multe date”, a spus un înalt oficial al guvernului american, precizând că acestea au fost în aprilie, mai și că termenele au fost mereu amânate.

Între timp, apărarea inamicului se îngroșa. Oficialii militari americani vedeau cu consternare cum forțele ruse folosesc acele săptămâni din aprilie și mai pentru a semăna cantități semnificative de mine, o evoluție despre care oficialii cred că avea să îngreuneze în mod substanțial avansul trupelor ucrainene.

Washingtonul devenea, de asemenea, îngrijorat de faptul că ucrainenii consumau prea multe obuze de artilerie, în principal în jurul lui Bahmut, care erau necesare pentru contraofensivă.

Unii oficiali americani înalți credeau că nu există dovezi concludente că aceste întârzieri au schimbat șansele de succes ale Ucrainei. Alții au văzut indicii clare că Kremlinul a exploatat cu succes perioada pentru a se pregăti de-a lungul a ceea ce credea că ar fi liniile de asalt ale Kievului.

În Ucraina se acumula un alt tip de frustrare. „Când aveam o cronologie calculată, da, planul era să începem operațiunea în mai”, a spus un fost oficial ucrainean înalt care a fost profund implicat în efort. „Cu toate acestea, s-au întâmplat multe lucruri.”

Echipamentul promis a fost livrat cu întârziere sau a ajuns impropriu pentru luptă, au spus ucrainenii. „O mulțime de arme care vin acum, au fost relevante anul trecut”, a spus oficialul militar ucrainean înalt, nu pentru bătăliile de înaltă tehnologie care urmează. În mod esențial, a spus el, au primit doar 15 la sută din echipamente - cum ar fi cele pentru deminare (MCLC) - necesare pentru a-și executa planul de a crea de la distanță culoare prin câmpurile minate.

Oficialii americani au negat vehement că ucrainenii nu au primit toate armele care le-au fost promise. Lista de dorințe a Ucrainei poate fi mult mai mare, au recunoscut americanii, dar până la începutul ofensivei, ei primiseră aproape două duzini de MCLC, peste 40 de role și excavatoare pentru mine, 1.000 de torpile Bangalore și peste 80.000 de grenade fumigene. Zalujnîi solicitase 1.000 de vehicule blindate; Pentagonul a livrat în cele din urmă 1.500.

„Au primit tot ce li s-a promis, la timp”, a spus un înalt oficial american. În unele cazuri, au spus oficialii, Ucraina nu a reușit să desfășoare echipamente critice pentru ofensivă, ținându-l în rezervă sau alocându-l unor unități care nu au făcut parte din asalt.

Factori imprevizibili

Un factor a fost și vremea. Zăpada care se topește și ploile abundente care umplu de noroi părți din Ucraina în noroi în fiecare primăvară au fost târzii și au durat mai mult decât de obicei.

La mijlocul anului 2022, când a fost luată în calcul contraofensiva, „nimeni nu știa prognoza meteo”, a spus fostul înalt oficial ucrainean.

Asta însemna că nu era clar când câmpiile plate și solul bogat din sud-estul Ucrainei, care ar putea acționa ca un lipici prinzând cizme și anvelope, se vor usca. Ucrainenii au înțeles incertitudinea pentru că ei, spre deosebire de americani, trăiau acolo.

Pe măsură ce pregătirile s-au accelerat, preocupările oficialilor ucraineni s-au accentuat, izbucnind la o întâlnire la baza aeriană Ramstein din Germania în aprilie, când adjunctul lui Zalujnîi, Mihailo Zabrodski, a făcut un apel emoționant pentru ajutor.

„Ne pare rău, dar unele dintre vehiculele pe care le-am primit sunt improprii pentru luptă”, a spus Zabrodski lui Austin și asistenților săi, potrivit unui fost oficial ucrainean înalt. El a spus că vehiculele Bradley și Leopardurile aveau șenile rupte sau lipsă. Vehiculele de luptă Marder germane nu aveau aparate radio; nu erau altceva decât cutii de fier cu șine – inutile dacă nu puteau comunica cu unitățile lor, a spus el. Oficialii ucraineni au spus că unitățile pentru contraofensivă nu aveau suficiente vehicule de deminare și evacuare.

Austin s-a uitat la generalul Christopher Cavoli, comandantul superior al SUA pentru Europa, și la locotenentul general Antonio Aguto, șeful Grupului de Asistență pentru Securitate-Ucraina, ambii așezați lângă el. Au spus că vor verifica.

Pentagonul a concluzionat că forțele ucrainene nu reușeau să manipuleze și să întrețină în mod corespunzător echipamentele după ce au fost primite. Austin ia îndrumat lui Aguto să lucreze mai intens cu omologii săi ucraineni la întreținere.

„Chiar dacă livrați 1.300 de vehicule care funcționează bine, vor exista unele care se vor strica între momentul în care le puneți pe teren acolo și momentul în care intră în luptă”, a spus un oficial înalt al apărării.